Copilul vine pe lume cu o mostenire genetica si traieste, inca din burta mamei, intr-un mediu social care ii influenteaza conceptia despre sine, despre lume si viata, care se cristalizeaza in tipare comportamentale care nu mai sunt controlate de vointa.

Pe masura ce creste si are mai multe experiente, copilul incorporeaza in propria sa personalitate, intrupeaza efectiv in structura creierului sau, elemente ale personalitatii celor cu care interactioneaza frecvent. Modul in care adultii din jurul copilului se poarta, vorbesc si il asculta este receptionat de acesta ca un mesaj despre sine insusi.

De aceea, prima scoala a copilului sunt primii 7 -si chiar primii 14 ani- de acasa. Acolo el trebuie sa invete ce inseamna responsabilitatea, ce inseamna un drept. Familia nu este decat o institutie cu legi proprii care trebuie sa formeze copilul, emotional, mental, social, sa formeze „baza" pentru un bun elev, un bun cetatean, un bun enorias, un bun prieten, apoi un bun sot/ sotie si un bun tata/ mama.

Familia este cea care pune temelia psihologiei individului, viziunii asupra vietii si are mare rol in evolutia psiho-sociala a copilului. Ideal este ca sotul, sotia sa intre in institutia familiei intelegand deja aceste lucruri. Totusi, timpul nu este pierdut daca bebele nu a venit inca pe lume sau copilul este foarte mic!

Dragi parinti, este important sa cititi cu atentie si sa intelegeti ca aceste lucruri sunt cat se poate de reale, si sa incercati sa le constientizati, chiar daca veti fi tentati sa respingeti anumite lucruri.

DREPTURILE PARINTILOR

1. Ai dreptul sa il certi

Daca il iubesti cu adevarat, da, ai acest drept. Exista si o vorba in popor: „pe cine iubeste Dumnezeu, il si cearta". Orice mustrare insa, orice ridicare de ton trebuie sa fie justificata. Este chiar nevoie sa il certi atunci cand acesta nu a ascultat, nu si-a tinut o promisiune sau a facut un rau unei alte persoane (fizic sau in alt mod). Este bine ca „certarea" sa aiba loc intre patru ochi, daca vrei sa aiba un efect constructiv.

2. Ai dreptul sa ii aplici o pedeapsa

Pedepsele pot avea si ele rolul lor educativ. O mica palma la fund sau un „ciufulici" pot functiona atunci cand copilul nu a fost ascultator, si este o pedeapsa potrivita atunci cand copilul este mai mic. Peste 7 ani, poti sa il pedepsesti pe copil si interzicandu-i anumite lucruri, cum ar fi: sa stea mai putin afara cu cateva ore decat statea inainte, sa nu ii mai dai voie sa stea la calculator mai mult de un numar de ore si sa il supraveghezi.

Pedeapsa trebuie aleasa in functie de gravitatea actului savarsit. Ca si in cazul certarii, inainte de a-i aplica pedeapsa, trebuie neaparat sa ii explici care este motivul pentru care ai recurs la acest gest, si ce asteptari ai de la el in continuare.

3. Ai dreptul sa ii iei apararea in societate/grup

Copilul nu stie sa se apere, el trebuie sa invete de la tine metode prin care este nevoie sa isi apere sentimentele, nevoile. De aceea tu trebuie sa ii oferi acest exemplu, de fiecare data cand ai ocazia. A-i lua apararea in grupul lui de copii atunci cand primeste o bataie de la un coleg, de exemplu, nu inseamna a le arunca invective celorlalti sau a-l agresa si tu la randul tau pe micul calau al copilului tau. Un gest demn de un parinte sanatos ar fi sa stai de vorba cu amandoi si sa afli exact cum s-a intamplat totul, fara sa fii partinitor.

4. Ai dreptul sa ii vorbesti despre propriile tale emotii si sentimente

Ai acest drept si este chiar bine sa il folosesti, pentru ca astfel, il vei invata importanta autodezvaluirii. Un copil care nu este ascultat si caruia orice forma de exprimare ii este inhibata sau respinsa intr-un fel sau altul de catre parinti, va avea mari probleme in a se exprima si a-si implini propriile nevoi in cadrul relatiilor. Copilul trebuie sa deprinda din familie, de la parinti, abilitatea de a vorbi despre el insusi, de a comunica cu adevarat cu celalalt.

5. Ai dreptul sa il managai atunci cand simti tu sau el nevoia

Atingerea fizica este mai mult decat un drept, este un „must-have" in cadrul relatiei parinte-copil. O relatie presupune si intimitate. Daca tu te vei arata reticent la dorintele copilului de a te mangaia, de a te imbratisa, de a sta pur si simplu lipit de tine, sau nu vei veni in intampinarea lui cu astfel de gesturi, el va avea probleme in ceea ce priveste intimitatea cu alte persoane atunci cand va creste. Nu se va putea atasa cu adevarat de oameni si ii va fi extrem de greu sau chiar imposibil sa se apropie de ei, sa ii inteleaga, si in general, sa isi construiasca relatii sanatoase.

