Mamele casnice – testimoniale
Nimic din ziua mea obișnuită nu îmi aparține, Georgiana, mama de 3 copii – “Oamenii trăiesc cu falsa impresie că mamele casnice au mult timp liber. Că pot face tot ce își doresc, când își doresc. Nu pot să înțeleg de ce gândesc astfel. Ziua mea începe cu schimbatul scutecelor, certuri cu copiii despre haine, pregătirea micului dejun și graba să ieșim din casă, târându-i efectiv pe cei doi mai mici după mine, pentru ca cel mare să nu întârzie la școală. Și în afară de asta, este vorba despre întâlniri de joacă, excursii, proiecte pentru grădiniță sau școală, gustări, multă mizerie, crize de tantrum...Adevărul este că nimic nu pare să-mi aparțină, tot timpul este al lor. Consider că am avut parte de o zi bună când pot să fac un duș rapid înainte ca ei să se trezează și am parte de 5 minute doar pentru mine. Acele 5 minute sunt de fapt singura perioadă de timp din 24 de ore care îmi aparține în înteegime. Dar chiar și atunci nu mă pot abține să nu fac planuri, să nu mă îngrijorez cu privire la programul din ziua respectivă și stau ca pe ghimpi așteptând să îi aud că mă strigă.”
Casa mea este un dezastru, Alexandra, mamă de 2 copii – “Sunt mamă casnică de 7 ani și am 2 copii. Însă casa mea este mereu în dezordine. Este ciudat și oarecum amuzant pentru că oamenii cred că eu am o grămadă de timp liber să fac curat în casă. O perioadă lungă de timp chiar și soțul meu obișnuia să vină acasă și să întrebe de ce este dezordine în casă. A renunțat să mai pună întrebarea asta când a văzut într-o zi cum este să stea doar el cu cei mici. Încerc să țin ordine și curățenie, dar de fiecare dată când strâng ceva, apare un alt obiect deranjat în spatele meu. Până la urmă m-am lămurit că este mai util să mă concentrez pe copii, să am grijă să fie sănătoși și veseli și să încerc să strâng mizeria pe care o produc. Nu înseamnă că și reușesc. Dezordinea face momentan parte din viața noastră și am învățat să accept acest lucru.”
Mi se pare că semăn cu un zombie, Diana, mamă de 2 copii – “Mă simt epuizată în permanență și am niște cearcăne imense sub ochi. Singurul lucru care mă ajută să funcționez este cana mea mare de cafea. Dacă nu exista ea, sunt absolut sigură că nu aș fi supraviețuit. Simt că funcționez pe pilot automat, ca și cum aș merge, aș vorbi, fără să am vreun control asupra acestui lucru. Mă asigur că cei mici sunt hrăniți și îmbrăcați, că și-au făcut temele, că ajung la înot și la karate. Dar nici eu nu știu cum reușesc să le fac pe toate. La finalul zilei mă prăbușesc pe canapea și mă întreb când a trecut ziua și cum am făcut de am rezolvat totul.”
Este dificil să îți faci prieteni, Corina, mamă de 1 copil - “Nu îmi imaginam cât de mult ajungi să te izolezi în calitate de mamă casnică. Când eram gravidă, am fost sigură că prieteniile mele nu vor avea de suferit, dar lucrurile nu au stat deloc așa. Programul tău ajunge să fie atât de aglomerat, iar prioritățile ți se schimbă complet odată ce devii mamă. Când ai puțin timp liber nu poți decât să te prăbușești pe pat și ultimul lucru de care ai chef este să te îmbraci frumos și să socializezi cu alți adulți. Chiar dacă ai de-a face cu oameni mari, se întâmplă de obicei în parc sau la cumpărături și nu poți să dezvolți cine știe ce discuții pentru că ești în permanență atentă la copil. S-a întâmplat să apară cineva cu un subiect interesant de discutat, dar apoi intervine o mamă care trebuie să plece și subiectul ajunge să fie uitat. Am descoperit cât de dificil este să legi prietenii sau să îți creezi relații sănătoase cu adulți.“
Îmi ies din minți mai des decât vreau să recunosc, Maria, 2 copii – “Mă străduiesc să rămân calmă, dar nu îmi iese întotdeauna. Sunt trei momente în care ajung să îmi pierd cumpătul: dimineața, înainte de școală și după cină. În aceste momente din zi se întâmplă multe lucruri. Trebuie să mă asigur că totul este în regulă, în timp ce ambii copii mă strigă și vor să îmi explice ceva, că și-au făcut temele, că au mâncare la ei, că sunt spălați. Și ajung să realizez că sunt complet epuizată, sătulă până peste cap. Cu atât de multe de rezolvat și în plus că mă simt super obosită, este de la sine înțeles că ajung să explodez și îmi vărs nervii pe copii. Ceea ce nu îmi place deloc...”
