În fiecare zi mă chinui să NU fiu părinții pe care i-am avut

Confesiune de mamă

O femeie care a experimentat în copilărie abuzul sexual a dezvăluit trăirile pe care le are când se gândește la cum a reușit să rupă legătura cu părinții ei pentru a putea să fie un părinte bun pentru copiii săi.

Inițial mama vorbește despre dificultățile imense pe care le-a avut în a găsi curajul de a ieși din „cercul toxic” generat de relația pe care o avea cu părinții ei: „Din conștiință, din repulsia la gândul că aș putea ajunge precum părinții mei, din dorința de a fi diferită și mai bună pentru copiii mei și pentru mine, am reușit să rup o parte din cercurile toxice”.

Ea nu se ferește să spună că a avut remușcări pentru că nu își poate ierta părinții pentru traumele enorme pe care le-a suferit pe când era copil: „...încă am mustrări de conștiință pentru că m-am îndepărtat de oamenii care ar fi vrut să rămân și să le iert pentru toate păcatele”.

În acest context, întreaga vină pe care o simțea față de ruperea relației cu părinții ei s-a transformat în sentimente de culpabilitate legate de faptul că nici ea însăși nu reușește să fie un părinte bun pentru proprii copii: „Mă întreb dacă nu am țipat prea mult. Oare nu lucrez prea multe ore? Oare nu spun „nu” prea des? Oare copiii mei se simt iubiți? Oare se simt văzuți? Ce se întâmplă dacă nu simt că sunt iubiți? Oare am greșit cu ceva?”

Cu toate acestea, mama realizează că a reușit, spre deosebire de părinții ei abuzivi, să creeze pentru copii un mediu sigur, plin de dragoste, în care sunt liberi să-și exprime nevoile, emoțiile, sentimentele: „Când îmi alint copiii înainte de culcare și mă cuprind între brațele lor sau îmi cer să le acord mai mult spațiu, știu că sunt în siguranță. Rețeaua de siguranță fizică și emoțională pe care am creat-o în jurul lor se vede când izbucnesc în hohote de râs în timpul zilei sau când respiră liniștiți când adorm seara cuibăriți lângă mine. Este vizibilă când mă dau la o parte în frustrarea lor când îmi forțează limitele...Suntem liberi să ne exprimăm sentimentele”.

O altă modalitate pe care mama a găsit-o pentru a fi un părinte bun pentru copiii săi a fost să discute cu aceștia despre consimțământ, intimitate, înșelăciune, subiecte pe care proprii ei părinți nu le-au discutat cu ea atunci când ar fi trebuit.

Deși regretă faptul că ruperea relației cu părinții ei nu le-a permis copiilor să-și cunoască bunicii, realizează că a fost o soluție adecvată pentru ca aceștia să nu se înstrăineze de ea.

Mama își încheie confesiunea spunând că zi de zi face eforturi pentru a se vindeca de sentimentele negative pe care le are față de părinții ei și față de ceea ce a trăit în copilărie. În urma deciziilor luate, conștientizează că „Sunt departe de a fi un părinte perfect, dar sunt mult mai bună decât mi-aș fi putut închipui”. Și-a amintit cum cineva i-a spus, la un moment dat, că toate eforturile, gândurile și scopurile o vor ajuta să-și construiască „o relație sănătoasă și durabilă” cu copiii.

Cum pot fi recunoscuți părinții toxici

Psihologii atrag atenția asupra următorului fapt: există numeroase indicii ce atestă faptul că te afli în fața unor părinți toxici. Printre cele mai cunoscute se numără:

