Ghid pe vârste: dinții copilului de la naștere la adolescență

Doamna doctor Dana Ivan, Medic Stomatolog, Stomatologie Pediatrică, Chirurgie Dentară, www.de4kids.ro a avut amabilitatea de a ne oferi următoarele informații:

1. În ce mod evoluează dentiţia copilului de la naştere până la adolescenţă (vă rog să specificaţi în detaliu pentru fiecare an de viaţă/interval de vârstă)

Dinţii copilului se dezvoltă în oasele maxilare încă din etapa intrauterină. Ştiaţi că există cazuri de bebeluşi care prezintă un dinţişor încă din prima zi de viaţă?

În general, primul dinte erupe în jurul vârstei de 6-8 luni, însă acesta poate să apară mai devreme sau mult mai târziu, în funcţie de fiecare copil. Odată cu erupţia primului dinţişor recomandăm ca părinţii să vină cu bebeluşul la prima vizită la medicul dentist. Poate părea ciudat, însă această vizită este mai mult dedicată celor mari, care vor afla informaţii despre fiecare etapă de dezvoltare care va urma, vor ştii ce îi aşteaptă şi ce au de făcut până când copilul va putea să aibă grijă singur de sănătatea lui dentară (de obicei, în jurul vârstei de 8 ani).

La 3 ani, cel târziu, toţi copiii ar trebui să aibă 20 de dinţişori pe arcade, 10 pe maxilar şi 10 pe mandibulă, şi anume: 4 incisivi centrali, 4 incisivi laterali, 4 canini şi 8 măseluţe.

În jurul vârstei de 5-6 ani dinţii de lapte încep să fie înlocuiţi de către cei permanenţi. Este important de reţinut că la vârsta de 6 ani va erupe şi primul molar permanent, singurul dinte care nu înlocuieşte unul temporar. Acesta erupe în spatele măseluţei permanente şi trebuie sigilat cât mai curând după erupţie. Fiind situat în spate, periajul efectuat la această vârstă este de cele mai multe ori deficitar, iar stagnarea resturilor alimentare în şanţurile adânci ale dintelui nou favorizează apariţia cariilor. Să nu uităm că acest dinte nu se mai schimbă şi trebuie să rămână pe arcadă până la bătrâneţe!

Până la vârsta de 18 ani, cei mai mulţi tineri prezintă deja cei 32 de dinţi care alcătuiesc dentiţia permanentă, de adult: 4 incisivi centrali, 4 incisivi laterali, 4 canini, 8 premolari, 12 molari. Din ce în ce mai mulţi oameni se nasc fără molarul de minte; aceştia vor avea doar 28 de dinţi.

Citește și: Eruptia dentara - detalii complete de la 0 la 18 ani 

2. În ce situaţii trebuie să se îngrijoreze părinţii cu privire la modul de evoluţie a dentiţiei copiilor? Ce probleme pot apărea în acest sens?

Din păcate, părinţii nu pot observa cu ochiul liber modificările care apar în structura unui dinte şi astfel copiii ajung la cabinet cu durere, inflamaţie şi de cele mai multe ori cu dificultate de a se alimenta sau de a se odihni.

În cele mai multe cazuri pacienţii vin cu dinţişorii "măcinaţi" până aproape de gingie, iar în aceste situaţii intervenţia cât mai rapidă este singura soluţie.

De aceea, recomandăm ca la orice modificare pe care părinţii o văd în ceea ce priveşte culoarea sau forma unui dinte, modul în care arată gingia (dacă este roşie şi umflată) sau dacă aceasta sângerează, dacă văd un punct negru pe dinte sau dinţişorul este deja "ciobit", să se prezinte cât mai curând la medic, pentru a interveni cât încă nu există durere. Un copil, oricât de cooperant a fost în trecut, în momentul în care trebuie să suporte şi durere, dar şi o intervenţie dentară, îşi va pierde orice urmă de răbdare şi va deveni necooperant.

Citește și: Probleme in dentitia copilului: ghid pe varste 

3. Ce sfaturi aveţi pentru părinţi cu privirea îngrijirii dentiţiei copiilor?

Regula de aur este, indiferent de vârstă: copilul niciodată nu merge la culcare fără să îi fi spălați dinţişorii! Indiferent că vorbim despre curăţarea primului dinte sau chiar dacă şcolarul se află în perioada în care îşi pierde dinţii de lapte. După folosirea pastei de dinţi, a aţei dentare (seara, înainte de periaj) şi a apei de gură (în funcţie de vârstă), copilul poate doar să bea apă! În lipsa igienizării orale, resturile alimentare care rămân pe dinţi, gingie, limbă sau interiorul obrajilor favorizează apariţia cariilor dentare. Recomandăm că indiferent de alimentul consumat la ultima masă din zi (lapte de tip formulă sau de sân, ceai îndulcit, suc de fructe etc.) să nu uităm să curăţăm guriţa celui mic pentru a scădea riscul înmulţirii bacteriilor.

