De ce am ascuns de șefii mei faptul că am fost însărcinată și am născut al doilea copil

Nu le-a spus șefilor ei că urma să devină mamă pentru a doua oară

O mamă din SUA a explicat că era mulțumită de faptul că avea un job care îi permitea să lucreze de acasă și să aibă un program flexibil. Din acest motiv, a considerat că era norocoasă și că, dacă i-ar fi anunțat pe șefii ei că era însărcinată din nou, ar fi putut să piardă un proiect în care i se propusese să se implice. Iată ce a povestit aceasta, pentru „HUFFPOST”:

„Aveam un job de la distanță pentru o companie din oraș, fiind contractant independent. Totul a început ca o colaborare pe timpul verii apoi, când a venit toamna, șefii mei au hotărât să menținem colaborarea. Aceștia doreau să avem o colaborare permanentă, dar nu mi se ofereau beneficii reale sau zile libere plătite. Pe parcursul celor patru ani cât am lucrat pentru ei, m-am străduit să-mi demonstrez calitățile. Nu îmi oferiseră încă un job permanent, iar mie îmi era teamă să le cer așa ceva. Credeam că am dat lovitura, având un job de acasă și posibilitatea unui program flexibil, așa că nu intenționam să-mi forțez norocul. 

Am rămas însărcinată cu al doilea copil. După ce am depășit perioada mai grea a sarcinii din primul trimestru, nu știam încă dacă era cazul să anunț la serviciu că urma să devin din nou mamă- pur și simplu nu știam cum să spun. Era o veste pe care aș fi putut să o dau printr-un email? Era oare vorba despre o încălcare a etichetei? Începusem să mă întreb dacă într-adevăr era necesar să anunț.

Înainte să mă hotărăsc cum aș fi putut face un asemenea anunț, mi s-a propus să conduc un proiect care ar fi trebuit să se desfășoare în săptămâna în care ar fi trebuit să nasc. Pentru mine era o șansă extraordinară și, dacă aș fi renunțat, însemna că mă îndepărtam de o promovare. Așa că, fără să mă gândesc prea mult la cum se vor desfășura lucrurile, am acceptat. 

După ce am discutat la telefon cu șefii, entuziasmul meu a început să piară treptat și să mă trezesc la realitate. Hotărâsem să nu le spun că voi avea un copil. Îmi era teamă întrucât ei nu ar fi avut încredere că aș fi putut să fac față unui nou-născut și sarcinilor profesionale. Îmi făceam griji că, dacă i-aș fi anunțat că voi naște chiar în săptămâna cu proiectul, ar fi găsit pe altcineva să se ocupe de el. 

Știam că nu mă puteau concedia întrucât eram însărcinată, dar asta nu însemna că nu mi-ar fi putut pune „bețe în roate”. Mai văzusem situații similare- femei care au fost nevoite să renunțe la diverse oportunități din cauza concediului de maternitate sau pentru că se întorceau la muncă după unul. În plus, întrucât lucram per proiect și nu mă bucuram de anumite beneficii, precum un concediu plătit de exemplu, dar știam că aveam nevoie de bani, mi-am promis că nu voi spune nimic despre sarcină.

Când soțul meu s-a întors de la serviciu în acea seară, i-am zis și lui ce plan aveam. El a crezut că eram nebună, dar știa că obișnuiam să mă angajez la mai multe lucruri decât puteam duce și nu a încercat să mă convingă să renunț...”

A reușit să-și ascundă sarcina

Pentru sursa citată, mama a recunoscut că a fost nevoită să apeleze la diverse trucuri ca să nu-și dea nimeni seama, la serviciu, că ea era însărcinată:

„S-a dovedit că nu este greu să-ți ascunzi sarcina când ai un job de la distanță. Pe măsură ce abdomenul meu se mărea, poziționam strategic camera pentru ca nimeni să nu-l vadă. În ultima perioadă a sarcinii, a devenit mai dificil să mă ascund. Eram sigură că membrii echipei mele se gândeau că m-am îngrășat mult... în timp ce se uitau la fața mea umflată, iar eu mă chinuiam să-mi ascund respirația. M-am gândit de multe ori că trebuia să le spun, dar iată că cele nouă luni de sarcină se apropiau de sfârșit și venea și data la care se lansa proiectul meu. Nu mai aveam cale de întoarcere. 

La un moment dat, mi-a venit în minte faptul că, în ciuda încercărilor mele de a nu menționa accidental sarcina într-un email sau la telefon, vorbeam despre ea pe conturile mele de Social Media. Am început să caut informații despre mine pe Google și să văd dacă nu cumva existau indicii referitoare la sarcină. Mi-am șters cel de-al doilea nume de pe biografia de pe Instagram, m-am uitat la lista urmăritorilor mei ca să mă asigur că niciunul nu avea legături cu colegii mei de serviciu și speram că totul va fi bine.” 

