De la cel mai mic din cei 13 copii ai unei familii de țărani săraci la cel mai mare proprietar de hoteluri din lume

Provine dintr-o familie modestă

César Ritz a fost mezinul dintr-o familie numeroasă de țărani, cu 13 copii. S-a născut pe 23 februarie 1850 în satul Niederwald, de pe Valea Goms din Elveția. Părinții lui au fost Anton și Kreszentia Ritz-Heinen.

Când era adolescent (în jurul vârstei de 12 ani) a fost trimis la o școală în care se vorbea limba franceză: Colegiul Iezuit din Sion. Întrucât tatăl său a considerat că nu avea aptitudini pentru a-și finaliza studiile acolo, l-a trimis, pe când avea 15 ani, la Brig, la Hotelul „Couronne et Poste” ca să învețe o meserie: cea de ucenic somelier. Dar patronul de acolo l-a concediat, spunându-i: „Nu vei putea să faci niciodată nimic în industria hotelieră”.

După eșecul de la Brig, și-a încercat norocul la Paris

Tânărul César Ritz a ajus la Paris, lucrând o perioadă la un hotel și apoi la un bistro. Astfel, în perioada în care a avut loc Expoziția Mondială de la Paris, din 1867, a reușit să devină ospătar la „Hôtel de la Fidélité”, unde a dobândit reputația de „César cel rapid”, dar a fost concediat de acolo pentru că, din dorința de a lucra cât mai repede, spărgea multă veselă.

Bistroul în care a lucrat era frecventat mai ales de muncitori, iar până la vârsta de 19 ani fusese deja ajutor de ospătar, ospătar și șef al ospătarilor. Lucrând la „Voisin” (între 1869 și 1872), a avut șansa să se inițieze și în arta gătitului, începând să aibă contact cu înalta societate.

A început să lucreze numai în restaurante de lux

Pentru o perioadă, din cauza războiului franco-german, în 1871 Ritz a revenit pentru scurt timp în satul natal.Un an mai târziu a revenit însă în Paris, angajându-se inițial ca ospătar la hotelul de lux „Splendide”, fiind promovat curând ca ospătar șef.

În 1873, în cadrul Expoziției Mondiale de la Viena, a avut oportunitatea de a veni în contact cu mari personalități ale epocii, precum Prințul de Wales, dar și cu diferiți diplomați și politicieni. Pe atunci lucra la restaurantul „Les Trois Frères Provençaux”, iar în același an a ajuns la conducerea restaurantului „Grand Hôtel” din Nisa.

Între 1873-1874, César Ritz obișnuia să lucreze în mai multe hoteluri, în funcție de sezon. Dacă vara se afla în hoteluri de pe Coasta de Azur, iarna se ocupa de hoteluri din stațiuni montane din Elveția. De pildă, a fost „maître d’hôtel” la Locarno (la „Grand Hôtel”) sau la „Rigi Kulm Hotel” de pe malul lacului Lucerna. Acolo s-a remarcat în urma unui eveniment petrecut într-o zi friguroasă, când a avut loc o defecțiune la rețeaua de încălzire a hotelului. Întrucât atunci au sosit acolo 40 de oaspeți, meniul a fost schimbat de Ritz pentru a se putea servi doar preparate calde, restaurantul a fost mutat într-o sală mai mică, iar pentru confortul oaspeților s-au folosit 40 de cărămizi ce fuseseră încălzite în cuptor, înfășurate în prosoape și puse la picioarele acestora.

Nu a fost singurul succes al tânărului manager din Elveția: cu ajutorul unui sistem unic de motivație și de recompensă, a salvat „Grand National Hôtel” de la faliment. De altfel, în 1878 a devenit managerul acestui hotel, atrăgându-și clienții grație luxului și a standardelor ridicate de calitate.

Sursă poză: captură youtube.com

S-a lansat în două afaceri pe cont propriu și a salvat un hotel prestigios

În perioada anilor 1880, a cumpărat „Restaurant de la Conservation” din Baden-Baden și „Hôtel de Provence” din Cannes. Istoricii au afirmat că a știut să dea hotelului său un rafinament deosebit, de aceea acesta a fost frecventat de Kaiserul German și de Prim-Ministrul Italiei. De asemenea, a găsit mereu soluții inovatoare, care l-au făcut apreciat și cunoscut de înalta societate din vremea sa.

Participând la inaugurarea Hotelului „Savoy” din Londra, César Ritz a sesizat calitatea slabă în mai multe aspecte. De altfel, acest hotel a ajuns curând în pierdere. Chemat la Londra pentru a deveni manager al acestuia, a acceptat, ocupându-se în paralel și de afacerile sale de la Cannes și din Baden-Baden. La „Savoy” a colaborat cu echipa de acolo și a promovat ideea atenției la detalii, a grijii pentru nevoile oaspeților, organizând totodată evenimente elaborate. În aceste condiții, hotelul a atras inclusiv personalități din lumea aristocrației britanice și nu numai.

