HiperMama: starea continuă de alertă, boala mamelor moderne

Informații despre starea de hipervigilență

Hipervigilența poate fi definită drept o stare de alertă crescută; persoana care o experimentează este extrem de sensibilă la mediul înconjurător. Este însoțită de o stare de anxietate crescută, ce poate cauza epuizare.

Alte simptome includ: excitare extrem de crescută, reflex de tresărire (persoana tresare ca răspuns la zgomote sau surprize), pupile dilatate, ritm cardiac și tensiune arterială crescută, o capacitate ridicată de reacție la stimuli și o scanare continuă a mediului în căutarea pericolului (se urmăresc imagini din jur, sunete, oameni, comportamente, mirosuri sau orice altceva amintește de pericol sau de traumă) care conduce la evitarea obsesivă a unor pericole. Astfel, cei hipervigilenți pot reacționa la zgomote sau sunete neașteptate sau devin agitați în medii zgomotoase. Întâmpină probleme în a dormi sau a rămâne adormiți.

Ajungi practic să simți că te afli în continuă alertă față de orice pericol ascuns, fie că este vorba despre oameni sau despre mediul înconjurător. Totuși, adesea aceste pericole nu sunt reale (de exemplu, persoana respectivă poate crede că vede un pistol, când de fapt este vorba despre un simplu pix ținut în mână). Hipervigilența poate conduce la o serie de comportamente de tip obsesiv, precum și la dificultăți în interacțiuni sociale și relaționare. În final apare o epuizare gravă și o incapacitate de a funcționa într-o societate normală.

Din punctul de vedere al cauzelor, anxietatea și stresul pot cauza perioade scurte sau lungi de hipervigilență; militarii pot experimenta perioade prelungite, dar și copiii care au experimentat o traumă precum decesul unui părinte sau care au asistat la violență. Simptomul acesta este încadrat în  conceptul de hipervigilență cronică care poate declanșa atacuri de panică și amintiri dureroase.

Uneori hipervigilența se dovedește un simptom al unei afecțiuni ce ține de sanatatea mentală, precum: tulburare de stres posttraumatic, tulburări de anxietate, schizofrenie sau paranoia.

Sfatul specialistului

Doamna psiholog Cristina Dimitrescu, pe care o puteți contact la numărul de telefon 0722-222-221 http://newpsychology.ro/, a avut amabilitatea de a ne împărtăși următoarele informații:

Societatea de consum din ziua de azi ne împinge de la spate să ne dorim cât mai multe bunuri, pentru noi și pentru copiii noștri, astfel încât putem constata cu ușurință că timpul pe care îl acordăm ca părinți pentru copiii noștri este din ce în ce mai scurt și mai puțin calitativ.
Femeia, mama modernă, are și alte roluri de îndeplinit: cel de soție, salariat perfect (eventual într-o multinațională care deși te plătește bine îți "fură" și 10-11 ore din cele 24 ale zilei), fiică, soră, prietenă, destul de multe, când sunt atâtea de făcut și acasă și la locul de muncă.
Dragostea față de copil ne dă "aripi", să alergăm între școală, grădiniță și locul de muncă. Dacă avem bunici pe care să ne putem baza, ne este mai ușor să facem și cumpărături în cursul săptămânii, dacă nu, în week-end, alături de alte activități administrative.

Tot acest du-te vino din viața aceasta tumultuoasă poate duce la apariția sindromului de "burnout". Iată cum se manifestă:
- epuizare emoțională: lipsa de energie, stare permanentă de oboseală, nu se recuperează niciodată orele nedormite, iritabilitate, irascibilitate, stare de nervozitate, ne certăm copilul, soțul
- o scădere perceptibilă a performanței, atât la locul de muncă cât și în cadrul vieții de familie (nivelul stimei de sine scade progresiv, scade încrederea în forțele proprii, scad creativitatea, capacitatea de concentrare și atenția)
- simptome fiziologice: dureri de cap, dureri de spate, tulburări la nivelul aparatului digestiv, tensiune musculară și dureri de spate
- și poate duce în final la detașare, stare generală de neimplicare, frustrare față de aprecierea scăzută a activității depuse comparativ cu responsabilitățile și efortul implicat

Cauzele apariției acestui sindrom pot fi datorate: mediului profesional si familial, stilului de viață sau personalității persoanei, ca factori de sine stătători sau cumulați.

