Cel mai mare regret al vieții mele este că am devenit mamă

Confesiune de mamă

Cea care afirmă că regretă faptul că este mamă începe prin a recunoaște că nu i-au plăcut niciodată copiii, că nu și-a dorit să fie în preajma lor: „Niciodată nu mi-au plăcut copiii. Sunt singurul copil la părinți, nu am fost niciodată babysitter în adolescență, iar când am fost chirurg- până când un accident petrecut în jurul vârstei de 20 de ani mi-a provocat o epilepsie- m-aș fi asigurat că voi face schimb de ture pentru a nu ajunge să lucrez niciodată în secția de pediatrie”.

A precizat că la un moment medicii i-au spus că nu va putea avea copii, atunci simțindu-se ușurată pentru că nu ar fi trebuit să mai recurgă la pilulele contraceptive.

Vestea că este însărcinată fusese cu totul neașteptată: „Am descoperit că eram însărcinată după ce m-am dus să îmi fac un control la spital din cauza unor accese de furie care erau cu mult peste cele din perioada premenstruală...Când doctorul mi-a spus că eram însărcinată în două luni, nu îmi venea să cred...”. Anunțându-și logodnicul că vor avea un copil, acesta i-a spus să păstreze sarcina, dar și că „...voi iubi copilul pentru că va fi al meu și că era pregătit să fie el cel care se va ocupa în primul rând de copil și că va asigura toate cele necesare”.

Despre perioada sarcinii a explicat că a fost marcată de anxietate, de temeri, dar că logodnicul ei i-a fost mereu alături: „Eram total terifiată, într-o teamă constantă. Logodnicul meu a fost extraordinar, mi-a cumpărat fiecare lucru după care am tânjit și a avut grijă de mine, dar eu sufeream de epilepsie și mi s-a spus să rămân acasă timp de nouă luni pentru a nu avea convulsii care i-ar fi dăunat copilului”.

A descris experiența sarcinii și nu a ezitat să recunoască faptul că, inițial, nu a vrut să-și țină fetița în brațe: „Nașterea a durat 18 ore. După cezariană asistentele m-au întrebat dacă aș vrea să o țin în brațe, dar îmi simțeam brațele amorțite de la anestezie, așa că am refuzat. Îmi era foarte teamă că aș putea să o scap. Ei au insistat și mi-au întins brațele. A fost primul copil pe care l-am ținut în brațe”. Curând după ce și-a luat copilul a brațe a început să îl iubească, dar fără a resimți „acel sentiment pe care îl au mamele și care se referă la „este viața mea”.

Venind acasă cu copilul, s-a bucurat de sprijinul familiei sale, cu precădere al soțului ei: „Când am ajuns acasă, soțul meu făcea totul...El avea grijă de toate. Gătea, spăla, făcea curățenie...”. Între timp, mama s-a confruntat cu o depresie postnatală, apărută și după ce s-a văzut în situația de a se lupta cu kilogramele în plus acumulate în sarcină.

La un moment dat, a trecut printr-o grea încercare, când soțul ei a decedat și a rămas să se descurce singură cu fetița ei în vârstă de 7 ani: „...lumea mea s-a prăbușit când soțul meu a decedat. Teama că trebuia să fiu eu unica persoană care are grijă de fiica mea de 7 ani era sufocantă...”. A luat hotărârea să se mute la mama ei pentru a primi ajutor. S-a mutat ulterior într-un apartament în apropiere de casa mamei sale și a angajat o bonă pentru fetiță: „Am angajat o bonă care să o ia pe Arabella de la școală și lucrurile au început să se mai îndrepte, până când noul coronavirus a lovit”.

Mama a explicat și că una dintre cele mai mari temeri ale sale s-au adeverit odată ce a început lockdown-ul impus de pandemie: „Cea mai importantă teamă a mea a devenit realitate: eram blocată în apartament cu copilul meu”. Pentru a putea face față situației, atât ea, cât și fetița, au urmat ședințe de consiliere prin telefon: „Amândouă am făcut consiliere prin telefon, dar îmi era teamă să-mi exprim emoțiile pentru a nu izbucni la un moment dat în fața ei”. În acea perioadă, și-a exprimat regretul că este mamă: „Vroiam să îi spun că mă scoate din minți, că nu mai vreau să fiu mamă, că nu mai vreau să aud nimic”.

