Confesiune de mamă
O mamă nu s-a ferit să dezvăluie că, deși își iubește toți trei copiii, nu îi preferă pe toți în egală măsură: „Pentru mine, să am un copil favorit nu este acel mic secret întunecat al parenting-ului. De fapt nu pot spune că am un copil favorit dintre cei trei pe care îi am. Cu toate acestea, am un copil pe care îl prefer cel mai puțin.” Ea a explicat faptul că îi adoră pe toți, că îi poate ierta pentru orice, dar că nu îi place să o aibă în preajmă pe fiica ei cea mai mare: „Am trei copii, pe care îi ador. Simt pentru ei ceea ce simt pentru copii majoritatea părinților. Fiul mei și fiica mea mai mică nu sunt perfecți, mă provoacă tot timpul, au crize emoționale, fac diverse greșeli- dar tot îi ador. Îmi place să îmi petrec timpul cu ei, îmi place cine sunt, îmi place de ei. Nu aceleași lucruri le simt pentru fiica mea cea mare de 9 ani...”
A ținut să precizeze că în primii trei ani de viață a simțit pentru ea ce simte orice părinte pentru copilul său, dar că, odată ce trăsăturile de personalitate ale micuței au început să iasă la iveală, lucrurile s-au schimbat: „Când a început să mai crească, să devină preșcolar, să aibă în jur de 3 ani și adevărata ei personalitate a început să fie vizibilă, lucrurile au început să se schimbe”. Deși nu putea afirma că o iubea pe aceasta mai puțin decât pe frații mai mici, a menționat că nu îi place de ea, că detestă personalitatea ei, cum alege să se comporte: „Este morocănoasă, egoistă, răsfățată și face o dramă din orice. Procedează așa la școală, acasă, la clubul de netball pe care îl frecventează și refuză să-și recunoască greșelile, să le îndrepte sau să asculte de ce a deranjat sau a supărat din cauza lor.”
Mama a povestit că fiica sa se înțelege bine cu frații săi, dar că mereu există tensiuni între ele, din care se acumulează furie și frustrări: „Mă confrunt cu ea în mod constant, iar când încerc să îi explic cum stau lucrurile, sfârșesc prin a deveni furioasă și frustrată.” În aceste condiții, a luat decizia de a-l ruga pe soțul ei să se ocupe mai mult de aceasta, să o însoțească peste tot, „să o disciplineze și să o supravegheze în weekend-uri”, întrucât ea nu suportă să fie în preajma ei: „Chiar nu suport să stau în preajma ei și, pentru binele ei și al meu, este bine că nu stăm mult una lângă cealaltă.”
A insistat asupra ideii că modul în care se comportă fiica sa este ceea ce o determină să nu o placă, să o evite: „...pentru mine comportamentele ei sunt o parte din ceea ce este ea. În plus, simt asta în 95% din timp, chiar și când comportamentele sale nu ating apogeul.” Din acest punct de vedere, s-a străduit să aibă și o altă abordare, petrecând mai mult timp de calitate cu fetița, dar nu a avut succes, ci dimpotrivă: „Am încercat de mai multe ori să lucrez la relația cu ea pentru a rezolva problema. Înainte să decid să stau departe de ea, am încercat să opusul, să petrecem timp de calitate...Din păcate, această abordare nu a funcționat și am sfârșit să fiu mai frustrată ca oricând.”
Deși nu este copilul ei favorit, mama speră că fiica ei cea mare se va schimba pe măsură ce se va maturiza pentru a ajunge în final să-i placă de ea, să adore să petreacă timpul și cu ea, așa cum se întâmpla deja cu frații mai mici: „Sper că în timp se va schimba. Sper că anumite părți ale personalității ei se vor schimba, că va evolua pe măsură ce crește întrucât nu îmi doresc să am aceleași sentimente veșnic, vreau să îmi placă să petrec timp cu ea, vreau să îmi placă și de ea așa cum îmi plac frații ei.”
