Cazul meu
De ajutor
Iata cateva solutii ce mi-au fost utile in momente de cumpana:
1. Pastreaza intotdeauna in casa sau la indemana (pentru eventuale deplasari) medicamentele utilizate cel mai des (in functie de afectiunile cu care va confruntati mai frecvent). In cazul nostru, volumul lor este comparabil cu al unei mici farmacii de aceea orice deplasare, cat de scurta, necesita o valiza aparte. In acest sens, este bine sa apelezi din cand in cand la o curatare a ficatului, fiind disponibile o serie de produse detoxifiante sub forma de sirop sau comprimate (chiar daca va pare ciudat, cunosc o mama care s-a confruntat cu hepatita medicamentoasa din cauza cantitatii mari de medicamente administrata copilului). Investeste, daca iti permiti, intr-un aparat de aerosoli, mai ales daca te confrunti cu viroze respiratorii. Sau poate ai o prietena care ti-l imprumuta la nevoie.
2. In continuarea punctului anterior, gusta tot ceea ce oferi copilului cand vine vorba de medicamente. In cazul nostru, bietul copil si-a acceptat soarta si nu protesteaza la niciun fel de gust, sa zicem..mai putin tolerabil. Insa, exista multi copii care vor stramba din nas sau chiar scuipa medicamentul daca nu este pe gustul lor.
3. Urmareste simptomele si actioneaza rapid (mai ales pentru a preveni potentialele complicatii cum apar in cazul laringitei de exemplu). Eu reusesc sa-mi dau seama cand il doare gatul chiar si cand vrea sa-mi ascunda asta (a se citi paragraful de mai jos). Poate nu toti parintii intervin in forta, insa in cazul meu o viroza luata din pripa 
presupune o durata a convalescentei mai mica si mai usoara.
4. Nu apela la antibiotic pentru orice raceala (cauzata in 90% de virusuri si nu de bacterii), mai ales fara recomandarea medicului! Nu vei face decat sa sensibilizezi suplimentar sistemul imunitar al copilului; in plus, ii poti oferi o substanta nepotrivita pentru ca exista o multime de microbi potential cauzatori. Noi am reusit performanta de a tine in frau virozele cu antitermice/analgezice (cand este cazul) si cu aerosoli iar in curand "aniversam" 4 ani fara niciun antibiotic (si inainte am apelat de maxim 5 ori la ele, la recomandarea medicului).
5. Evita factorii declansatori! Pentru baietelul meu acesta este frigul, data fiind sensibilitatea aparte. Incepe intai cu raguseala si apoi urmeaza o tuse sacaitoare, din secunda in secunda, care trece doar cu aerosoli. Pentru a preveni eventualele boli, evita persoanele bolnave (de care stii), invata-ti copilul sa se spele pe maini (inainte de a manca/dupa ce vine de afara) si apeleaza fara retinere la dezinfectant/servetele umede cand nu ai la dispozitie apa si sapun (nu plecam niciodata de acasa fara ele).
6. In cazul in care iti permiti, aboneaza-ti copilul la o clinica deoarece stim cu totii cat de neplacute sunt interminabilele cozi de la spitalele/policlinicile/cabinetele de stat, mai ales in cazuri urgente sau cand nu dispunem de timp. In sistemul privat de sanatate, programarile se pot efectua chiar de pe o zi pe alta si se respecta (in general), conferindu-ti si o oarecare senzatie de siguranta (cand e vineri seara si copilul se imbolnaveste). Exista multe clinici private care includ pachete cu consultatii si o serie de investigatii medicale anuale (in functie de buget si necesitati/dorinte) ce necesita plata unui abonament (anal/lunar/semestrial). Ca pret pe luna, se situeaza undeva la contributiile lunare pentru sanatate la stat, iar eu consider ca reprezinta o investitie care isi merita cu prisosinta banii (plata pentru un semestru se "amortizeaza" in doar 2 consultatii). Eu am apelat la toate specialitatile puse la dispozitie fara nicio retinere (cand a fost cazul), iar la medicul de familie (de la stat), numai pentru retete.
7. Daca nu iti permiti abonament la clinica privata, gaseste un medic pediatru de incredere (a se citi care raspunde si in afara programului la telefon, chiar si in weekend) si care cunoaste indeaproape istoricul medical al copilului pentru a-ti oferi tratamentul optim chiar si cand nu te deplasezi la cabinet.
8. In continuarea punctului anterior, tine la indemana un dosar cu toate analizele, investigatiile si retetele prescrise. Este si mai usor daca sunt notate pe un caiet (unii medici procedeaza astfel). Vei evita scormonirea in mormanul de hartoage pentru a gasi cea mai recenta hemoleucograma (cum mi se intampla mie deseori).
9. Creeaza-ti un grup de sprijin/celula de criza. Eu am 2-3 mame cu care fac schimb de informatii de fiecare data cand am nevoie. Fie pentru a cere parerea despre un medic, fie despre un medicament care se gaseste greu, ele te pot ajuta, dar si tu la randul tau pe ele. De obicei, parerile coincid cu privire la profesionalismul cadrelor medicale (la medicamente nu este cazul pentru ca fiecare copil raspunde in felul sau la tratament).
