Am ales să dau moștenirea soțului meu unei străine și nu copiilor mei vitregi. Am greșit?

Atunci când oamenii au dubii asupra lucrurilor pe care le-au săvârșit sau situațiilor pe care le-au creat au nevoie de o opinie pertinentă a persoanelor străine.

Și ce loc mai bun există pentru a cere opiniile oamenilor, decât internetul? Aici răspunsurile vin imediat și cu cea mai mare sinceritate, mai ales dacă sunt postate sub forma anonimatului.

Este și cazul protagonistei poveștii noastre care a postat pe site-ul Reddit o părticică din povestea ei și a cerut opinia internauților în acest sens.

„Am oferit moștenirea primită de la soțul meu unei chelnerițe, mamă singură, fiica pe care soțul meu nu a avut-o niciodată”

„Am 55 de ani și am fost căsătorită cu soțul meu în vârstă de 60 de ani, timp de 20 de ani înainte să mi-l răpească boala necruțătoare de care a suferit, cancerul. Înainte să mă cunoască pe mine mai fusese căsătorit și a avut doi copii din relația anterioară, care erau preadolescenți atunci când ne-am cunoscut și ne-am căsătorit.

Eu, la momentul acela aveam o fetiță in vârstă de șapte ani dintr-o relație anterioară. Nici unul dintre noi nu am mai vrut copii. Am încercat să mă comport cu copiii mei vitregi ca și cu proprii mei prunci, dar din păcate niciodată nu m-au acceptat.

S-au purtat foarte urât cu mine, m-au insultat ori de câte ori au avut ocazia și pentru că nu am avut un loc de muncă mi-au spus că sunt doar o profitoare care s-a căsătorit cu tatăl lor pentru bani. Adevărul este că bunicii mei au fost destul de înstăriți și mi-au lăsat o avere considerabilă, astfel încât să nu duc lipsă de nimic după moartea lor.

De aceea mi-am trăit viața așa cum am crezut de cuviință și am decis să fiu casnică și să-mi cresc fetița de vreme ce îmi puteam permite acest lucru. Nici nu aveam nevoie de banii lui. Dar nu am vrut ca ai lui copii să îmi știe povestea și l-am rugat să nu le spună de moștenire.

Nu am vrut ca ei să se prefacă că mă plac doar pentru a obține ceva avantaje financiare de la mine. Soțului meu nu i-a plăcut niciodată felul în care copiii lui s-au purtat cu mine. Indolența cu care m-au tratat, l-au determinat să nu le plătească facultatea. Mama lor nu și-a putut permite acest lucru nici dacă ar fi făcut împrumuturi, de aceea copiii nu au mai vorbit cu soțul meu.

Nici măcar atunci când s-a îmbolnăvit de cancer. Ei au refuzat vehement să vină să își vadă tatăl. Timp de trei ani, soțul meu s-a luptat cu boala necruțătoare și cu tratamentele nemiloase. Fiica mea venea să ne viziteze ori de câte ori avea ocazia.

În timpul acesta, singura persoană care cu adevărat ne-a ajutat a fost o fată în vârstă de 20 și ceva de ani, chelneriță la o cafenea pe care o frecventam. Fiind mamă singură, învăța la seral seara și ziua lucra pentru a-și crește cei doi copii.

Ne-a plăcut imediat și atunci când a aflat că soțul meu s-a îmbolnăvit a venit ori de câte ori a avut ocazia să îl viziteze. Ba mai mult, fata a rămas nopțile la spital cu el atunci când eu aveam nevoie de o pauză și s-a dovedit a fi fiica pe care nu a avut-o niciodată.

Când soțul meu a decedat, m-a ajutat să facem toate aranjamentele pentru înmormântare. Copiii lui au venit într-adevăr în ziua înmormântării și m-au întrebat despre testamentul tatălui lor și ce le-a rămas după decesul lui. M-am simțit dezgustată.

Am aflat că soțul meu îmi lăsase toată averea mie și vorbim de o sumă de 25000 de dolari. Pentru că eu deja aveam banii de la bunicii mei, am decis să îi ofer acea sumă fetei care ne-a ajutat atât de mult. M-a refuzat la început, dar am insistat să ia banii.

Avea nevoie de ei și îi merita mai mult decât oricare din copiii lui nerecunoscători. Fiica mea înțelege de ce nu am dat banii copiilor lui, dar este și ea supărată că nu i-a rămas nimic de pe urma tatălui ei vitreg. I-am explicat că ea deja are bani și are o slujbă bună și că mă va moșteni pe mine.