RESPONSABILITATILE PARINTILOR

Pe langa responsabilitatea de a-i da viata, a-l boteza, a-i asigura adapost, hrana si scolarizare pana la varsta adulta, exista alte responsabilitati pe care tu, ca parinte, le ai pentru a-i da o educatie buna si sanatoasa.

1. Responsabiltatea de a-l ajuta sa se accepte, pe sine, familia, tara in care s-a nascut

Conflictele interioare se nasc adesea inca din copilarie si ele pot mocni si distruge fiinta treptat. Acestea sunt legate mai ales de lipsa de raspunsuri la marile intrebari ale copilului, cum ar fi „de ce s-a nascut" sau „cum trebuie sa fie ca sa fie „bine", acceptat, iubit". Ca sa inteleaga mai bine ce-i cu el, trebuie sa ii spui de mic o poveste, povestea omului. Trebuie sa vorbesti cu el despre cum si de ce a venit pe lume, care este scopul lui pe pamant.

Este important sa ii raspunzi la toate intrebarile lui, chiar daca iti par prea banale sau stupide, si sa ii spui adevarul. Pentru el raspunsurile tale sunt foarte importante, sunt elemente cu care el isi formeaza „casuta" sufletului, mintii lui.

2. Responsabilitatea de a-i vorbi despre Dumnezeu si de a-l invata preceptele unei vieti morale

Pentru a nu-i da impresia ca esti infailibila, vorbeste-i despre Cel care este infailibil. Ai aceasta responsabilitate, de a-i face cunostinta cu cel care l-a creat si de a-i insufla preceptele unei vieti crestine. In institutia familiei se cristalizeaza moralitatea adultului de mai tarziu.

Arata-i ca si tu poti gresi, ca toti oamenii sunt supusi greselilor dar ca este important sa ni le recunoastem si sa ne asumam responabilitatea pentru ele. Este important nu doar sa ii vorbesti despre acest lucru, ci sa il si pui in practica. Copilul va fi derutat daca tu ii spui un lucru, dar te contrazici apoi prin comportament.

3. Responsabilitatea de a-l cunoaste

Nu sunt foarte multi parinti care dau atentie acestei responsabilitati, desi aceasta este una dintre cele mai importante. Parintii sunt, de obicei, pusi mai degraba sa corijeze, sa certe, sa schimbe  pentru "a da educatie", dar nu sa cunoasca. Cum poate cineva sa schimbe ceva, daca nu cunoaste? De aceea, dragi parinti, o sarcina foarte grea dar cu cele mai mari satisfactii este aceea de a-i cunoaste calitatile, talentele, punctele slabe. Este nevoie sa ii arati mereu ca nu vrei decat sa il cunosti, si astfel, sa ii castigi increderea, aratandu-i ca poate avea un prieten de nadejde in tine.

Cel mai bun mod in care poti sa il cunosti pe copilul tau este sa il asculti. Ascultarea este ca o terapie pentru copilul tau care nu stie nici cine este, nici ce vrea, nici ce simte. In acelasi timp, se produce o mare apropiere intre tine si el. De asemenea o alta modalitate este sa il observi, fara sa isi dea el seama. Observa-l cum se comporta cand vrea sa obtina un lucru, cum se comporta cu rudele voastre, cu colegii de la gradi s.a.m.d. A treia metoda prin care il poti cunoaste este prin joc. Intra in lumea lui si joaca-te cu el, ori de cate ori ai ocazia.

4. Responsabilitatea de a-l ajuta sa se cunoasca si sa se dezvolte

Majoritatea dialogurilor pe care le porti cu copilul tau trebuie sa fie indreptate catre acest scop: acela de a se cunoaste si a se dezvolta emotional, psihic. De fiecare data cand il vezi ca deseneaza ceva frumos, marcheaza acest moment prin remarci sau chiar mangaieri. Lauda-l ferm dar viu de fiecare data cand duce la capat o mica responsabilitate, cand face ceva ce si-a propus, cand ajuta pe cineva. Dojeneste-l si arata-i o fata sobra atunci cand face o greseala care are consecinte mai mult sau mai putin negative.

Copilul are nevoie sa isi cunoasca sentimentele si emotiile pozitive si negative. Numai astfel le poate accepta, asuma si trai in pace cu sine. Incurajeaza-i comportamentele bune si arata-i dezaprobare fata de cele mai putin corecte.

5. Responsabilitatea de a-l invata ce inseamna autoritatea

O responsabilitate deloc usoara este aceea de a intruchipa figura unei autoritati adevarate pentru micutul tau. Fiecare dintre parinti reprezinta figura autoritatii feminine, respectiv cea a autoritatii masculine, si este nevoie ca fiecare dintre voi sa isi cunoasca atributiile. Copilul trebuie sa inteleaga din autoritatea feminina, delicatetea, sensibilitatea dar si fermitatea si hotararea. Figura tatalui trebuie sa armonizeze insusiri ca jovialitate, flexibilitate, stapanire de sine si dreptate. Modul in care te vei raporta tu la el este modul in care va simti ca se raporteaza orice figura a autoritatii pe care o va intalni in viata.

Tu ce alte drepturi si responsabilitati crezi ca are un parinte?