10. Nu te lua dupa rudele/cunostintele "binevoitoare" care sustin in permanenta ca e cazul "sa-ti mai calesti si tu copilul". Copilul tau nu este la fel cu al lor si chiar de-ar fi, tu esti singura in masura sa decizi ce-i mai bine pentru el.
11. Nu in ultimul rand, nu dispera! Stiu ca bolile pot parea interminabile, dar bucura-te ca...nu este mai rau. Va veni odata soarele si pe strada voastra.
Partea plina a paharului
Ca sa nu le denumim avantaje, doar nu suntem parinti denaturati, iata cum putem privi conform zicalei tot raul spre bine (desi in multe situatii nu prea ne pare bine deloc):
1. Din cauza episoadelor dese de diverse boli (rino.., entero..., gastro...) ajungi sa cunosti inevitabil nu doar aspecte legate de medicamente, tratamente asociate, ci si anatomie, farmacologie si multe altele- a se citi medicamente compensate/gratuite mai abitir ca pensionarii, clinici/cabinete pentru diverse afectiuni, personal medical de calitate, farmacii ieftine etc. (ajungi un fel de enciclopedie ambulanta si ai senzatia, fara a fi lipsita de modestie, ca poti scrie tratate intregi despre hiperreactivitatea bronsica sau despre laringita, primind si distinctia de doctor honoris causa). Unele prietene iti pot sugera sa dai la medicina...Reversul medaliei este ca poti ajunge sa te certi cu cadre medicale care nu concept ca parintele poate sti mai multe ca el despre diverse teme (mai ales daca comiti aroganta de a-i sugera un anume tratament).
2. Ca urmare a punctului anterior, vei sti tratamentul cel mai bun pentru copilul tau, deseori fara a apela la medic (desi acest lucru este total contraindicat de specialisti). In cazul meu, stiu deja ce functioneaza si ce nu, prin urmare medicatia de prima intentie este clara si administrata de la debutul simptomelor pana ajungem la medic 
(de obicei apelez la acesta pentru tuse-nu stiu sa ascult cu stetoscopul-inca!!!- sau alte probleme neclare). Recunosc solemn, desi pediatrul nu se va bucura sa afle, ca "cern" intotdeauna lista de medicamente, eliminandu-le pe cele care stiu ca vor avea efecte adverse (gen voma)/scumpe si inutile (in sistemul privat se practica deseori un exces de zel din punct de vedere medicamentos). Nu va recomand si voua, deoarece nu este bine sa iesi din cuvantul medicului (mai ales daca este unul de incredere).
3. Ajungi un fin cunoscator al medicilor. Doar este ca si cum ai fi din breasla...Ii mirosi imediat pe cei mai putin pregatiti sau pe cei care apeleaza la schema standard de tratament (fie ca tusesti sec sau productiv iti prescriu acelasi lucru). Mie, de exemplu, mi se aprinde imediat un beculet cand aud de mucisori si rosu in gat (deduc instantaneu profesionalismul) sau cand primesc un diagnostic nou (desi cei 4 specialisti care ne-au consultat anterior nu l-au oferit). Prin urmare, nici nu voi mai calca a doua oara in cabinetul respectiv.
4. Dat fiind numarul mare de imbolnaviri, ajungem (eu si restul mamelor colege de suferinta) un fel de hotline al cunostintelor cu copii. Eu, de exemplu, mai ca nu sunt pe tasta de apelare rapida a unor prietene care, cum se confrunta cu o boala, imi solicita sfatul (inaintea medicului curant!!!). Fie ca e vorba de o recomandare de medic, fie de medicament (conform punctului 1 din primul paragraf) am de obicei la indemana solutia. Ceea ce nu-mi doresc intotdeauna pentru ca implica si o mare responsabilitate.
Partea goala a paharului
1. In mod evident, imbolnavirile...fara sfarsit. Ajung sa te exaspereze si sa exclami "iar"?! Sau poti deveni impasibila, ca doar te-ai obisnuit deja. Presupun nopti nedormite (eventual acompaniante de verificare a temperaturii prin orbecaire-fara nicio raza de lumina pentru a nu trezi copilul), multe doctorii (cu cheltuielile aferente), vizite la medic. Acestea conduc insa si la multe alte neplaceri.
2. Din cauza bolilor, copilul va lipsi de la scoala/gradinita si va pierde ritmul de invatare, daca nu si cheful. Noi am avut noroc in clasa pregatitoare ca aflam zilnic ce faceau la scoala si puteam recupera acasa. De gradinitia, nici nu mai amintesc. Cred ca am absentat jumatate din anul scolar, daca nu si mai bine, insa cat statea acasa ii gaseam diverse activitati educative (pentru a nu ramane in urma).