Dar fosta lui soție și copiii sunt foarte supărați pe mine și mă fac în toate felurile. Ce spuneți? Îmi dați dreptate în decizia pe care am luat -o sau nu?”

Mi-am părăsit mama bolnavă iar ea a lăsat casa moștenire chiriașilor ei

„Dacă soțul tău ar fi vrut ca fiii lui să moștenească ceva, le-ar fi lăsat...”

Comentariile nu au încetat să apară la scurt timp de la postarea poveștii. Internauții s-au arătat intrigați de situația relatată și și au spus vădit opiniile, fără perdea.

„Nu meritau banii aceia. Copiii lui doar vroiau banii, este o diferență. Eu personal am încheiat orice legătură cu părinții mei acum câteva zile. Știu că există posibilitatea să nu îmi lase nimic după deces și sunt absolut împăcată cu acest gând.

Dar faptul că m-am eliberat de toxicitatea lor valorează mai mult decât orice sumă de bani. În plus, copiii adulți ai soțului tău au făcut alegerile referitoare la această situație. Acum că ei îți cer banii, de ce nu le-ai spune: nu sunteți voi acum profitorii?

În locul tău, eu le-aș povesti și de situația financiară pe care ai avut-o datorită moștenirii de la bunicii tăi”, scrie o femeie.

„În primul rând o moștenire de 25000 de dolari este foarte modestă. Nu este chiar valoarea la care s-ar aștepta multe persoane să fie moștenită după o viață întreagă de muncă. Deci de ce aveau copiii lui impresia că averea lui ar fi fost mult mai mare?

Dacă soțul tău ar fi vrut ca fiii lui să moștenească ceva, le-ar fi lăsat, dar în schimb dorința lui a fost să îți lase ție toată averea. Iar tu ai făcut ceea ce ai considerat de cuviință. Bravo!”, Scrie un alt internaut.

„25000 de dolari poate însemna o sumă frumușică de bani care ar ajuta o femeie cu doi copii, mamă singură, dar nu îi va schimba complet viața”, scrie altcineva.

„Mie mi se pare că acea chelneriță care v-a ajutat întru totul a fost cea mai bună alegere pe care ai fi putut să o faci. Decât să dai banii copiilor lui nerecunoscători, care nici măcar nu îți erau înrudiți și au venit la înmormântarea tatălui lor doar pentru a întreba de bani, nu își meritau partea”, susține altcineva în comentarii.

Mama mea e furioasă pentru că nu vreau ca sora mea să moștenească o casă pe care eu o plătesc

„Moștenirea este un simplu cadou, nu este ceva ce ți se cuvine”

„Părerea mea personală este că tu ai greșit cel mai mult în această situație. Faptul că în adolescență copiii lui nu te-au plăcut și nu te-au acceptat este în mare parte vina ta. Atunci când te-au acuzat că vrei doar banii tatălui lor, puteai foarte bine să le explici că și tu ai o moștenire de la bunicii tăi și nu îți lipsește nimic.

Acum, după ce copiii au trecut la vârste fragede printr-un divorț al părinților și și-au văzut tatăl cum se îndepărtează de ei și nu vrea să le plătească facultatea, le iei și șansa de a beneficia de banii strânși de părintele lor”, își spune părerea un alt internaut.

„Tu nu ai nicio vină. Moștenirea este un simplu cadou, nu este ceva ce ți se cuvine. De aceea te felicit că ai făcut un lucru minunat pentru o persoană care într-adevăr avea nevoie de acei bani și a fost alături de voi.

Cât despre fiica ta, probabil că nu ar fi avut nevoie de acei bani și va primi la un moment dat moștenirea de la tine”, scrie o altă persoană.

Printre alte sute de comentarii se evidențiază și acesta: „până la urmă tatăl este cel care și-a scris testamentul, iar el ți a lăsat banii ție, nu lor, deci copiii și fosta soție ar trebui să fie supărați pe el și nu pe tine”.

Atunci când părintele decedează iar copiii nu văd altceva decât un sac plin de bani, bunuri imobiliare sau materiale rămase în urma lui, există posibilitatea de a rămâne fără nimic dacă în timpul vieții nu au știut să își aprecieze părintele la adevărat a lui valoare.

Într-o astfel de situație nu trebuie găsiți vinovații, ci trebuie căutate soluții, iar asemenea povești de viață sunt cu miile oriunde în lume.