Noaptea dormeam cu fetița strâns în brațe cu cuțitul sub pernă. Venea lângă noi, mă scuipa, mă înjura și mă amenința că mă omoară

Un raport publicat de Centrul Filia pentru anul 2021, a demonstrat că în România problema violenței domestice capătă amploare:

• Aproximativ 33 de femei au fost ucise de parteneri, foști parteneri sau membri ai familiei în perioada ianuarie - august 2021.
• Asta, în timp ce în ultimii 8 ani aproximativ 426 au fost ucise – de 16 ori mai multe victime pe timp de pace decât numărul total de soldați români uciși în războiul din Afganistan.
• În aceeași perioadă de timp, 1.212 apeluri a victimelor violențelor domestice au fost preluate de operatorii din spatele numărului unic de ajutor 0800.500.333.
• Au fost, de asemenea, emise 7.120 de ordine de protecție provizorii și 6.901 ordine de protecție, dintre care 2.206 au fost încălcate de către agresori.
• În multe dintre agresiunile fizice și sexuale, marea majoritate a făptașilor au fost bărbați – 91, respectiv 92 la sută.

În fața acestor numere terifiante, autoritățile române dar și apropiații victimelor, au făcut sau fac mult prea puțin pentru a proteja victimele de abuz, în sine, dar și de traumele asociate acestuia. Iar societatea nu este nici ea prea departe. Oamenii blamează victimele și, de cele mai ulte ori, nu pricep cum pot să stea lângă abuzatorul lor atât de mult timp, mai ales când sunt și copii la mijloc. Statisticile spun că o victimă a violenței domestice se va întoarce în medie de 7 ori înapoi la agresorul ei înainte de a reuși să îl părăsească definitiv. De multe ori chiar organele de poliție pun la îndoială intențiile victimelor și refuză să le ajute pentru că se întroc la abuzator, din cauza unor motive economice sau de auto-blamare. Și astfel se naște un cerc vicios din care victimele nu mai reușesc să iasă și ajung să nu mai vorbească despre abuz.

Care sunt soluțiile? Puține. ONG-urile care oferă protecție victimelor abuzului domestic se luptă din răsputeri nu numai pentru a oferi soluții pe termen lung și scurt, dar și pentru a schimba întreg sistemul, astfel încât să funcționeze centrat pe nevoile fizice, dar mai ales emoționale ale victimelor. Un efect puternic îl au cazurile victimelor care au scăpat de abuz, singure, cu ajutorul autorităților, cu ajutorul rudelor, dar au scăpat și sunt dovada vie că se poate, indiferent de situația materială sau emoțională. Astfel de cazuri pot influența victimele aflate sub abuz să lupte pentru schimbarea de care au nevoie. O astfel de poveste a fost publicată de o mamă pe un grup de părinți.

Noaptea dormeam cu fetița strâns în brațe cu cuțitul sub pernă. Venea lângă noi, mă scuipa, mă înjura și mă amenința că mă omoară

”Am și eu o problemă. Vreau să trag un semnal de alarmă fetelor/mămicilor care stau în relații violente în orice fel. De ce stați? De ce nu plecați? Ce credeți că mai puteți schimba? Nu iubesc copiii. Vă spun că își iubesc copiii că vă țină lângă ei. Daca îi iubeau se schimbau, măcar când a venit bebe. Vă spun din experiență.

Bea, se juca la aparate, îmi vorbea urât, nu mă bătea, dar noaptea dormeam cu fetiță strâns în brațe cu cuțitul sub pernă. Când îl auzeam că a intrat în casă mă prefăceam că dorm, venea lângă noi, mă scuipa și mă înjura și mă amenința că mă omoară. Am plecat de multe ori și tot de atâtea ori m-am întors înapo,i că îmi era mila. S-a schimbat în rău, în bine, nici în ziua de azi. Am avut mari probleme cu fata, am stat în spital 3 luni+; fata mă întreba de el, avea 2 ani, și ieșeam afară și plângeam, să vină la ea să o vadă macar 5 minute că întreabă prea rău de el (stătea mai mult în perfuzii), el nu muncea, abia dacă venea. Mi-am făcut curaj și l-am înșelat, știam că doar așa pot scapa, am făcut în așa fel să afle toate neamurile și cunoștințele lui. Spuneam tuturor că mai vreau copiii, dar nu cu el. Așa am reușit să plec fară să mai vină după mine. Nu voia să îmi dea fata, dar când a aflat ne-am certat foarte rău, toată cearta fata îmi stătea în brațe și mă strângea tare. Nu a vrut o secundă la el, atunci mi-a zis ia-ți fata și pleacă din casa mea.

După 2 ani am cunoscut pe altcineva, mi-a iubit fata din prima clipă și fata s-a dus la el în brațe de cum l-a văzut( nu stătea nici măcar la tatăl meu). Au trecut 7 ani de atunci, mai avem alti 2 copii împreună și nici o secundă nu face vreo diferență. Și ar fi multe de spus. Actualul nu a fost perfect, nu mă ajuta cu un pai și se purta urât când mergeam undeva împreună. De când am născut primul copil s-a schimbat mult, de la al doilea lea copil mă ajuta enorm în casa și cu copiii (mâncare, curățenie, rufe, copii, cumpărături și multe). Tatăl primei fete nici pensie alimentară nu îi plătește (200lei), o sună doar când e beat, habar nu are de școală, de sănătate, de nimic despre fată.