Un mediu profesional stresant, cu relații nearmonioase la locul de muncă, presiunea timpului, programul de lucru prelungit la care se adaugă și obligațiile familiale, care la rândul lor pot fi tensionate, reprezintă o cauză primordială a apariției acestui sindrom.

Stilul de viață este o altă cauză prin: timpul liber insuficient, lipsa totală sau existența insuficientă a activităților care să aducă plăcere și relaxare, lipsa suportului familial și al celui social, nerespectarea orelor de somn.

Un alt aspect reprezentativ este cel al personalității, acest sindrom fiind prezent mai frecvent la persoanele care doresc să mențină mereu controlul, sunt perfecționiste, așteaptă mereu recompense imediate pentru activitatea depusă, au o mare neîncredere în sine, au o slabă capacitate de a se adapta la stres și de a-i rezista, care prezintă o instabilitate emoțională. 

Cu siguranță că mentalitatea existentă încă în societatea noastră referitoare la implicarea mamei în creșterea și educarea copiilor reprezintă o formă de presiune permanentă asupra acestora. Tradiționalismul încă impune și presupune că femeia se ocupă de casă și copii, iar bărbatul este responsabilul pentru asigurarea resurselor financiare.

Totuși, există familii care fac eforturi în a ieși din acest pattern, de a reuși să împartă activitățile casei. Astfel fiecare părinte poate să se implice pe cât se poate în mod egal în gestionarea problemelor și activităților domestice. Există tați care au acceptat să intre în concediu de paternitate, care sunt cei care își duc copiii la școală, la doctor sau la antrenamente.

Și acum vine întrebarea, ce poate face o mamă când simte această presiune, cand realizează că nu mai poate?

1. Este necesar să ceară ajutorul persoanelor din jur (soț, părinți, prieteni) în a găsi modalități de a petrece timp propriu pentru relaxare și destindere, socializare în afara orelor de program, în a reuși să aibă un somn recuperator, măcar la sfârșit de săptămână, să poată avea parte și de un timp pe care să îl dedice relației cu soțul.
2. Să inițieze și să mențină activități care să îi poată menține și crește nivelul energiei, tonusului fizic și psihic: mișcare în aer liber, frecventarea unei săli de sport, înotul, masajul.
3. Să își acorde un timp de câteva ore, măcar o dată pe lună în care să își petreacă timpul în compania prietenilor, să meargă la teatru, la dans, să picteze, să scrie, să croșeteze sau să cultive flori, să asculte muzică.
4. Să ceară ajutorul unui specialist, psiholog, psihoterapeut, consilier, care o poate ajuta în identificarea resurselor de care dispune pentru a trece cu bine peste această perioadă, de la care să învețe tehnici de relaxare specifice și cu ajutorul căruia poate să implementeze un nou stil de gândire și de viață.
5. Să includă în alimentația zilnică suficiente alimente nutritive, legume și fructe.
6. În cazul în care presiunea pe care o resimte la locul de muncă este foarte mare să își stabilească o prioritizare a activităților, să discute cu ceilalți colegi despre perioada prin care trece și să solicite ajutor.
7. Copiii trebuie să învețe să își asume responsabilități în activitățile gospodărești, corespunzătoare vârstei, așa că lăsați-i să vă ajute, chiar dacă nu le iese din prima perfect.
8. Să renunțe la perfecționism, să se bucure de viața în familie chiar dacă nu e șters praful sau au rămas vasele nespălate la prânz.
9. Să petreacă mai mult timp jucându-se cu copiii, nu doar să-i controleze la teme, să învețe, alături de ei, despre bucuria și dragostea necondiționată pe care aceștia o au de oferit.
10. Să se iubească și să se aprecieze singură pentru toate activitățile pe care le face, pentru toate eforturile depuse pentru menținerea armoniei și a echilibrului emoțional și stabilitatea și fericirea familiei.

Mulțumim doamnei Cristina Dimitrescu pentru ajutorul acordat în realizarea articolului.

Surse: www.goodtherapy.org; https://en.wikipedia.org; www.healthline.com