De ce se cearta proaspetii parinti si cum trebuie gestionate conflictele?

De ce se cearta tinerii parinti: Bataie pe dragoste

Dragostea dintr-o familie creste odata cu membrii familiei. Atunci cand sotii primesc un copil, primesc o noua rezerva de dragoste, care se imparte tuturor. Si totusi, acum este momentul cand, de regula, barbatul se simte "trimis la izolare" si neglijat, vitregit. Afectiunea si atentia sotiei sunt acaparate de micul "intrus", iar sotul devine a treia roata la caruta. Tatal intra in competitie cu noul-nascut si isi revendica dreptul la afectiune, spre scandalizarea femeii care nu intelege cum de acest adult, barbatul ei, se poate dovedi atat de insensibil si nerezonabil. Dar si femeia, la randul ei, ridica pretentii la mai multa atentie, protectie si dedicare. "Sunt vulnerabila, si avem nevoie sa fim protejati, si eu si bebelusul!" In familie se instituie o goana dupa afectiune, o adevarata "bataie" pe dragoste: cine o primeste pe drept si cine o primeste pe nedrept?

Totul tine de cum gestionam darul nou-primit: rezerva de dragoste. Ea este reala si implica atentie, preocupare, purtare de grija, insotire. Noi ni le putem oferi unul altuia, la un nivel mai inalt decat inainte sa avem un copil. Pentru ca acum suntem partasi si "impreuna-lucratori" la taina vietii: noi doi, impreuna, am facut un copil. Aceasta taina ii transforma si pe barbat, si pe femeie. Ii face mai sensibili, mai responsabili, mai profunzi. Dragostea de care fiecare este capabil se adanceste, capata o alta dimensiune. Tot ceea ce trebuie facut este sa ne amintim acest lucru. Sa fim constienti de el. Suntem posesorii unei comori, dar stam frumos cu popoul pe cufarul ce o contine, si ne invinovatim unul pe altul ca nu avem cu ce ne satura!

Avem cu ce. Dragostea noastra acum este o hrana superioara calitativ. Doar cateva inghitituri potolesc foamea. Daca nu ne lacomim... Altfel spus: sa ne indreptam atentia unul catre celalalt. Sa iesim din gandurile setate pe "eu am nevoie", "eu vreau", "mie imi trebuie", "mie imi lipseste". In aceasta perioada, pentru o vreme, sa facem exercititul indreptarii gandurilor spre celalalt. Ce are nevoie, ce vrea, ce ii lipseste, ce ii trebuie? Tocmai pentru ca nu mai avem acelasi timp de petrecut impreuna, pentru ca intre noi comunicarea merge greu, pentru ca mereu sunt alte prioritati decat cuplul in sine. Tocmai de aceea, noul fel de a fi impreuna presupune ca fiecare sa vietuiasca pentru celalalt si pentru nevoile lui! Nu mai sunt prioritar "eu", si nici "noi doi" sau "cuplul nostru". Nu acum. Acum, prioritar este celalalt.

Aceasta exclusivitate pe care i-o oferim, aceasta renuntare la mine pentru tine, aceasta indreptare a atentiei exclusiv asupra ta si a nevoilor tale, face minuni. Ai nevoie de apa? Merg si iti aduc apa, cu toate ca poti si tu daca te chinui putin. Ti-o ofer cu grija, cu un cuvant bun, cu un zambet. Ai nevoie sa schimbi copilul? Iti pregatesc pudra de talc si ma aplec la nivelul tau atunci cand ti-o ofer. Pentru ca este foarte important pentru tine sa fii 100% implicata in schimbatul bebelusului, iar pentru mine nu ai ochi. Tocmai nevoia aceasta a ta, care nu ma include pe mine, este importanta pentru mine acum, pentru ca te iubesc. Nu eu sunt important, ci nevoia ta. Si pentru femeie, acelasi lucru este valabil.

Stiti ce se va intampla? Afectiunea unuia pentru altul se va adanci. Recunostinta si purtarea de grija vor fi resimtite si de unul si de celalalt, iar calitatea vietii cuplului si a familiei va creste. Aceasta lupta cu propriul egoism si indreptare a atentiei exclusiv catre celalalt, sunt probate si functioneaza. Este greu la inceput, pentru cineva neantrenat in sacrificiu de sine, dar roadele obtinute merita efortul!

De ce se cearta tinerii parinti: Am uitat al cui este copilul?

