Dar să vă explic pe îndelete, ca să înțelegeți de unde vine furia mea. Soră-mea este și a fost mereu oaia neagră a familiei. Are 38 de ani și este în continuare o adolescentă rebelă, care așteaptă de la mine și de la mama bani, care nu reușește să stea cu un bărbat mai mult de 2 luni sau să țină un serviciu mai mult de 6 luni. Abia a reușit să termine liceul, nu are altă școală și, deși se ascunde bine, eu o bănuiesc și de alte treburi mai ”necurate”. Dar nu asta este important pentru mine acum. De când mă știu o ajut. Eu am fost copilul exemplu, am învățat bine, am terminat Dreptul, sunt un avocat de succes și am stabilitate financiară. M-a ajutat și faptul că părinții mei au fost amândoi în domeniu și mi-am construit multe relații.
Am 45 de ani. Acum 20 ani, pe când aveam 25 de ani, am decis să strâng bani (eram și sunt foarte amibițioasă), ceea ce am și făcut, am strâns o sumă substanțială de bani. Când am făcut 30 de ani, mama a făcut un credit pentru mine (era judecător atunci și avea un salariu mult mai mare ca al meu) și m-a ajutat să îmi iau un apartament cu două camere. Ale cărui rate le plătesc eu de 15 ani, deși este pe numele ei. 5 ani mai târziu mi-am cumpărat cu soțul meu o casă și ne-am mutat din apartament, iar mama s-a despărțit de tata și s-a mutat cu soră-mea în apartamentul meu.
De câteva luni mama a început să pornească discuții cu privirea la moștenirea pe care o lasă. Apartamentul pe care îl avea cu tata s-a împărțit în două la partaj și tata i-a dat bani pe el. Mama este minunată și ne iubește mult. Nu s-a atins decât foarte puțin de acei bani, când a vrut ea să îți împlinească un vis și să facă o croazieră în America de Sud. Restul de bani i-a împărțit și ni i-a pus nouă în conturi. Însă acum a început să îmi propună să îi las apartamentul soră-mii. Că ea nu are nimic, că nu vrea să o lase fără nimic pe lume, că eu am siguranță financiară și tot așa. Însă eu nu vreau asta. Soră-mea își va bate joc de apartament de îndată ce mama nu va mai fi. Mama este singura care o poate stăpâni. Iar eu consider că apartamentul este al meu, pentru că eu îl voi plăti până la final. I-am explicat mamei că o voi lăsa pe sora-mea să stea acolo, dar nu voi fi de acord niciodată să i-l lase ei. Că acel apartament este o mică siguranță financiară pentru copiii mei. Însă mama tot insistă, se enervează, țipă la mine și am obosit. Nu știu ce să mai fac. Voi ce ați face?
Citește și:
- Fratele meu ne-a ucis mama. După 14 ani, în sfârșit, mi-am dat seama de ce
- Toată copilăria mea i-am spus mamei mele ”soră” pentru ca soțul ei să nu știe că sunt fiul ei, de fapt
- Ştiai că prinţii William şi Harry au încă un frate şi o soră?
Cum ti s-a parut articolul? Voteaza!
Autorii nostri garanteaza autenticitatea textelor lor, in caz contrar, nu raspundem pentru faptele acestora.