Efectele negative generate de faptul că există un copil favorit
Psihologii consideră că a avea un copil favorit este o situație întâlnită în numeroase familii, chiar dacă acest lucru nu este mereu recunoscut. Aceștia precizează că este normal ca un părinte să aibă momente în care să se simte mai confortabil în preajma unuia dintre copiii săi datorită anumitor trăsături de personalitate, a unor pasiuni sau a unor interese comune, dar spun că există și cazuri în care părinții nu mai pot controla deloc faptul că au un copil pe care îl preferă în mod special în defavoarea celuilalt/celorlalți. În aceste condiții, copilul pe care părinții nu îl plac poate avea de suferit de pe urma unor consecințe precum:
- Va fi mai predispus să adopte comportamente indezirabile pe parcursul adolescenței- Un studiu a ajuns la concluzia că, dacă într-o familie, un copil simte că este mai puțin preferat decât ceilalți, va fi mai înclinat ca la adolescență să fie tentat de țigări, de alcool sau chiar de droguri, prin comparație cu aceia care simt mereu că se bucură de atenția părinților
- Va fi mai expus riscului de a dezvolta o depresie- Pe de o parte, depresia poate surveni la copilul care nu este favoritul părinților, în contextul în care acesta va tânji după afecțiunea, după atenția acestora, iar pe măsură ce va sesiza că acestea nu i se acordă, va tinde să devină deprimat. De celaltă parte, preferatul părinților poate ajunge și el să se confrunte cu depresie din următorul motiv: va resimți presiunea de a fi favorit, se va zbate mereu să-și păstreze acest statut în fața părinților, iar teama că îl va pierde poate deveni copleșitoare
- Poate avea o stimă de sine scăzută- Copilul care nu este favoritul părinților va crede că nu este suficient de bun pentru a fi plăcut, pentru a beneficia de atenția și de aprecierea lor și de aceea stima sa de sine va avea de suferit. Mai mult decât atât, dacă părinții obișnuiesc să pună „etichete” pe copiii lor, încrederea în sine se va eroda tot mai mult și se va ajunge mai ușor la rivalitatea dintre frați
- Va simți că nu își găsește locul- Din acest punct de vedere, trebuie să știi că, dacă vei avea un copil favorit, celălalt/ceilalți va simți/vor simți că nu își găsește/găsesc locul așa cum ar trebui, în timp putând interveni un sentiment de dezrădăcinare, marcat de temeri și de nesiguranțe. Toate acestea nu vor face altceva decât să determine o diminuare considerabilă a încrederii copilului nu doar în el înșuși, ci și în cei din jur, considerând că nu merită să fie iubit
Nu în ultimul rând, psihologii avertizează asupra următorului aspect: exprimarea preferințelor părinților pentru un copil influențează inclusiv șansa acestuia de a avea succes în viață. Explicația este următoarea: cu cât copilul va fi mai apreciat de părinți, cu cât i se vor aduce mai des laude, încrederea în sine va crește, mărind șansele de succes. Cu toate acestea, în unele cazuri, nu este exclus să se considere mai capabil decât este, ajungând să nu mai aprecieze eforturile, munca depusă pentru a obține rezultate și să mizeze că oricum va fi sprijinit de părinți, de vreme ce este preferatul acestora.
Copilul care știe că nu este el favoritul părinților va fi dominat de cele mai multe de lipsa încrederii în sine, ceea ce va avea consecințe negative în atingerea de obiective importante, atât în viața personală, cât și în cea profesională.
Cum pot fi gestionate situațiile în care există un copil favorit
Indiferent de vârsta pe care o au, copiii tăi nu se vor simți confortabil când simt că nu îi placi pe toți în egală măsură. Pentru a evita, pe cât posibil, să aveți de suferit din acest motiv, ține cont și de următoarele sfaturi:
- Validează-ți sentimentele- Să negi pur și simplu că ai un copil favorit nu îți va fi de folos, explică specialiștii. Nu te învinui pentru că nu ai față de toți aceleași sentimente, ci mai bine reflectează asupra următorului lucru: este posibil ca preferința ta pentru un anumit copil să fie temporară, să țină de anumite contexte. De pildă, te poți simți mai în largul tău când unul dintre copii este suficient de mare pentru a fi mai calm și pentru a nu se mai lăsa atât de ușor în voia „crizelor” emoționale. Sau pur și simplu simți că preferi compania unuia dintre copii întrucât împărtășește și el o mare pasiune a ta. După ce te vei lămuri mai bine despre ce este vorba, vei putea să realizezi acele demersuri care să te ajute să te asiguri că toți copiii tăi se vor simți iubiți și că au parte de susținerea ta
- Încearcă să petreci timp cu fiecare dintre ei- Procedând așa, nu numai că îi vei cunoaște mai bine, dar le vei da ocazia fiecăruia să aibă mai mult parte de atenția ta. Stabilește un program care să îți permită atât ție să petreci timp de calitate cu fiecare, cât și care să vă ajute să desfășurați împreună diverse activități. Nu va fi mereu la îndemână, dar le vei demonstra că îi iubești pe toți și că îți dorești să îi ai în preajmă
- Acceptă diferențele- Chiar dacă ești conștientă de faptul că preferi compania unuia dintre copiii tăi la un moment dat, nu înseamnă că îi vei neglija pe ceilalți. Este firesc să îți placă să te implici în activități diferite cu fiecare dintre ei, în funcție de preferințele și de aptitudinile lor. De exemplu, unul dintre copii poate fi favoritul tău când vrei să faci sport, iar altul când vrei să mergi la cumpărături
- Evită să-ți compari copiii- Dacă nu vei proceda așa, vei risca să alimentezi rivalitatea dintre frați. Găsește oricând o soluție pentru a nu-l determina pe unul dintre ei să se simtă inferior celorlalți. Spre exemplu, în loc să spui „Ai fi luat și tu o notă mai mare dacă ai fi învățat la fel de mult ca frații tăi”, mai bine vei rosti: „Ai fi luat o notă mai mare dacă te-ai fi uitat mai mult pe lecția nouă.”
- Stabilește reguli și sancțiuni în mod echitabil- Este o modalitate adecvată de a evita să le demonstrezi copiilor tăi că ai într-adevăr un favorit. Încearcă să găsești mereu soluții de a le transmite, în mod egal, că trebuie să-și asume responsabilități, să suporte sancțiuni dacă au greșit și că regulile sunt aceleași pentru toți
- Laudă-i pe toți- Este important să-i urmărești cu atenție pe fiecare dintre ei pentru a putea să îi lauzi la momentul potrivit. Fii cât mai specifică și sinceră, gândindu-te că laudele nu numai că vor încuraja repetarea comportamentelor pozitive, dar îi vor mai feri pe cei mici de temerile că doar unul dintre ei merită să primească din partea ta aprecieri
Surse: betterhelp.com, healthline.com, kidspot.com.au, psycnet.apa.org, thesun.co.uk, verywellfamily.com
Sursă poză principală: istockphoto.com
Surse foto: istockphoto.com
Urmareste-ne pe Google News