Pe măsură ce copilul creşte, părinţii trebuie să fie atenţi ca obiceiurile pe care noi le numim „vicioase" să nu se prelungească prea mult în timp. Dacă părinţii observă la copilul lor: suptul degetului, rosul unghiuţelor sau a obiectelor, deglutiţia infantilă (copilul înghite atingând cu vârful limbii dinţii din faţă) sau copilul foloseşte biberonul sau cănuţa specială la vârstă mai mare decât este recomandat, atunci trebuie să ia legătura cu medicul dentist pediatru, pentru a le corecta. În timp, aceste obiceiuri vicioase produc dezechilibre dentomaxilare ce necesită tratament ortodontic.

O altă regulă importantă este aceea a respectării controlului periodic, la fiecare 6 luni. Chiar dacă nu are nici o problemă dentară, sau mai bine spus: mai ales dacă nu există o problemă, o urgenţă, copilul trebuie să vină la controlul periodic şi la şedinţa de profilaxie dentară. În cadrul controlului medicul poate observa carii incipiente şi orice modificare în dezvoltarea maxilofacială a copilului şi poate interveni din timp, înainte ca afecţiunile să evolueze şi să devină urgenţe. Controlul periodic îl ajută pe copil să scape de suferinţa unei dureri dentare, a unei carii complicate sau a unei infecţii.

O metodă foarte simplă de a preveni apariţia cariilor la copil este sigilarea dentară. Sigilarea presupune aplicarea unei pelicule de compozit pe suprafaţa masticatorie a dintelui integru, neafectat de carie. În cadrul acestei şedinţe, medicul îndepărtează placa bacteriană de pe suprafeţele dentare pentru că oricât de bine am realiza periajul acasă, resturile acumulate în timp, devin mai greu de curăţat.

În jurul vârstei de 7 ani, cel târziu, copilul trebuie să beneficieze de prima lui consultaţie la medicul dentist ortodont. Acesta va evalua statusul dentar al copilului, modul în care cele două arcade dentare se întâlnesc, va observa dacă dinţii cresc în afara/în interiorul arcadelor, dacă există dinţi care încă nu au erupt, dinţi înghesuiţi, rotaţi sau cu spaţii mari între ei. Dacă este necesar, recomandăm că tratamentul ortodontic să înceapă cât mai curând, deoarece intervenind la momentul potrivit, tratamentul va fi mai simplu, mai scurt, cu rezultate mult mai stabile în timp şi bineînţeles, mai ieftin.

Indiferent de vârstă, un aspect important de care trebuie să ţinem cont este alimentaţia copilului. În ziua de astăzi cei mici consumă tot mai multe dulciuri, carbohidraţi, sucuri îndulcite şi carbogazoase. Într-adevăr, consumul de dulciuri este un factor important în dezvoltarea cariei dentare, însă asta nu înseamnă că un copil nu mai poate mânca nimic dulce! În măsura posibilităţilor vom încerca să înlocuim cerealele rafinate cu cereale integrale; desertul va fi oferit după o masă principală şi nu ca gustare, între mese; vom alege fructele sau prăjiturile făcute în casă în locul dulciurilor cumpărate, cum de asemenea, vom alege ciocolată în detrimentul jeleurilor, dropsurilor sau al altor atenţii lipicioase. Să îi învăţăm pe cei mici să prefere apa simplă, în schimbul sucurilor din comerţ.

Un alt aspect esenţial pentru sănătatea dentară pe termen lung este tratarea dinţilor temporari afectaţi de carie. Mulţi părinţi consideră că tratamentul nu este necesar, pentru că dintele oricum cade, însă există dinţi, cum ar fi a doua măseluţă temporară, care este înlocuită de dintele permanent în jurul vârstei de 12 ani... Dinţii temporari sănătoşi îşi au rolul lor, ei menţinând spaţiul pentru erupţia dintelui permanent, îl ajută pe copil să vorbească şi să se alimenteze corect, îi oferă o imagine de sine favorabilă şi îi menţine sănătatea generală în limite normale. Se ştie că o infecţie dentară se poate dispersa în organism, afectând organele interne.

Mulțumim doamnei doctor Dana Ivan pentru ajutorul acordat în realizarea articolului.