Nu cred că mai este vreo noutate faptul că pădurea amazoniană arde. S-a vehiculat intens știrea în mass-media, prin urmare a ajuns un subiect arhi-cunoscut. Mai puțin cunoscut este faptul că și acum continuă să ardă, la mai mult de două săptămâni de la prima informare. Ceea ce arată cam cât de mult interes s-a acordat problemei sau, mai bine zis, cam cât de eficiente au fost măsurile de intervenție pentru stoparea incendiului.
Nu vreau să intru în polemici cu privire la cauza incendiilor. Sunt păreri care susțin că au fost plantate de către fermierii care cresc vitele pentru a face pământul mai fertil (susținuți chiar de către președintele țării), precum și păreri care incriminează multe alte grupări și organizații. Sunt și păreri care susțin că se dorește extincția Amazonului pentru a construi blocuri și clădiri.
Nu vreau nici să arăt cu degetul vreun politician. Și aici se vehiculează multe interese și nu are niciun sens să consider că știu eu mai bine cine este vinovat și care a fost motivația reală pentru declanșarea acestei calamități. Pentru că da, este o calamitate cu impact planetar. Oricât de mult am vrea să închidem ochii.
Mi s-a părut trist însă să citesc faptul că nu una, ci multiple publicații și personalități au contestat veridicitatea informațiilor. Ca și cum ar conta dacă oxigenul produs de arborii amazonieni produc 20% sau mai puțin din aerul pe care îl respirăm. Sau dacă nu cumva ONG-urile care acum militează pentru drepturile viețuitoarelor amazoniene ar fi cele responsabile de plantarea focurilor. Sinceră să fiu, nici măcar nu cred că are vreo importanță. Că este vorba de 20% sau mai puțin, că focurile au fost declanșate de o grupare sau de alta mi se par aspecte irelevante. Relevant este însă faptul că AMAZONUL ARDE!
Am citit însă câteva soluții care au fost propuse de diverși lideri de opinie, care merită luate în considerare. În primul rând pentru că propun intervenții sustenabile, pe termen lung. Pentru că realizează că o astfel de problemă care, desigur, nu datează de ieri, și care a ajuns la această amploare, necesită o soluție de durată.
Nu am putut rămâne indiferentă când am citit pentru prima dată că Amazonul arde. Am simțit la început cum mi se zbârlește pielea (știți senzația aceea de piele de găină, pe care ajungi să o ai când ți-e frig sau când ai un sentiment de plăcere). Apoi, a doua zi au continuat să curgă știrile despre același subiect. Și am simțit efectiv cum mă cuprinde un sentiment de deznădejde profundă, cum îmi arde sufletul odată cu frunzele, crenguțele și animăluțele care își duc veacul acolo. Îmi amintesc că prima dată când am auzit de Amazon eram la școală și era descris drept o pădure luxuriantă, cu cea mai bogată biodiversitate de pe Terra. Mi-o și imaginam: arbori înalți și deși și vietăți la fiecare pas, mari și mici. Un loc unde nu ai cum să te simți vreodată singur. Acum din acest tablou sublim va rămâne cenușă.
Este incontestabil, din punctul meu de vedere, aportul pe care îl aduce Amazonul la stratul de ozon și la menținerea sub control, cât se mai poate, a încălzirii globale. Încălzirea globală este inerentă, fie că ne dorim sau nu. Oricât de trist ar suna, consider că în acest moment planeta noastră se află într-un picaj abrupt și doar o intervenție radicală ne mai poate aduce pe linia de plutire; poluarea a atins cote catastrofale, efectul de seră este tot mai observabil, drept dovadă topirea calotei glaciare, temperaturile record înregistrate în Alaska și inundațiile care au ajuns să reprezinte o problemă tot mai des întâlnită în zonele de coastă.
Poate nu voi face vreo mare diferență prin atitudinea mea, dar am hotărât că nu este momentul să rămân impasibilă. Căci de atitudinea și de reacția mea depinde soarta generațiilor viitoare. Și în special a copilului meu. Pentru că meseria mea este să scriu și iubesc să scriu, am decis să compun o scrisoare pe care să o expediez către cele mai puternice organizații și guverne din întreaga lume, de la CIA la Mosad, de la SUA la China. În speranța că măcar un om va citi cuvintele mele pornite din suflet și va face un gest, cât de mic, pentru salvarea planetei noastre. Este singura pe care o avem. Iată scrisoarea mea în limba engleză (pentru a fi ușor înțeleasă de orice destinatar) intitulată I believe you can do something good to save the Earth:
Hello,
My name is Irina and I live in Romania. I am nobody important. I am just a person who believes in the power of good and in people. I know you have more important things to solve and to consider, but I ask you from the bottom of my heart to take 5 minutes of your time and read my e-mail. Because it's not about me, neither about you. But it could be about my children and maybe your children. And the children who are going to live on Earth in the following years.
These children have no idea of the world they are stepping into. Some are not born yet so they can't even be prepared about what the future will bring. About the inheritance we leave them. They were born into a world with water to drink, food to eat, air to breathe. But soon, sooner than we can imagine, these will become history. Because the Earth will not be able to support our living. The humanity's living. These children are going to fight for their lives, for the air they breathe. The money will have no value. Because it will all be down to survival.
The Amazon forest is burning now. Last month it was the Siberian one. Alaska had a record breaking temperature. Floods are reaching in many countries and the ice from the North Pole is getting thinner. The global warming is not a myth and nor a concept from school text books. It is real and imminent.
Please do something. I beg you for the future of our next generation. Whatever is in your power to stop the fire from Amazon. This fire is the first step to our dooming. Amazon is our planet's lung system and its repair is not something easy to achieve. It helps us breathe and nobody has the right to suppress our planet's air. Talk to somebody important or maybe with somebody who knows somebody important. Send a plane with water in Brasil or maybe you live closer and you can participate yourself in stopping the fire from spreading. Whatever you can do, please do it. Even if it seems small, not relevant.
My job is to write. I love to write because I believe words and stories can change the world. So I wrote this and hoped that my words will enter your world. Don't wait for tomorrow. Don't wait for somebody else to do something. It is all in our power. With little things we can save our planet, our future, our children.
Thank you.
Ce putem face pe termen lung? Am citit tot felul de recomandări în acest sens, emise de alți iubitori de natură și de viitor luminos al planetei, care încep de la reducerea consumului de carne de vită (responsabil de defrișările prin incendiere) și până la donații în contul organizațiilor ecologiste sau militante pentru cauza amazoniană. Eu nu vă pot spune ce să faceți. Dar vă spun să faceți ceva. Faceți ceea ce simțiți. Oricât de lipsit de importanță ar părea, orice gest contează. Pentru că vine din inimă.
Urmareste-ne pe Google News