Simt că mă judecă lumea în permanență, Carla, 1 copil – “Nu știu dacă îmi imaginez sau este adevărat, dar simt că sunt constant judecată. Simt că soțul meu mă judecă pentru că nu este ordine în casă și că cina nu este mereu gata când vine de la muncă. Simt că mamele cu copii mai mari mă judecă când am prea mare grijă de copil, dar și când nu stau lipită de el. Simt că mama mea mă judecă când îl las pe cel mic să plângă după ce am încercat tot ce am putut ca să îl linștesc, fără succes. Știu că de obicei este mintea mea care o ia razna, dar sincer cred că sunt mulți cei care îmi pun la îndoială abilitățile de a-mi crește copilul.“
Simt că nu mai sunt eu însămi, Liliana, 1 copil – “Nu mi-am imaginat niciodată că voi dori să renunț la serviciu și să stau acasă cu copiii. Niciodată. Îmi iubesc munca și, deși îmi iubesc enorm copilul, nu mi-am dorit să îmi pierd identitatea când am devenit mamă. Însă socotelile de acasă nu se potrivesc cu cele din târg. Totul s-a schimbat când a venit pe lume fiica mea și mi-am luat concediu ca să o cresc. Când s-a apropiat momentul de final, mi-am dat seama că nu îmi pot lăsa copilul în grija nimănui. Soțul meu câștigă bine, așa că ne-am permis să luăm o decizie importantă pentru cariera mea, să devin mamă casnică. Ador să petrec timp cu Ana, dar sunt momente în care am senzația că mi-am pierdut identitatea și tot ce sunt pe această lume este meseria de mamă.“
Arăt groaznic și mă sperii de imaginea mea din oglindă, Sorina, 2 copii – “Cine este mamă casnică știe la ce mă refer. Nu este tocmai amuzant, dar este adevărul. Ajung să petrec mult timp căutând și cumpărând haine pentru fetițe, mă asigur mereu că sunt îmbrăcate ca la o defilare de modă, că au haine asortate și călcate. Îmi ia mult timp asta, dar uit că eu umblu mai mereu în pantaloni de trening și tricou. De multe ori nici nu îmi pun sutien, iar părul meu este mereu ciufulit. Iar machiaj nu am mai folosit de câteva luni bune. Oare este grav că nici măcar nu îmi pasă atâta timp cât copiii arată bine?!”
Mă enervez pe soțul meu, Mihaela, 4 copii – “Nu mă pot abține să nu mă enervez pe el. Știu că lucrează în fiecare zi, că este un tată și un soț minunat, care are grijă de noi. Nu știu ce am face fără el. Însă mă enervez că uită de multe ori să arunce gunoiul, că își împrăștie peste tot prin casă șosetele murdare sau că stă și se uită la televizor cât timp eu pregătesc cina. Timp în care copiii se ceartă, iar el îi lasă să facă ce vor.”
Oamenii cred că nu fac nimic toată ziua, Janina, 3 copii - “Mi se pare amuzant că oamenii chiar cred că eu nu fac nimic toată ziua. Mă gândesc că își închipuie că stau pe canapea și mă uit la televizor. Ziua mea începe cu schimbat scutece, verificat teme, discuții cu copiii, plimbări cu copiii, proiecte cu copiii. Când nu gătesc sau nu fac curat, încerc să le ofer o educație și să îi învăț lucruri folositoare pentru viață. Mă enervează și mă dezamăgește mentalitatea asta, că nu fac nimic acasă.”
Simt că nu pot controla nimic, Daniela, 2 copii – “sunt genul de om căruia îi place să dețină controlul. Eram acel om la care apela lumea pentru a rezolva diverse lucruri. Aveam un loc de muncă bine plătit și mă descurcam excelent. Când mi-am întemeiat o familie, am decis că vreau să devin casnică pentru a putea avea grijă de copii, cu intenția de a reveni la muncă când cresc. Adevărul este că de când nu mai merg la serviciu simt că nu mai sunt stăpână pe nimic. Îmi pierd nopțile încercând să organizez tot felul de lucruri, care înainte nici nu îmi treceau prin minte. Și nici măcar nu par să reușesc. Nu este frumos ce spun, dar îmi doresc să crească cât mai repede ca să pot să îmi reiau munca.“
Urmareste-ne pe Google News