"Cand s-au nascut copiii, in primul an de viata al fiecaruia, sotul meu tusea. Lua o raceala de undeva si nu ii mai trecea. Statea langa noi, ne ajuta, ne alinta, pana cand incepea greul: leganatul fara oprire, plansetele fara solutie si schimbatul scutecului. Atunci, il apuca tusea si se ducea din camera, pe motiv ca ne molipseste." In acest fel sau in altul, tatii fug de efortul si de noile responsabilitati aduse de un copil. De ce? De frica. Pentru ca le este frica de ceva ce nu se pricep. Si au dreptate. Insa nu realizeaza ca femeia nu asteapta ca ei sa faca aceste lucruri in locul ei. Ci doar sa o ajute...

"Cat despre barbat, rolul lui este de a fi cap de familie, conducator, aparator si ocrotitor al acesteia. Barbatul considera intotdeauna ca principala sa indatorire este munca spre binele familiei, asigurarea ei cu toate cele indispensabile, iar toate treburile casnice (gatitul, curatenia, spalatul vaselor, ingrijirea copiilor) sunt indatoriri femeiesti. Atunci cand se apuca sa isi ajute sotia cu acestea din urma, considera ca si-a asumat ceva ce nu era obligat sa faca. El poate face treburile casnice din tot sufletul, dar face asta numai ca sa isi ajute sotia, ca sa ii usureze munca." (Dr. Pavel Gumerov)

Si mamele fug, insa de responsabilitatile fata de familie in sine si fata de sot. Uneori aleg sa isi vada bebelusul ca pe cea mai pretioasa fiinta si i se dedica total. Atunci, sotul neglijat intampina mari greutati in a-si ajuta si sustine sotia. Sa ne amintim ca femeia "bate" orice barbat la realizarea treburilor casnice cu gratie si eficienta. El vrea, dar rareori poate. Insa are nevoie de ordinea si randuiala pe care doar sotia lui le poate aduce in mediul si viata sa. Iar cand ea se sustrage in mod repetat de la aceste sarcini, el devine anxios si izbucnesc certurile...

"Se stie ca femeia este mai slaba decat barbatul din punct de vedere fizic - in schimb, este mai rezistenta si rabdatoate decat el. Pentru ce este nevoie de asta? Pentru conducerea copiilor. Da-i oricarui barbat sarcina ca macar o luna sa nu mearga la munca, ci sa stea cu copiii: sa le dea de mancare, sa-i imbrace, sa se plimbe cu ei. Dupa o saptamana va incepe sa se vaite in gura mare si va spune ca mai bine merge la munca fara week-end-uri, decat sa faca treburile casnice ale femeii. Insa orice femeie spala, gateste, deretica, face lectiile cu copiii si se plimba cu ei zi de zi, iar pentru ea acestea sunt lucruri absolut obisnuite." (Dr. Pavel Gumerov)

Asadar, uitam ceva esential: copilul este un dar facut amandurora. Si, la fel cum avem copilul impreuna, avem si alte daruri impreuna... la comun. Darurile fiecaruia sunt darurile amandurora. Daca tu ai rabdarea si eu am eficienta, acestea sunt darurile amandurora, amandoi beneficiem de pe urma lor. Daca tu esti amabil si calm, iar eu sunt vigilenta si directa, acestea sunt daruri separate, dar care ne ajuta pe amandoi, pentru ca ne completam. Asa cum inzestrarile noastre le punem in comun, asa sa facem si cu eforturile. Sa le unim pentru cel mic si pentru familie. Copilul este rodul dragostei noastre, si amandoi trebuie sa il onoram si sa... il crestem. Fiecare cu ceea ce poate si cu ceea ce are.

De ce se cearta tinerii parinti: De oboseala...

Imi ascultam un prieten care a terminat Teologia, recent: "Nu cred ca este buna graba asta de a te preoti, imediat dupa ce te casatoresti. Ai o sotie - deja ai o familie. Trebuie alta grija, alta responsabilitate, alta atentie - mai lucrate. Apoi primesti imediat si preotia si mai trebuie sa conduci o parohie, sa ai grija de oameni. Apoi mai vine si vreun bebe... nu mai zic. Sunt multe de purtat cu gratie si cu eficienta, cred ca iti trebuie o fire puternica, si poate e mai bine sa nu te grabesti cu asta." Ascultandu-l, mi-am dat seama cati dintre cunoscutii mei, proaspeti parinti, au nelinisti si neintelegeri, pornind de la... oboseala. De la supraaglomerare.