A născut cel de-al doilea copil fără ca nimeni de la serviciu să știe

Pentru a fi sigură că nimeni nu ar putea afla că urma să nască, și-a anunțat șefii că avea o problemă urgentă în familie și că va lipsi o zi de la lucru. În cadrul intervenției pentru sursa citată anterior, a explicat că:

„Când ajunsesem în săptămâna 38 de sarcină, m-am confruntat cu hipertensiune arterială. În aceste condiții, trebuia să nasc cât mai repede. Am trimis un email echipei mele de la serviciu, anunțând că aveam „o urgență în familie” și că voi lipsi din oraș o zi. După un travaliu de 15 ore, am născut un băiețel de 2,7 kg, dar „groapa” pe care mi-o săpasem singură se adâncea tot mai mult.

După ce soțul meu și-a încheiat scurtul concediu de paternitate, m-am văzut în situația de a mă descurca între alăptarea unui nou-născut, grija pentru fiul meu cel mare și întâlnirile de la serviciu.

Pe parcursul anilor de muncă, am devenit apropiată de șefa mea și uneori vorbeam despre copiii noștri prin email. Era foarte ciudat pentru mine să amintesc doar de băiețelul meu cel mare și să nu rostesc vreo vorbă despre noul membru al familiei mele. Chiar dacă proiectul meu se afla pe drumul cel bun și nu mai era nevoie să mă tem că voi pierde vreo oportunitate, mă gândeam că tot nu ar fi fost bine să le spun adevărul ca să nu mă creadă nebună pentru că am ascuns așa ceva.”

Perioada de izolare din pandemie i-a complicat situația

Odată cu venirea pandemiei și cu perioadele de lockdown, mamei cu doi copii i-a fost tot mai dificil să se împartă între sarcinile de serviciu și cele de acasă. Cu toate acestea, nu i-a vorbit șefei sale despre situația în care se afla:

„După venirea pandemiei, lucrurile s-au îngreunat mai mult. Grădinița la care era fiul meu cel mare s-a închis inițial pentru două săptămâni, iar apoi pe o perioadă nedeterminată. 

Email-urile prin care comunicam cu șefa mea deveniseră și mai personale, în contextul în care și ea se plângea de dificultatea de a face față sarcinilor profesionale și școlii online. Mi-a împărtășit lucruri intime despre obstacolele cu care se confrunta ca soție, ca mamă și ca om în genere. În timp ce îmi țineam în brațe bebelușul și îi scriam, mă simțeam vinovată că nu puteam fi și eu la fel de deschisă ca ea. 

M-am gândit de mai multe ori să-i spun adevărul, să-l strecor printre poveștile mele legate de pregătirea pâinii de casă și de întâlnirile pe care băiețelul meu cel mare le avea cu educatoarea. Mi-am propus să aduc vorba despre bebelușul meu ca și cum ea ar fi știut deja despre el. Îmi închipuiam că poate s-ar fi îngrijorat că, din cauza agitației din ultimele luni, pur și simplu a uitat că mai aveam un copil, că după aceea niciuna dintre noi nu am mai fi vorbit despre el și așa aș fi putut să mă eliberez și eu de vina care mă apăsa. Până la urmă m-am abținut să scot vreo vorbă, mai ales pentru că știam că aș fi fost văzută ca fiind ridicolă pentru că am ascuns asta.”

A fost concediată, dar a reușit să se angajeze într-o altă companie

Privind în urmă, a mărturisit că i-a fost dificil să ascundă adevărul. După finalizarea proiectului a fost concediată, dar și-a găsit de lucru într-o companie „prietenoasă” cu mamele, bucurându-se de noi oportunități. Pentru sursa menționată anterior, a venit cu următoarele precizări: 

„Când proiectul meu s-a încheiat am fost concediată și m-am eliberat și de povara că am ascuns un bebeluș. Acum, privind în urmă, îmi dau seama că a fost foarte trist că am mințit. 

În ciuda legislației existente, care protejează femeile însărcinate de concediere și discrimare, încă există probleme din acest punct de vedere. Potrivit „Departamentului de Muncă al SUA”, cam 85% dintre femei pot deveni mame în timp ce încearcă să-și costruiască o carieră. „Actul Discriminării în Sarcină” a fost adoptat în 1978 și, teoretic, protejează drepturile femeii însărcinate la muncă. Cu toate acestea, există mii de plângeri depuse an de an. Mi-ar plăcea să spun că povestea mea este unică, dar din păcate realitatea este cu totul alta. 

Un an mai târziu, am reușit să mă angajez full-time la o companie „prietenoasă” cu familiile. Acum nu mai este nevoie să planific sesiunile de somn între întâlniri și nici să ascund numărul real al membrilor familiei mele. Am concedii plătite și diverse beneficii care țin de asigurarea de sănătate. Compania este de acord cu ideea de a avea o familie și este mândră când angajează mame care au perioade în care nu au lucrat întrucât s-au ocupat de copii. 

În timp ce îi ofer cereale fiului meu în timpul unei întâlniri de serviciu, mă bucur că am ajuns în punctul în care nu mai trebuie să trăiesc o viață dominată de minciună. Foștii mei șefi nu știu nici acum faptul că le-am ascuns sarcina, nașterea și primele șase luni din viața copilului meu mai mic...”.