„Vecinul meu le-a interzis copiilor mei să mai vorbească în grădina casei, pentru că il deranjează”
Femeia a explicat situația, dezvăluind că dintotdeauna s-a înțeles foarte bine cu toți vecinii săi, până când unul dintre ei și-a mutat biroul acasă. Aceasta spune că bărbatul își începe ziua de lucru foarte devreme și că deseori, atunci când iese în curte pentru a-și bea cafeaua în liniște aude conversațiile pe care acesta le poartă cu ai săi colegi de muncă.
„Locuiesc în cartier de ani de zile și mă înțeleg foarte bine cu vecinii mei. Ne cunoaștem suficient de bine încât să ne salutăm și să ne bazăm unii pe alții la nevoie, dar nu suntem prieteni. Copiii mei se joacă în curtea din fața casei de când mergeau de-a bușilea și nu era nimeni deranjat de gălăgia pe care o făceau.
Citește și: Vecinii mei au un copil mega-zgomotos. Să depun plângere la poliție?
Într-o zi, când ne-am întors din vacanță, am constatat că vecinul și-a mutat biroul acasă și acum stă la o fereastră imensă (deschisă) care dă în curtea noastră. Trebuia să fi fost un dormitor de rezervă înainte poate, nu știu pentru că în toți acești ani nu am văzut niciodată pe nimeni în el.
În această dimineață, m-am așezat afară în curte, la masă, pentru a bea o cafea și puteam auzi fiecare cuvânt pe care îl spunea prin fereastra deschisă. Puteam auzi fiecare cuvânt pe care colegii lui îl spuneau în ședințele lor online. Ar fi putut la fel de bine să stea la masă cu mine. Nu sunt sigură că pot face prea multe în privința asta, la urma urmei omul face ce vrea în casa lui”, scrie mămica.
Cu toate acestea, lucrurile au luat o întorsătură când fiul ei în vârstă de 10 ani și cei trei prieteni ai săi stăteau afară în grădină și făceau schimb de cărți Pokemon într-o după-amiază însorită.
„Într-o zi, băiatul meu de 10 ani și amicii lui stăteau afară la masă și fac schimb de cărți Pokemom. Râdeau și stăteau de vorbă, dar nu țipau, nu urlau. E vacanță! Au voie să stea în curte cât vor și să se joace, dacă asta își doresc. Vecinul meu workaholic, însă, nu e de aceeași părere. În acea zi a venit la ușa mea să mă întrebe dacă pot să-i bag pe copii în casă pentru că avea o după-amiază plină de meeting-uri și că zgomotul îl deranjează.
Citește și: Solicitare într-un cartier rezidențial: copiii să nu se joace afară înainte de ora 9 dimineața
Am întrebat: „Ce, toată după-amiaza? Vrei ca ei să stea în casă toată după-amiaza?”. Mi-a răspuns foarte direct că el lucrează până la 6 și jumătate. Cu alte cuvinte, da, voia ca ei mei copii să stea închiși în casă toată după-amiaza. Am râs și i-am spus: „Ei bine, nu, asta nu va fi posibil”. El a răspuns puțin iritat și pe un ton superior: „Ascultă, nu cred că înțelegi. Am o slujbă foarte importantă. Acestea sunt întâlniri foarte importante. Negociez contracte de mai multe milioane de dolari în fiecare zi, trebuie să mă pot concentra.”.
Serios? Întotdeauna am crezut că era un pic de un ticălos, dar cine vorbește așa? Cine spune de fapt „foarte important” în felul ăsta? De două ori? Ca și cum noi, muritorii de rând, nu suntem nimic pe lângă un om atât de important ca el.
Am spus doar „vom continua să ne folosim grădina așa cum am făcut-o întotdeauna. Poate că ai putea să închizi fereastra când ai nevoie să te concentrezi. Și ca să știi, aud toate conversațille dintre tine și colegii tăi când fereastra este deschisă, sper că nu spuneți nimic confidențial. Trebuie să plec acum”, apoi a închis ușa. Bănuiesc că se va întoarce, probabil când soțul meu se va întoarce de la serviciu, ca să poată vorbi ca de la bărbat la bărbat.
M-a neliniștit totuși, era atât de sigur pe el când a venit la ușă, atât de sigur că va obține exact ceea ce își dorea. Cum faci să ai o astfel de încredere în tine? Aș vrea să o am și eu. Sau e aroganță? La început m-a făcut să cred că am greșit. Ne place grădina noastră, o folosim tot timpul. Nu sunt sigură cum vom face față la asta, dar nu am fost nemernică refuzând să aduc copiii înăuntru, nu-i așa? El este cel care și-a mutat biroul în acea cameră. Nu cred că lucatul de acasă este ceva nou pentru el, doar că înainte făcea asta în altă parte a casei, cred. Acum este fix lângă terasa noastră și ne dernjează zilnic cu vocea lui răsunătoare. Mă simt destul de tristă din cauza asta, dacă va sta acolo toată ziua, în fiecare zi, va fi groaznic”, scrie mama.
Internauții s-au grăbit să o asigure pe femeie că nu a greșit, iar unul dintre ei a scris: „Unii oameni se nasc crezând că li se cuvine totul și nu au pic de empatie față de ceilalți. Bucurați-vă de mica voastră oază de aer curat și nu vă lăsați influențați!”.
Iar alții au sugerat că ar trebui să găsească modalități de a crește nivelul de zgomot în grădina sa pentru a se răzbuna. „Cred că trebuie să începi să iei niște lecții foarte importante de tobe”, a scris cineva.
Un altul a adăugat: „O, Doamne, i-aș invita mai des pe prietenii copiilor mei... și aș pune și o piscină sau o trambulină în curte”.
Altcineva a scris: „Cred că ar trebui să dai îți chemi prietenii cu copii la niște grătare în curte”.
Tu ce părere ai despre situația acestei mămici? Cine crezi că are dreptate în acest caz?
Citește și: Vecinii cât pe ce să cheme poliția pentru că o mamă încerca să își adoarmă copilul
Surse foto: istockphoto.com
Surse articol: mumsnet.com