Oamenii nu isi fac curaj sa renunte la lucrurile bune si importante din viata lor, sau chiar nici la cele banale, dar familiare, pentru a fi impreuna cu familia. Tinerii nu indraznesc sa scurteze programul de la serviciu sau sa il schimbe, sa castige mai putin, sa isi amane proiectele, sa isi reevalueze viata. Vor sa duca acelasi stil de viata in continuare, dar sa poata creste si un copil. Acest lucru poate fi posibil... dar se dovedeste cu siguranta foarte obositor. Iar un om obosit incepe sa dea rateuri, mai ales un sot si un parinte.

Este necesar sa gasim alternative care sa ne permita nu doar petrecerea unui timp in familie, ci si sa ne permita odihna. Odihna trupului si a sufletului: prin relaxare, prin somn, prin bucurie. Natura, drumetiile, muzica, sporturile, arta, o indeletnicire manuala, joaca alaturi de copil, hobby-urile: nu sunt mofturi, ci sunt necesitati. Omul functioneaza la maxim atunci cand se bucura. Bucuria este o forma de odihna... Bucuria si odihna sunt cele ce confera unui adult resursele psihologice de a traversa momente dificile sau mai putin placute. Ele sunt cele care iti permit sa zambesti la sotul tau in loc sa il critici si sa iti ajuti sotia, atunci cand ai altceva mai bun de facut. Oboseala, mai ales cea datorata lipsei de somn, deterioreaza functiile biologice si psihice si da peste cap intregul organism. Iar starea de spirit are prima de suferit - si, de la ea, cea a intregii familii.

"Nu ma mai pot trezi dimineata", imi povesteste o prietena. "Pot suna trei alarme. Nu mai functioneaza nimic: ca trebuie sa ii dau copilului medicamentul la ora fixa sau ca am intalnire de gradul 1 la serviciu. Sunt epuizata, dar nu stiu cand am reusit sa obosesc asa. Mai mult ma necajeste urmatorul lucru: sotul meu incearca sa ma trezeasca, pentru ca stie cat de important este, si nu il las. Eu il rog sa ma trezeasca si tot eu tip la el sa ma mai lase 5 minute sa dorm. El este la fel de obosit, niciunul din noi nu isi "face" somnul, asa ca se enerveaza si tranteste pernele, apoi il simt cum iesie vartej din camera, sa il trezeasca pe copil si sa il pregateasca pentru gradi. Ma simt oribil, diminetile noastre urmeaza zilnic acelasi scenariu. Dar nu ma pot controla cand sunt asa obosita, si nici el... Ziua incepe cu incruntare, cu evitarea privirilor si cu un gust amar."

Cum prevenim conflictele aprinse intre soti:
Sa ne ferim de manie

"Cum sa nu transformam discutarea unei teme in cearta? Trebuie sa tinem minte ca intr-o stare de iritare, de enervare, oamenii comit fapte pe care apoi le regreta. In conditiile unei rabufniri emotionale, se ridica nivelul de adrenalina din sange. Aceasta provoaca senzatii placute, excitatie si dorinta de a continua sa te manii, dar daca ai rabdare si stingi in tine aceasta dorinta, daca iti concentrezi atentia pe altceva, mania trece destul de repede. Si atunci, intr-o stare de liniste a duhului, poate fi continuata discutia. Daca nu exista posibilitatea de a astepta macar cateva minute, pur si simplu respirati adanc de cateva ori si tineti-va rasuflarea cateva secunde, expirati, iar dupa aceea ganditi-va daca merita sa dati frau liber emotiilor si care vor fi consecintele rabufnirii.

Cand simtim ca incordarea emotionala a ajuns la limita maxima admisibila, trebuie sa stim sa ne oprim; iar daca nu putem sa ne linistim, trebuie sa luam o pauza. Cand simiti ca deja va pierdeti autocontrolul, ca peste cateva minute veti fi in stare sa faceti gesturi necugetate, sa va spuneti unul altuia vorbe taioase, dureroase si sa va certati in mod serios, atunci, oricat de mare ar fi tentatia de a continua discutia, trebuie neaparat sa va mobilizati toata vointa, sa va rugati in gand, sa faceti o mica pauza si sa spuneti: "Nu putem purta o discutie atat de serioasa intr-o stare atat de tensionata, fiindca nu ne mai controlam. Trebuie sa ne oprim, sa ne linistim, altfel putem ajunge sa ne certam". Dupa aceea, este mai bine sa iesiti din camera. Daca cei doi nu pot sa discute cu calm problema, mai bine sa evite discutia, fiindca aceasta nu ii va ajuta sa o rezolve.

