Cat de importante sunt rolurile in familie

Despre roluri

In orice grup de oameni, inevitabil, apare o asumare/desemnare a unui rol, uneori fiind evidenta, precum si persoana care le desemneaza. De exemplu, in cadrul unei echipe sportive antrenorul este cel care decide ce post ocupa fiecare jucator, intr-o piesa de teatru sunt in mod similar atribuite niste roluri, structurile de aceasta natura existand pentru a conlucra la atingerea unui scop comun. Si in cadrul unei familii se intampla acelasi lucru, parintii fiind evident cei care detin controlul asupra atribuirii rolurilor copiilor.

Orice persoana joaca in general un anumit rol in cadrul familiei, care poate fi destul de diferit de cel de la munca sau de fata cu prietenii. Uneori o persoana depaseste rolul din familie, dar familia continua sa se astepte ca el/ea sa intruneasca cerintele acestuia. De exemplu, cineva care a fost mereu privit drept "mezinul" familiei, se poate confrunta cu oarecare greutati in incercarea de a-si castiga independenta sau respectul din partea membrilor familiei.

Ce trebuie retinut este ca aceste roluri sunt impuse copiilor inca de la o varsta frageda si ca, desi apar la nivel subconstient, de multe ori implica un grad ridicat de rigiditate. Si copiii isi pot asuma roluri, nu doar primi, si de obicei coopereaza in sensul realizarii lor. Cu cat este mai haotica si dezorganizata o familie, cu atat este mai crescut gradul de rigiditate al rolurilor; acelasi lucru se intampla si in timpul perioadelor de criza cand membrii incearca sa negocieze criza. Mesajul pe care il percep copiii cu privire la acestea este ca sunt necesare pentru ca familia sa functioneze si sa gestioneze corespunzator stresul.

Exista si o parte pozitiva: cunoasterea si intelegerea indatoririlor si a supozitiilor poate fi benefica deoarece rolul din copilarie se perpetueaza adesea si la maturitate. Modul in care fiecare decide cum si daca doreste sa participe ramane o alegere personala. El afecteaza modul de gandire individual, relatiile cu cei din jur si comportamentul. In general este vorba de patru roluri: eroul, tapul ispasitor, copilul pierdut si mascota pe care le veti gasi mai jos explicate.

Doamna Mirela Horumba psiholog MD, psihoterapeut, consiliere individuala, cuplu si familie, www.mirelahorumba.ro, www.forumuldeparenting.ro: 

"Cand vorbim de roluri in familie este important sa intelegm ca acestea se definesc prin activitati specifice (comportamente), care se pot vedea de catre oricine priveste cu atentie. In familia traditionala aceste roluri erau clar prestabilite, mama fiind ceea care are grija de casa si de copii, iar tatal ingrijindu-se de resursele de trai necesare familiei.
In societatea moderna aceste roluri nu mai sunt atat de clare, fiind multe mame care muncesc si tati care aleg sa stea in concediul paternal cu copiii acasa. Indiferent cum ar fi situatia, important este sa retinem ca adultii sunt cei care au responsabilitatea de a crea un cadru corect de dezvoltare pentru copii si nu invers.
Cat despre rolul copilului, acesta este de a-si forma modele, de preferat sanatoase de viata pe care sa le folosesca la varsta adulta atat in beneficiul propriu, cat si al celor din jur fara a-l neglija pe unul in favoarea celuilalt."

Cum functioneaza familia

Familia nu este o democratie. Fiecare familie are propriul mod de a decide cine detine puterea si autoritatea in cadrul unitatii sale si ce drepturi, privilegii, obligatii si roluri sunt desemnate fiecarui membru al familiei. Dupa cum am mentionat mai sus, parintii sunt cei care conduc/directioneaza familia, iar copiii trebuie sa le uremeze indicatiile. Evident, odata cu cresterea, cei mici deveniti mari vor solicita un grad sporit de autonomie, iar opiniile lor trebuie luate in considerare cand sunt luate decizii, insa parintii raman autoritati finale.

Desigur, vor exista intotdeauna neintelegeri intre generatii, iar parintii trebuie sa le permita copiilor sa isi exprime parerea, insa decizia finala ramane a voastra. Explicati insa motivul deciziei, fara a deveni defensivi sau sa va scuzati, nu trebuie sa fiti intotdeauna placuti.

Joaca un impact semnificativ cu privire la modul de functionarea al unei familii si tipul de ierarhie din societatea/cultura respectiva; astfel, in societatile patriarhale barbatul are mai multa putere decat femeia, inclusiv in familie, tatal fiind privit furnizor si figura autoritara (si detine ultimul cuvant), iar mama fiind cea purtatoare de grija, responsabila pentru partea emotionala a familiei (mentine coeziunea familiala si armonia). Astfel, mamele preiau de cele mai multe ori responsabilitati primare, iar tatii dispun de o reponsabilitate partiala cu privire la decizii de natura cotidiana.

Citeste si: Familia sanatoasa: 8 atribute 

 

In prezent, insa, ca urmare a unei societati in continua schimbare, structura traditionala este supusa unor provocari, iar in multe familii mamele ajung sa fie cele care sustin financiar familia, in timp ce tatii isi asuma roluri din ce in ce mai importante in responsabilitatile casnice si in cresterea copiilor. Este util de evaluat fiecare rol asumat in familie si daca fiecare este multumit de aranjamentul prezent - de exemplu, cel mai mare din copil isi asuma rolul de a-si ingriji fratii sau bunicii poate dobandi un rol esential substituind munca parintilor. Pe de alta parte, un copil mai mare poate fi recalcitrant cu privire la prea multa responsabilitate pe umerii sau, iar cei mai mici vor detesta autoritatea impusa de cel mare. In familiile disfunctionale poate aparea o inversiune a rolurilor, parintii asteptandu-se sa fie ingrijiti de minori.