A fost căsătorit și a avut doi copii

César Ritz a început să se întâlnească cu femeia care îi va deveni soție, Marie-Louise Beck, pe când el avea 35 de ani, iar aceasta 18. Părinții acesteia dețineau un hotel în sudul Franței, la Menton. În 1888, s-a căsătorit cu ea, iar în 1891 aceasta i-a dăruit primul copil, un fiu, Charles (născut în Molsheim, Germania). Cel de-a doilea fiu al cuplului, Réne, s-a născut la Londra, în 1895.

Despre Marie- Louise s-a spus că era cunoscătoare a mai multor limbi străine, că l-a susținut permanent pe soțul ei, inclusiv în afaceri, având gusturi rafinate, ceea ce i-a fost de folos acestuia mai ales când a stabilit design-ul interior al hotelurilor pe care le-a avut la Roma și la Paris.

Când Ritz a început să aibă probleme de sănătate, soția sa a preluat o parte din afacerile lui, ținând inclusiv un discurs de inaugurare la unul dintre hotelurile Ritz, cel din Budapesta, în anul 1910.

După moartea lui, în 1918, Marie-Louise a devenit Președinte al Consiliului de Administrație al Hotelului Ritz din Paris. În anul 1929, ea a fondat, în memoria lui César Ritz, „Fundația César Ritz Niederwald”, fundație ce a avut drept scop acordarea unui sprijin financiar tinerilor săraci din Nierderwald și din Valea Goms pentru a le oferi șansa la o educație mai bună. Capitalul fundației era asigurat de familia Ritz.

Soția lui Ritz a decedat la 93 de ani, în 1961, în apartamentul pe care-l avea în Hotelul Ritz din Paris.

Și-a creat propriul concern

Avându-l ca partener pe Alfred Beit (un milionar sud-african), César Ritz a realizat în 1896 concernul „Ritz Hotel”. La doi ani distanță, în 1898, după ce fusese concediat din poziția de manger a Hotelului Savoy din Londra (fiind acuzat că ar fi favorizat fraudă cu băuturi alcoolice în valoare de peste 3000 de lire) a fost deschis Hotelul Ritz din Paris, din Place de Vendôme, care a ilustrat „filozofia Ritz”: arhitectură cât mai rafinată, organizare atentă, igiena perfectă (în acest scop, Ritz a ordonat, de exemplu, să se renunțe la perdelele grele de catifea și la tapet în hoteluri, acestea fiind înlocuite cu vopsea lavabilă, care să se poată curăța), satisfație nelimitată oferită fiecărui oaspete în parte, intuiție cu privire la schimbările survenite în plan social, lux, bucătărie creativă. Din acest ultim punct de vedere, Ritz a avut norocul să se bucure de o prietenie strânsă cu maestrul-bucătar Auguste Escoffier, cu care a colaborat timp de mai mulți ani.

Sursă poză: captură youtube.com

În 1899, portofoliului său i s-a adăugat Hotelul Carlton din Londra. Atunci s-a implicat în organizarea festivităților dedicate încoronării Prințului, muncind zi și noapte ca totul să iasă pefect. Cu toate acestea, cu numai două zile înainte de încoronare, Prințul s-a îmbolnăvit și totul a fost anulat.

În anul 1905, a fost deschis Hotelul Ritz din Londra, iar un an mai târziu cel din Madrid. A colaborat cu mai mulți investitori, reușind să dețină afaceri în domeniul hotelier în mai multe orașe ale lumii, precum: Cairo, Johannesburg, Roma, Frankfurt, Palermo, Biarritz, Monte Carlo, Lucerna, Menton, Wiesbaden etc.

S-a retras din lumea afacerilor din cauza unor probleme de sănătate

Ajungând să conducă 10 afaceri din domeniul hotelier simultan, César Ritz începuse să se confrunte tot mai des cu căderi nervoase, cu depresii. Din cauza problemelor de sănătate, în anul 1905 și-a vândut acțiunile hotelurilor sale din Frankfurt și din Salsomaggiore. În anii ce au urmat, s-a retras din Compania de Dezvoltare Ritz, de la Compania Ritz din Paris și de la Compania Carlton.

Sursă poză: captură youtube.com

În anul 1912 s-a stabilit în Elveția, în 1913 ajungând într-un spital privat din Lausanne, urmând să se mute apoi într-un altul, de pe malul lacului Küssnacht. În toată această perioadă, și-a dorit să îmbunătățească viața locuitorilor din satul în care se născuse, gândindu-se la introducerea luminii electrice, la curățarea și reorganizarea drumurilor. Totodată, a avut ideea de a-i sprijini pe tinerii defavorizați de acolo să-și urmeze visul de a studia, ideile sale fiind puse în practică ulterior de soția sa, prin fondarea „Fundației César Ritz Niederwald”.

Magnatul din domeniul hotelier a decedat în 1918, la vârsta de 68 de ani, în Elveția, soția sa neputând să-i fie alături din cauza dificultăților ce țineau de imigrație. La două luni de la moartea unuia dintre fiii ei, Réne, Marie-Louise a călătorit înapoi spre Paris având sicriul cu trupul soțului ei. Acesta a fost înmormântat în cimitirul „Père Lachaise” de acolo, alături de fiul său. Mai târziu, trupul său a fost adus în satul natal din Elveția, Niederwald.

Surse: caesarritz.ch, dosaresecrete.ro, insights.ehotelier.com, theculturetrip.com

Sursă poză principală: captură youtube.com