A dezvăluit că a avut clipe în care s-a gândit inclusiv la suicid: „Când lucrurile s-au înrăutățit, am început să mă gândesc să mă sinucid, dar mi-am spus că nu puteam să o las pe Arabella și fără celălalt părinte”. Tot atunci s-a întrebat de ce a acceptat să păstreze copilul: „Mă tot gândeam la noaptea în care am căzut de acord să o păstrăm și am fost atât de amărâtă și de furioasă. De ce am fost de acord? Știam că nu pot face față.”

După finalizarea perioadei de izolare, mama a luat decizia să-și ducă fetița să stea cu mama ei, vizitând-o din când în când. A conștientizat între timp că ar trebui să accepte faptul că regretă că are un copil, să-și asume pe deplin ceea ce simte: „Trebuie să mă împac cu gândul că regret pentru că am păstrat copilul. Nu aș fi regretat dacă soțul meu ar mai fi fost lângă mine, dar acum sunt într-o situație fără ieșire...sentimentele de regret au devenit atât de puternice încât nu le mai pot ignora. Sunt la limită, dar spunând cu voce tare ceea ce gândesc familiei mele și prietenilor ar îngreuna lucrurile. ..Este ceva de care trebuie să mă ocup singură.”

Citește și: De ce unele mame regretă că au copii și nu trebuie judecate

Motive pentru o femeie poate refuza să devină mamă

Consideră că nu va fi o mamă bună

Dacă există femei care se visează încă de mici să devină mame, să-și dedice viața copiilor, altele nu au această intenție. Ele cred că nu vor putea face față provocărilor pe care le aduce viața de mamă, le este teamă că vor face greșeli în ceea ce privește parenting-ul și nu își doresc să își asume un asemenea risc. Cu atât mai mult cu cât încep să se compare cu persoane pe care le cunosc sau sunt martore la situații care le arată cum este viața de părinte, preferă să nu își asume să aibă copii.

Vrea să trăiască așa cum îi place

Plecându-se de la ideea că un copil aduce numeroase schimbări și transformări în viață, anumite femei preferă să nu le accepte și să continue să trăiască așa cum sunt obișnuite. În plus, asumarea responsabilității de a fi părinte poate fi evitată de cele care se simt în largul lor când nimeni nu le planifică viața, când se pot organiza tot timpul așa cum vor, fără a avea responsabilități suplimentare. Practic, se consideră că viața este frumoasă așa cum este, că nu este neapărat nevoie de un copil în ea.

Își dorește să fie independentă

În ultimele decenii, ideea de independență câștigă tot mai mult teren, iar una dintre cele mai importante dorințe ale unei femei este să se organizeze cum vrea, să meargă oriunde vrea, să aibă libertatea deplină de a alege. În acest context, nu este exclus să se insiste asupra ideii că un copil ar împiedica toate aceste opțiuni.

Fie că este vorba despre femeile singure, fie că este vorba despre cele care fac parte dintr-un cuplu, ideea de a avea permanent grijă ca unui copil să nu îi lipsească nimic, existând mereu o adaptare a programului, a vieții părinților pentru binele acestuia, poate să nu fie văzută ca o variantă de luat în calcul.

Vrea să profite din plin de oportunități

Spre exemplu, oprtunitățile care țin de evoluția în plan personal, posibilitățile de a călători etc.fac parte dintre argumentele ce pot fi aduse în sprijinul ideii de a nu avea copii. Cu atât mai mult cu cât nu sunt puține cele ce consideră că viața este deja complicată și că prezența unui copil ar duce și mai mult la complicarea lucrurilor, nu este de mirare că ideea de maternitate este respinsă.

Cariera este pe primul plan

Unele dintre noi vor să-și construiască o carieră de invidiat, iar altele am prefera mai degrabă să ne dedicăm viața familiei, copiilor. Cele care își dau seama că nu este ușor să „jonglezi” cu viața de mamă și cu responsabilitățile profesionale și care visează la o carieră la nivel înalt sunt tentate să renunțe la a deveni mame.

Teama de transformările corpului de după sarcină

În special cele care își văd prietenele sau rudele cum se luptă să revină la silueta de odinioară după sarcină și care nu vor să treacă prin așa ceva aduc și acest argument pentru a nu avea copii. Întrucât se știe că nu este la îndemână să revii la corpul pe care îl știai, să faci față îndatoririlor de mamă și că poate dura o perioadă îndelungată pânâ când se va întâmpla astfel, sunt femei ce preferă să evite toate acestea.

Surse: babygaga.com, elle.com, huffingtonpost.co.uk, moms.com

Sursă poză: istockphoto.com