Copiii au nevoie de ambii părinți. Au demonstrat-o numeroase cercetări. Indiferent de motivele divorțului, e important ca cel mic să resimtă, în continuare, că are o familie, iar modalitatea este păstrarea relației cu părinții, chiar dacă nu îi mai vede pe amândoi în fiecare zi.
„Părinții mei au divorțat când eu aveam 1 an. Nu mai țin minte acel moment, dar țin minte ce relație bună am avut cu fiecare dintre ei. S-au descurcat foarte bine în coparenting și nu pot decât să îi apreciez pentru asta. Niciodată nu au vorbit urât unul de celălalt, dimpotrivă. Mama a vorbit mereu frumos despre tatăl meu și invers”, povestește un bărbat despre situația sa familială.
Deci, se poate. Ca părinți, avem responsabilitatea de a separa divorțul de creșterea copiilor noștri. Trebuie să înțelegem că relația de cuplu e una, iar relația cu copiii e alta, chiar dacă cele două se intersectează.
„Locuiam departe de tata, dar niciodată nu l-am simțit absent. Ne trimitea scrisori, ne suna și ne trimitea jucării și câte și mai câte. Nu am pierdut niciodată legătura cu el și relația noastră a rămas la fel de puternică precum era și când el locuia cu noi.
Acum, la vârsta adultă, mă uit în spate și îmi dau seama că părinții mei și-au lăsat problemele deoparte, pentru ca eu și sora mea să fim fericiți. Nu s-au certat niciodată de față cu noi și au încercat, pe cât posibil, să ne protejeze de conflictele lor. Am fost copii fericiți și am crescut cu ambii părinți, chiar dacă au divorțat”, mai povestește același bărbat.
Inspirațională experiența sa, nu-i așa? Dacă ți-a plăcut ceea ce a povestit, te invităm să trimiți acest articol cuiva drag.
Surse foto: Pexels
Surse articol: goodmenproject.com