• Părinții toxici sunt lipsiți de empatie față de copiii lor și îi învinuiesc pentru eșecurile, dezarcordurile sau alte probleme existente în familie. În plus, nu validează emoțiile copiilor și nu se străduiesc să comunice cu ei;
• Manipulează adesea- Pentru a-și găsi puncte de sprijin în fața copiilor, părinții toxici găsesc modalități prin care să manipuleze și să întoarcă o anumită situație în favoarea lor, fără să se gândească la răul pe care îl fac micuților;
• Nu își asumă responsabilități- Acestea sunt legate nu numai de copil, ci și de familie în ansamblul ei;
• Părinții toxici vor să fie în centrul atenției și dau vina pe cei din jur, inclusiv pe copii, pentru eșecurile lor;
• Exercită diferite abuzuri față de copii- De la abuzurile verbale la cele fizice sau chiar sexuale, un părinte toxic va alege să le realizeze în spatele ușilor închise. Astfel de atitudini vor avea consecințe deosebit de negative asupra copiilor, printre care: resimțirea unui sentiment profund de rușine, dorința de izolare, lipsa de încredere în sine și în cei din jur, dificultatea de a dezvolta relații sociale sănătoase pe viitor, stări de anxietate, stări depresive etc.;
• Nu pot respecta granițele- Un părinte toxic le va încălca adesea cu bună știință, fără să-i pese că-și va face copilul să sufere. Lipsa de empatie și dorința de a controla totul va duce la ignorarea respectului între membrii familiei;
• Nu pot crea spații sigure pentru copii- Fie că este vorba despre alegeri greșite făcute intenționat, fie că este vorba despre lipsa dorinței de a le asigura copiilor ceea ce este mai bun, părinții toxici îi pun oricând în pericol, fără să țină cont de importanța sentimentului de securitate pentru o dezvoltare sănătoasă;
• Copiii se simt speriați de ei chiar și la maturitate- În anumite cazuri, un părinte toxic își poate speria chiar și copilul matur. Spre exemplu, o critică excesivă, nejustificată, ridicarea tonului sunt modalități prin care părinții toxici încearcă să-și mențină controlul asupra copiilor și să le demonstreze că ei dețin puterea

Ce poți face pentru a deveni un părinte mai bun decât au fost părinții tăi

Să fii pentru copilul tău un părinte așa cum îți dorești, astfel încât el să nu treacă prin ceea ce ai trecut tu în copilărie, nu este un obiectiv ușor de atins. Cu toate acestea, psihologii spun că anumite angajamente și acțiuni concrete te pot apropia mai mult de acesta. Iată cum ar trebui să procedezi:

• Promite-ți să-ți accepți copilul așa cum este, încercând să te raportezi cu precădere la „punctele tari”, arătându-i permament că-l iubești;
• Fii mai răbdătoare și mai tolerantă cu tine, fără să neglijezi să ai cât mai multă grijă de tine, asigurându-te că micuțul tău se poate baza permanent pe susținerea ta;
• Iubește-te mai mult pe tine însăți pentru a putea să-ți iubești mai mult și copilul;
• Mai degrabă îți vei ghida copilul decât să-l pedepsești- Ca să vezi cum copilul tău adoptă anumite comportamente dezirabile, este necesar să-l ghidezi în a le realiza, nu să-l sancționezi pentru fiecare pas greșit. Fii blândă, dar fermă, explicându-i pas cu pas ce ar trebui făcut și prezentându-i consecințele ce rezultă din adoptarea unui anumit comportament;
• Fii cât mai receptivă la nevoile copilului- În acest fel, copilul va simți nu numai iubirea necondiționată, dar va înțelege că are oricând pe cine să se bazeze, dobândind mai multă încredere în sine și devenind mai deschis în a-și exprima sentimentele.

• Manifestă compasiune față de proprii tăi părinți- Acest demers va fi cu atât mai dificil cu cât ai părinți toxici. În ciuda acestui fapt, încercarea de a te vindeca de ceea ce ai trăit în copilărie te va ajuta să-ți construiești o relație sănătoasă și frumoasă cu copiii tăi;
• Fii tu însăți un model pentru copilul tău- Cele mai importante modele din viața unui copil sunt părinții, așa că este esențial să faci eforturi, în fiecare zi, pentru a expune în fața copilului tău cât mai multe atitudini și comportamente pozitive;
• Exprimă-ți recunoștința- Exprimarea gratitudinii față de ceea ce se întâmplă în viața voastră, în familie, îți va schimba perspectiva. Astfel, vei adopta atitudini pozitive pe care le vei transmite și copilului, ce va fi tentat să te imite.

Surse: ahaparenting.com, bustle.com, blogs.psychcentral.com