Doamna Mirela Horumba psiholog MD, psihoterapeut, consiliere individuala, cuplu si familie, www.mirelahorumba.ro, www.forumuldeparenting.ro: 

"Atunci cand rolurile sunt inversate in cadrul adultilor este posibil, dar nu obligatoriu, ca pe termen lung copiii sa internalizeze in acest mod rolurile, ceea ce pana la urma se rezolva destul de usor prin gasirea unui partener de viata cu care sa se completeze reciproc. Problemele grave apar atunci cand copiii, emotional vorbind, devin parintii parintilor lor. In functie de evolutia si nivelul de dezvoltare al fiecaruia, odata ajunsi la varsta maturitatii aceste persoane pot decide sa-si rezolve acest aspect apeland la ajutor de specialitate sau alte forme de sprijin pe care le considera potrivite.

In familia monoparentala trebuie avut in vedere ca sunt provocarile destul de mari, in sensul ca, chiar daca nu mai locuiesc impreuna, ambii parinti vor avea in continuare aceste roluri. In cazul in care unul dintre parinti "si-a dat demisia" metaforic vorbind, locul lasat liber va fi preluat automat de cineva din mediul social al copilului."

Cele sase roluri de baza

Copiii care cresc in familii dezorganizate s-au dovedit a adopta unul sau mai multe din urmatoarele roluri:
- Copilul bun (sau eroul): un copil care isi asuma rolul parental
- Copilul problema sau rebel (tapul ispasitor): copilul care este blamat pentru majoritatea problemelor legate de proasta functionare a familiei, in pofida stabilitatii emotionale demonstrate
- Purtatorul de grija: cel care preia responsabilitatea pentru bunastarea emotionala a familiei
- Copilul pierdut: inobservabil, tacut, ale carui nevoi sunt in general ignorate sau ascunse.
- Mascota: foloseste spiritul de gluma pentru a distrage atentia de la sistemul familial disfunctional
- Geniul: oportunistul care capitalizeaza greselile celorlalti membri ai familiei pentru a obtine ce doreste, deseori obiect al linistii adultilor

Sfaturi

Atribuirea si indeplinirea rolurilor poate fi o sarcina dificila, necesitand eforturi imense din partea membrilor familiei. Iata cateva sfaturi de care e bine sa tineti cont:

- Stabilirea unor roluri clare, usor identificabile. Fiecare membru al familiei trebuie sa cunoasca si sa admita rolul si responsabilitatea sa (stie ce se asteapta de la el, in caz contrar se va supraaglomera "agenda" altui membru)
- Permiterea flexibilitatii. Flexibilitatea este esentiala intr-o familie sanatoasa si se poate modifica in momente de criza (o persoana este bolnava sau decedeaza), familiile sanatoase putand sa se ajusteze si adapteze (presupune o modificare temporara/permanenta de roluri)
- Alocarea justa a rolurilor. Acestea se stabilesc pentru a nu impovara pe nimeni, in consecinta probleme apar cand un membru este fortat sa preia prea multe roluri (in cazul parintilor singuri). Si copiii necesita un anume grad de responsabilizare
- Responsabilitatea in exercitarea rolului. Acesta trebuie luat in serios si indeplinit cat mai bine cu putinta. In cazul, de exemplu, cand parintele nu ofera suficient sprijin copilului, pot rezulta probleme comportamentale, depresie, respect de sine redus.

Citeste si:

Rolul familiei in dezvoltarea copilului 

Doamna Mirela Horumba psiholog MD, psihoterapeut, consiliere individuala, cuplu si familie, www.mirelahorumba.ro, www.forumuldeparenting.ro: 

"Cred ca a venit momentul sa intelegem ca nu copiii creeaza echilibru in familie, ci aceasta este responsabilitatea adultilor. Copiii au nevoie de modele sanatoase de viata. In societatea romaneasca este o cutuma, as putea spune, si anume faptul ca copiii ii fac pe parinti fericiti. Nimic mai fals: parintii au ca sarcina sa fie fericiti, tocmai pentru a le arata si copiilor cum se face, pentru a-i invata cum sa gasesca propria fericire si echilibru. 

Recomandarile mele pentru parinti sunt in sensul ca se afla intr-un moment de evolutie umana in care este necesar sa-si asume responsabilitatea propriei vieti, ma refer aici la partea emotionala. Multi parinti nu sunt parintii copiilor lor, ci parintii propriului copil interior. Ce vreau sa spun cu acest lucru este faptul ca ei le dau copiilor ce ar fi vrut ei sa primeasca atunci cand erau de varsta copiilor, de aceea si atat de multe conflicte si neintelegeri. Dragi parinti, hai sa facem astfel incat sa ne crestem copiii sa nu fie necesar sa se vindece de propria copilarie, asa cum facem noi eforturi acum. Copiii nostri sunt atat de intelepti, sa-i tratam cum se cuvine si mai ales adecvat varstei lor."

Multumim doamnei Mirela Horumba pentru ajutorul acordat in realizarea articolului.  

Surse:
http://pubs.ext.vt.edu; https://en.wikipedia.org; www.healthychildren.org; http://pfl.org; www.goodtherapy.org; www.encyclopedia.com