De ce le-am dat copiilor mei și numele meu de familie? Mi-am dorit să ducă mai departe și moștenirea familiei mele, nu doar a tatălui lor

Numele este o moștenire de familie foarte important și de regulă copiii primesc pe certificatul de naștere numele de familie al tatălui. Dar există și excepții, mame care simt nevoia să își pună amprenta în viața copiilor și să le fie dus numele de familie mai departe, la fel ca și cel al taților.

Este și cazul lui Stephanie Claytor care a ales pentru copiii ei atât numele de familie al soțului, cât și al ei. Deși soțul ei este un bărbat destul de legat de tradiții, cumva au reușit să se înțeleagă în privința acestui aspect și tatăl a înțeles importanța numelui transmis mai departe copiilor pentru mamă.

„Am crezut că nu îl voi convinge niciodată pe soțul meu să accepte ca numele meu să fie purtat de copiii noștri, dar am reușit”

Stephanie nu a fost niciodată de acord cu tradiția împământenită în Statele Unite ale Americii dar și în multe alte state ale lumii, prin care copiii urmau să primească la naștere doar numele de familie al tatălui. Așa că i-a trecut de multe ori prin minte ca micuții ei să îi poarte numele de familie pentru a asigura moștenirea ancestrală a mamei.

„Nu am considerat niciodată că ar fi corect pentru mamele care dau naștere copiilor și îi poartă pântece nouă luni să le dea numele taților. Nu am realizat că aceasta nu este o normă globală până când nu am stat de vorbă cu prietena mea originară din Puerto Rico care avea trecute pe certificatul de naștere, dar și pe permisul de conducere, atât numele de familie al tatălui, cât și al mamei.

15 ani mai târziu, după ce am avut discuția cu prietena mea, am rămas însărcinată cu primul meu copil. M-am căsătorit cu un superb bărbat afro-american care avea un mod de gândire foarte tradiționalist. Pe de altă parte, eu aveam viziuni mai largi și eram obișnuită ca în America Latină oamenii se poartă atât numele de familie al tatălui, cât și al mamei. Nu am crezut niciodată că o să reușesc să îmi conving soțul ca micuțul meu să îmi foarte numele, dar am reușit”, mărturisește mama.

De ce să nu dai numele unei persoane dragi decedate copilului tău. Nu te juca cu destinul lui!

„Istoria familiei și moștenirea pe care o las pe acest pământ sunt foarte importante pentru mine”

Familia Claytor, după cum susține Stephanie, are un istoric foarte bogat. Toate lucrurile importante sunt detaliate într-o carte de 1000 de pagini denumită Caleidoscopul Virginia. Asemenea cunoștințe despre istoria familiei sunt rare pentru o familie afro-americană. Stephanie mărturisește că o dată la doi ani membrii familiei extinse se întâlnesc în diferite hoteluri din Statele Unite ale Americii, o tradiție ce datează încă din anul 1976 și cei mai tineri dintre membrii primesc burse școlare în valoare de 1000 de dolari.

Dar importanța numelui de familie al mamei nu se oprește aici. „Familia mea are în arborele genealogic pionieri în diferite domenii, vărul primar al străbunicului meu a fost al treilea afro-american care a terminat un doctorat în matematică, iar tatăl meu, Darrel Claytor a fost un planificator financiar important, distins în anul 2012 cu un premiu excepțional pentru întreaga sa carieră. Numele meu de familie este destul de popular pentru că mi-am înființat un blog de călătorie și am reușit să îl fac cunoscut.

Provin dintr-o familie de succes de avocați, consilieri municipali, doctori stomatologi cunoscuți. Informându-mă despre istoricul familiei mele am aflat că provin dintr-o listă lungă de copii întâi născuți. Doar străbunicul meu nu a fost întâiul născut la el în familie. Eu sunt prima fată, întâia născută din șase generații pentru că tatăl meu a avut doi copii, amândouă fete. Aflând acest lucru m-am simțit obligată să duc mai departe numele de familie într-un fel sau altul”, destăinuie femeia.

Ce trebuie să știi despre schimbarea numelui copilului

„Mi-am dorit ca micuții mei să ducă mai departe și să onoreze numele familiei noastre”

„Nu am aflat sexul bebelușului meu până când acesta nu s-a născut. Alesesem un nume pentru fată, iar soțul meu un nume pentru băiat. Pentru că am născut băiat, am ales varianta soțului meu, iar el a fost de acord să preia numele meu de familie alături de al lui. Când am adus-o pe lume pe fiica mea, doi ani mai târziu, ne-am străduit să găsim un nume potrivit pentru aceasta. Am vrut ca și ea să poarte numele meu de domnișoară în certificatul de naștere pentru că nu ar fi fost corect față de fiul meu.

Am căzut la un acord cu soțul meu chiar înainte de a ieși din spital. Și am făcut un compromis. I-am spus soțului meu că nu este nevoie să îmi ofere niciun cadou pentru că i-am născut fiica și l-am lăsat să îi aleagă numele, dar cu o condiție: numele meu de domnișoară să fie inclus pe certificatul ei de naștere. Astfel, amândoi copiii îmi poartă numele de domnișoară.

Fiul meu deja își știe numele complet și îl pronunță cu atât de multă bucurie. O să o învățăm și pe fiica mea să își pronunțe numele complet, iar copiii noștri vor continua să meargă la reuniunile de familie despre care v-am vorbit, atunci când se vor mări vor citi Caleidoscopul Virginia și vor afla despre realizările strămoșilor lor”, concluzionează mama.

În ziua de astăzi nu mai este o surpriză pentru nimeni faptul că un copil primește la naștere două, chiar trei prenume, poartă atât numele tatălui, cât și al mamei de familie, pentru că totul a devenit o normalitate, iar părinții sunt liberi să aleagă ceea ce li se potrivește cel mai bine copiilor lor.