Mania nu numai ca nu ingaduie rezolvarea conflictului, ci, in general, ne strica foarte tare viata. Daca celalalt a facut ceva ce ne-a starnit nemultumirea, este un lucru destul de zadarnic si lipsit de noima sa ne enervam, sa tipam si sa il ocaram. Nu putem da timpul inapoi, iar de pierdut avem foarte mult.

De pilda, sotia a promis sa ii calce sotului o camasa ori sa ii spele pantalonii, dar s-a luat cu altceva si a uitat. Daca sotul se va lasa stapanit de manie si va tipa la sotie, nu va obtine nimic (pantalonii tot nespalati vor ramane), ci isi va pierde pacea cu jumatatea sa si pacea din propriul suflet. Mult mai bine este sa luam o pauza, sa ne linistim si sa depunem eforturi rationale pentru a rezolva problema.

Poate ca unii din cititori vor replica: "Dar daca nu reactionam deloc la greseala, celalalt o sa o comita in continuare!" Eu cred ca este o intreprindere lipsita de sens sa corectzi pe cineva cu ajutorul maniei si al tipetelor. Atunci cand omul este cuprins de enervare si de emotii, el nu este capabil nici macar sa isi formuleze corect observatiile. Critica pe care o face nu va avea niciun efect. Este mult mai bine sa taca, apoi sa aprecieze in mod obiectiv situatia si, daca este cazul, sa discute cu calm problema aparuta." (Paul Gumerov, in cartea "Conflictele familiale: Prevenire si rezolvare")

Cum prevenim conflictele inutile intre soti:
Cat de importanta este miza? Merita un conflict?

"Al doilea lucru pe care trebuie sa-l facem neaparat este sa diferentiem situatiile conflictuale. Daca exista divergente de pozitii, de pareri, trebuie intotdeauna sa stabilim daca obiectul diferendului este realmente important pentru noi sau nu. Daca nu are pentru noi o importanta deosebita, putem sa cedam in cazul respectiv. De exemplu, sotii Vlad si Irina au hotarat sa renoveze apartamentul. Aleg tapetul pentru pereti. Irina este convinsa ca in camera copiilor s-ar potrivi bine un tapet de culoare albastra cu ursuleti si masinute, iar pentru sufragerie a ales un tapet aproape alb. Vlad n-a fost prea incantat de preferinta sotiei. Ursuletii nu-i sunt pe plac, iar in sufragerie copiii, care sunt inca mici, pot pata peretii de culoare deschisa.

Se creeaza intre ei tensiune, insa Vlad stie ca sotia lui pune mare pret pe confortul din casa si acorda o mare insemnatate maruntisurilor domestice de tot felul. De aceea, prefera sa evite conflictul: culoarea tapetului nu este chiar asa de importanta pentru el.

Ca metoda de rezolvare a conflictelor, evitarea nu este intotdeauna acceptabila. Nu se potriveste nici pe departe in orice situatie, caci uneori problema cere sa fie discutata in mod serios. Atunci, trebuie ca partile sa se aseze la masa tratativelor si sa caute impreuna decizia necesara, fie pe calea compromisului, fie pe calea colaborarii." (Paul Gumerov, in cartea "Conflictele familiale: Prevenire si rezolvare")

Cum gestionam conflictele intre soti:
Ce sa faceti la masa tratativelor?

El vrea sa faceti credit pentru un apartament, tu vrei sa mai stati in chirie macar un an si, cu banii aceia, sa calatoriti prin lume. Aveti un copil autonom de 4 ani, caruia ii face mare placere sa va insoteasca. Va doriti un al doilea copil, iar cand acesta isi va anunt prezenta, stii ca va trebui intr-adevar sa va asezati ca casa voastra. Pana atunci, cat inca se poate, ai vrea a profitati de libertatea de miscare pe care o aveti. Sotului tau insa i-a intrat in cap ca trebuie sa luati viata mai in serios si sa va cumparati apartamentul inca de acum. Ce faceti? Cum preveniti conflictul si cum solutionati disensiunile?

Maica Siluana Vlad, intr-o situatie similara, sfatuia astfel: "Cand doi oameni au dorinte diferite privind acelasi lucru, sunt oarecum in conflict. Daca se iubesc, vor trece la rezolvarea conflictului, punand ca prim scop protejarea iubirii reciproce. Asta sa ne fie prioritatea.

Pasul urmator este ca fiecare sa-si afirme dorinta si sa identifice care sunt nevoile din spatele dorintei respective. Tu, spre exemplu, vrei sa folositi banii vostri pentru a calatori, macar inca un an si te simti confortabil sa stai in chirie, "nelegata de glie"... Ia o foaie de hartie si scrie care sunt nevoile pe care ti le-ai implini, daca ai face asta. Partenerul tau prefera sa faceti un credit si sa investiti intr-un apartament, cat mai repede posibil. Sa ia si el o coala de hartie si sa scrie care sunt nevoile ascunse in spatele acestei dorinte.