Plecați, fetelor! Nu mai stați! Faceți rău copiilor voștri!

Poate ajunge să vă dea una de cădeți și muriți și atunci ce se întâmplă cu copilașii voștrii???? Vă țin lângă ei pentru că s-au obișnuit așa, au pe cine să jignească, să bată, etc pentru că au văzut că le permiteți și acceptați. Vă rog din suflet cereți ajutorul familiei voastre sau cuiva, scrieți aici și poate vă îndrumă cineva unde să mergeți daca nu aveți unde, și luați copiii și plecați fară milă, fară părere de rău. Gândiți-vă cum a fost în relație mai multe bune sau mai multe rele, trageți linie și faceți ce trebuie. Am multe de povestit, care mi s-au întâmplat și am văzut și am trăit. Cu copii bătuți și băgați în spital, cu mame umilite și bătute și chiar și eu am trecut prin multe experiențe. Iertați-mi povestea, dar vreau să trag un semnal de alarmă și poate cineva face ce trebuie. Nu e o rușine să ceri ajutor când ești agresat în familie.”

Astfel de povești și de grupuri de mămici fac o diferență majoră. Chiar și o singură victimă dacă este ajutată prin încurajări, susținere, sfaturi printr-un grup de acest gen și este suficient. Ceea ce se și întâmplă, așa cum demonstrează un comentariu chiar la povestea de mai sus. Pe de altă parte, alte comentarii demonstrează că abuzul are forme diferite și că forța și curajul unei femei sunt singurele care îi pot oferi primul pas spre scăpare:

• ”Mulțumim că ai vrut să împărtășești, am un copil de 2 ani, momentan suntem liniștiți deoarece după ce am îndrăznit să scriu aici, tot voi m-ați sfătuit și încurajat. Am reușit să plec cu o lună în urma, am deschis divorț și mă rog la Dumnezeu să-mi țină băiețelul sănătos, să îl văd măcar la liceu, căci am 40 de ani deja. Din păcate, eu am așteptat mult prea mult să fac acest pas. Țipa din orice, căuta mereu ceartă, urla, vorbea urât, mă înjura, mă amenința și a ajuns să-mi pună pumnul la gură, a fost o lupta mare cu mine însămi să reușesc să plec, mereu sufeream la gândul că îmi las copilul fără tată, însă mai tărziu am înțeles că fac copilului doar rău stând împreună cu tatăl lui. Mereu mă amenința că îmi ia copilul, mereu îmi zicea să plec că îmi "dă una peste bot". Mulțumesc Bunului Dumnezeu că am găsit puterea să fac acest pas, acum aștept divorțul să se termine, și cu ajutorul lui Dumnezeu copilul să fie în custodia mea totală. E foarte greu, dar cu avocata pe care o am și cu ceva probe nu mă lasă Dumnezeu, are grijă. Femeilor frumoase, mămicilor, NU STAȚI!!!! Mereu o să încurajez să plecați dacă vă umilește și nu vă respectă, viață este doar una singura iar copiii noștri au nevoie să crească în liniște, iubire și pace. Dumnezeu să vă dea putere la toate cele care treceți prin așa ceva. Paște liniștit vă doresc la toate!”
• ”Îmi pare rău pentru ceea ce ai trăit și mă bucur că ai găsit curajul de a trece peste! Nu toate femeile au această putere, deoarece relațiile abuzive se bazează în proporție de 90% pe atașament toxic din partea celui abuzat. Și eu am fost în această situație și până nu am primit o lovitură în nas de am rămas desfigurata 3 luni de zile, nu am găsit curajul de a pune stop. Înșelatul nu este soluția. Pus stop, nu își vede de viața lui, trecem la poliție, tribunal, până unde se poate merge. Pe mine fostul m-a urmărit să îmi pună capăt zilelor 2 ani, deși eu aveam relație. Stătea seara în scara blocului cu acid să mă stropească când ies din casă. A venit la mine la fostul loc de muncă cu o sabie, dacă nu eram puternică, atunci și Dumnezeu nu mă apăra, astăzi nu mai eram. Nu se sta în asemenea relații, mai ales daca sunt copii la mijloc. Copilul nu învață nimic din comportamentul lor, ba chiar rămâne cu traume sau poate copia comportamentul.”

Surse: Facebook, Ministerul Public, Adevărul

Citește și:

• Mi-am prins soțul abuzandu-mi fetița, așa că i-am tăiat „podoabele”
• Soțul meu m-a bătut din noaptea nunții. Cum am supraviețuit 5 ani de abuz și violuri
• Sfatul specialistului: Cum îți educi copilul pentru a nu deveni o victimă a abuzurilor