Tripleții mei au murit la câteva ore de la naștere, după ce ne-am chinuit să concepem timp de 3 ani. Experiența traumatică m-a făcut un părinte mai bun

Unele situații de viață ne pot schimba complet atât modul de a gândi, cât și modul în care ne comportăm față de copiii noștri. Autorul cărții „Viața este grea, dar totul va fi bine”, pe nume Johnny Sirpilla, își împărtășește o bucățică din povestea de viață care i-a lăsat traume și i-a schimbat modul în care își privește acum copiii.

După trei ani de încercări asidue să conceapă un copil, după numeroase inseminări artificiale, intervenții chirurgicale și proceduri medicale, vestea că Johnny și soția vor avea tripleți, a venit ca o rază de speranță. Susan și Johnny nu și-au pus niciodată problema cum se vor descurca cu trei copii, ci erau convinși că acesta este planul lui Dumnezeu pentru familia lor.

La doar șase luni de sarcină, din păcate s-a declanșat nașterea și pentru că întâmplarea a avut loc în urmă cu 29 de ani, când tehnologia de la momentul actual nu era disponibilă, doctorii au făcut tot posibilul să salveze tripleții și să le ofere șansă la viață.

„Atunci când soția mea a întrebat cadrele medicale dacă salvarea bebelușilor ar fi însemnat o viață plină de chin pentru ei, iar răspunsul medicilor a fost afirmativ, am decis să lăsăm planul divin să își urmeze cursul.

Timp de câteva ore cât i-am ținut în brațe pe Peter, Mary și Nicolas, am fost cei mai fericiți părinți din lume. Ziua în care soția mea a născut tripleții are o mare însemnătate pentru noi pentru că ne amintește și de momentul în care a trebuit să ne luăm rămas bun de la ei”, declară tatăl.

Am decis să suferim împreună și să nu lăsăm ca pierderea copiilor noștri să ne distanțeze

Momentul înmormântării tripleților a fost mai dur decât și-ar fi putut imagina părinții. Desigur că cei din jur nu le-au înțeles dorința de a fi părinți și de a avea proprii copii, iar vestea devastatoare a pierderii după atâtea încercări a venit ca o traumă.

„Am decis împreună cu soția mea să suferim împreună și să nu lăsăm acest moment să ne despartă ca familie. Dacă Susan avea o zi bună și eu aveam o zi mai rea. ea îmi ridica moralul și viceversa.

La un moment dat, chiar am a realizat că vizitam mormântul tripleților mult prea des și ne-am promis că o să rărim vizitele. Din păcate, eu mă furișam de la muncă să-mi vizitez copiii, iar Susan era deja la căpătâiul lor”, își amintește Johnny.

Când 3 devin iar 2: de ce pentru moartea unui copil nu există cuvânt în dicționar

Cuplul a mai trecut prin două sarcini pierdute și două încercări de adopție eșuate

Pierderea copiilor a fost profundă, iar în calitate de cuplu care s-a luptat cu infertilitatea, știam că nu mai putem aștepta prea mult inseminarea artificială. La cinci luni după nașterea tripleților și pierderea lor totodată, a avut loc o inseminare artificială, rezultând printr-o sarcină gemelară.

Susan a pierdut din nou copiii, unul la nouă săptămâni și celălalt la 12 săptămâni. Avorturile spontane au fost dificile, dar după ce ne ținusem tripleți în brațe îm timp ce își dădeau ultima suflare sub ochii noștri, priveam lucrurile diferit.

După a doua pierdere a sarcinii i-am spus lui Susan că aș vrea să adoptăm copii. Ea mi-a răspuns negativ, dar cu toate acestea am aplicat pentru adopție. După o încercare eșuată de a adopta un copil, l-am adus acasă pe Beau. Ulterior planificasem să-l aducem în căminul nostru pe fratele lui biologic, dar mama acestora și-a schimbat părerea în ultimul moment.

Am fost binecuvântați cu trei copii în patru ani

În primii ani de viața lui Beau, Susan a rămas din nou gravidă și a adus pe lume o minunată fetiță perfect sănătoasă pe nume Bella. Deși doctorii au insistat să îi lege trompele, pacienta a refuzat și la scurt timp a dat naștere fiului lor, Stone.

După ce familia a trecut printr-o pierdere atât de grea, cei trei copii au fost primiți cu brațele deschise în familie în mai puțin de patru ani.

„Faptul că am devenit tată m-a făcut să mă simt ca Grinch, căruia i-a crescut inima de trei ori într-o perioadă atât de scurtă. Nici nu vă imaginați cât de mult iubesc acești copilași. La vârsta de 18 ani chiar le-am dăruit fiecăruia câte o carte plină de scrisori de dragoste redactate chiar de mine”, susține tatăl.

Când copilul meu a murit, am simțit o durere profundă, în fiecare celulă din corp...

Schimbarea viziunii de parenting după pierderea tripleților

Pierderea tripleților i-a schimbat atitudinea bărbatului atât pe plan personal cât și profesional. Deținând o afacere importantă, înainte de pierderea tripleților își sfătuia angajații să își lase problemele personale acasă și să muncească cât pot de mult.

După acest moment și-a sprijinit angajații să petreacă cât mai mult timp cu familiile lor ori de câte ori era nevoie.

„Miracolul de a primi o familie după pierderea prin care trecusem mi-a schimbat complet viziunea asupra vieții. Nu am avut nicio problemă să renunț la toate plăcerile și dorințele mele timp de 18 ani pentru a-mi concentra atenția asupra copiilor.

Le-am asigurat acestora un cămin plin de iubire și de respect. Acum cei trei copii ai noștri sunt tineri adulți care locuiesc foarte aproape unii de ceilalți în Chicago. Desigur că aceștia îi recunosc pe Nicolas, Mary și Peter ca fiind fraților și în fiecare an de ziua tripleților întreaga familie sărbătorește împreună acest moment”, concluzionează Johnny.

Un moment tragic poate schimba viziunea oricui asupra vieții în doar câteva ore. Din fericire pentru Johnny și familia lui, lucrurile s-au așezat iar durerea greu de suportat a pierderii tripleților i-a întărit și i-a unit ca familie.