Apoi, daca sotul tau accepta dorinta ta, el are niste temeri: care crezi tu ca sunt temerile lui, si care spune el ca sunt? Cum vei tine cont de ele? Ce asigurari ii aduci? Daca tu ai accepta dorinta lui sa faceti credit si sa va luati apartamentul, ce temeri ai? Ce temeri simti tu ca ai si ce temeri crede el ca ai? Faceti aceste liste si stati de vorba pe fiecare punct in parte. Sa fiti sinceri - cu voi insiva, in primul rand. Si, daca va iubiti suficient, veti fi si unul cu altul, pentru ca veti avea curaj."

Cum dezamorsam conflictele intre soti:
Fa tu primul pas

"In orice cearta, in orice conflict, nu este vinovata una singura din cele doua parti. Chiar daca celalalt nu este vinovat in mod direct (ceea ce se intampla foarte rar), el nu a facut totul pentru a evita conflictul sau poate chiar l-a provocat involuntar.

Pe celalalt il putem influenta in mod benefic intr-un singur fel: prin dragoste. Schimbandu-ne pe noi insine si schimbandu-ne atitudinea fata de el. Inca un moment foarte important: uneori, sotii, mai ales cei tineri, resping sau intampina imediat cu ostilitate sfatul de a iesi in intampinarea celuilalt, de a face ei insisi primul pas spre impacare, considerand lucrul acesta inutil. In majoritatea covarsitoare a cazurilor, aceasta tactica da insa rezultate foarte bune, fiindca celalalt se asteapta la cu totul altceva. Crede ca la vorbele lui taioase o sa-i raspundem cu aceeasi moneda, si nu se asteapta ca noi sa venim la el cu inima deschisa si sa incepem a discuta cu bunavointa si calm problemele care au aparut.

A face primul pas spre impacare nu este un semn de slabiciune, ci, dimpotriva, este un semn de putere, de noblete a sufletului. Nu trebuie sa ne temem a face primul pas spre impacare, de a arata deschidere si sinceritate fata de celalalt. Aici, singura piedica este orgoliul nostru." (Paul Gumerov, in cartea "Conflictele familiale: Prevenire si rezolvare")

"Inchisoarea matrimonia": Solutia strabunilor

Recent, am aflat o istorioara care se leaga direct de tema articolului nostru. Mit sau adevar, se pare ca exista o solutie pentru gestionarea conflictelor matrimoniale, probata de secole. O voi reda exact asa cum am citit-o: "In Romania, aproape de Sibiu exista un loc "misterios" unde cuplurile care nu mai doreau sa traiasca impreuna din diverse motive si voiau sa se desparta de partener gaseau remediul pentru situatia dificila in care se aflau: "inchisoarea matrimoniala".

In localitatea Biertan de langa Sibiu este o fortareata in stil gotic, construita in secolul al XVI-lea si inconjurata cu turnuri si ziduri puternice, care poate fi vizitata de turisti. Cetatea este celebra deoarece in turnul fortaretei se afla o camera benefica cuplurilor care erau in prag de despartire. Sotul si sotia care nu se mai intelegeau si voiau sa divorteze erau trimisi sa stea impreuna timp de doua saptamani intr-o celula, o incapere izolata din spatele bisericii.

In "temnita", cuplurile aveau la dispozitie un pat de o persoana, o farfurie, o lingura, o furculita - dar nu aveau cutit -, o cana, un singur scaun si o masa, fiind obligati sa se descurce in aceste conditii. Dupa cateva zile de trai in aceasta "inchisoare", cuplurile nemultumite nu mai doreau sa se desparta. Acesta este rezultatul ca timp de trei secole, intre 1500 si 1800, in localitatea Biertan a avut loc un singur divort, a povestit ghidul Muzeului din localitate."

Voi ce solutii de gestionare a conflictelor intre soti ati incercat? Ce sfaturi aveti pentru proaspetii parinti? Cum sa evite conflictele si sa mentinan armonia in familie?

Bibliografie: Conflictele familiale, de Pr. Pavel Gumarov, Bucuresti, Editura Sophia 2012; Dragostea: cum sa o dobandim si cum sa o pastram, de Dmitry Semenik, Bucuresti, Editura Sophia 2013; https://ro.stiri.yahoo.com