3. Tot din cauza bolilor, va fi greu pentru copil sa-si faca prieteni. Pentru ca, bineinteles, nu va putea intretine corespunzator relatia cu ei, stand mai mereu in casa/fiind bolnav. Poate deveni o problema grava in special daca dispune de o personalitate introvertita, timida.
4. Vei incepe sa-l corcomenesti (a se citi ingriji exagerat/cocolosi) de fiecare data, uneori si tie parandu-ti-se putin bizar. Iti dai seama ca ii pui caciula vara, dar te consolezi cu ideea ca e oricum subtire si ca trebuie sa-i acoperi cumva urechile. Copilul, mai ales daca nu duce lipsa de abilitati actoricesti, te poate exploata la maxim (a se citi apela la instinctul tau matern) zacand la pat ostentativ in timp ce tu-i faci vant cu o frunza de palmier.
5. Vei ajunge un fel de paria al socializarilor/petrecerilor. Pentru ca fie nu vei putea participa, fie vei investiga orice muc/tuse/durere de gat. Eu am ajuns sa-mi intreb rudele de cum intru in casa daca este vreuna bolnava; daca raspunsul e afirmativ exclud orice contact (al copilului) si pastrez o distanta cat mai mare. Vei fi privita ca o 
exagerata, ca sa nu zic nebuna, insa doar tu stii ce ponoase tragi dupa!
6. Copilul poate deveni un mic ipohondru (evident ca si tu) sau poate cadea in extrema opusa si sa nu-ti mai zica nimic (niciun simptom), tocmai pentru ca stie ca te superi/consumi/suferi (tu suferi din cauza bolii, nu a lui, dar nu va putea face distinctia corecta).
7. Ca urmare a punctului anterior, si copilul va ajunge sa cunoasca (fara sa vrea) denumirile, beneficiile si chiar eficacitatea diverselor medicamente. Prin urmare te poti trezi ca-i sugereaza medicului sa nu ii prescrie Xyzal, ci Zyrtec pentru ca este mai bun sau sa-ti aminteasca cand uiti sa-i administrezi vreo doza.
Ce spun specialistii
1. Cum afecteaza imbolnavirile dese atmosfera familiala si relatiile sociale (cu alti copii/adulti)?
Doamna Rodica Matei - psiholog, membru direct International Psychoanalytical Association (IPA) pe care o puteti gasi la www.generatia.ro disponibila la adresa: rodi_matei@yahoo.com: "Atmosfera familiala si relatiile sociale vor fi afectate de imbolnavirea copilului in functie de locul si rolul care ii sunt desemnate copilului de catre parinti. Trebuie specificat ca ma refer aici la bolile obisnuite, reversibile, gripa, bolile infectioase ale copilariei si nu la boli grave, cronice sau cu potential letal. Deseori, copilul vine pe lume intr-un context in care locul sau este clar stabilit, iar rolul pe care parintii se asteapta sa il joace copilul in viata lor este deja "scris". In functie de modul in care parintii se raporteaza la copilul lor, vor reactiona si la micile lui imbolnaviri, mai mult sau mai putin dese.
Parintii centrati pe copil, pe nevoile si ritmurile lui, vor trata cu caldura si rabdare problema, tinand cont si de posibilele cauze afective ale reactiei somatice. O familie armonioasa va manifesta interes fata de starea copilului atat afectiva, cat si somatica. Parintii se vor mobiliza pentru a fi aproape de copil si a-i acorda cele mai bune ingrijiri, iar copilul se va simti iubit si in siguranta.
Daca insa parintii vad deja in copil o prelungire narcisica a lor si i-au delegat misiunea de a performa, scolar, social etc. se pot raporta la slaba imunitate a copilului ca la un minus, un esec al lor personal sau o rezistenta a copilului in atingerea scopului lor. Sa luam ca exemplu o mama care considera ca este indispensabil pentru fetita ei de patru ani sa inceapa cursurile de balet, pentru ca este calea de a deveni o femeie gratioasa si rafinata, si mai ales daca mama considera ca este indispensabil ca fata ei sa fie femeie gratioasa si rafinata. Daca fetita, pentru un motiv sau altul, se tot imbolnaveste, ceea ce duce la absente de la orele de balet, mama poate reactiona cu lipsa de rabdare, chiar cu furie fata de starea de boala a fetitei. Parintii pot vedea in imbolnaviri un obstacol in planurile lor privitoare la prezentul sau viitorul copilului si atunci sa manifeste putina intelegere si rabdare fata de copilul bolnav."
Doamna Daniela Dumitrescu psiholog clincian si psihoterapeut pe care o puteti gasi la 
www.danieladumitrescu.blogspot.com: "Imbolnavirea unui copil este o situatie dificila din punct de vedere emotional pentru parinti, care adesea se simt neputinciosi in fata simptomelor prezente. Este greu sa-ti vezi copilul suferind si sa nu stii cum sa-l ajuti, cum sa-i faci suferinta mai usoara. O situatie de imbolnavire devine centrul preocuparilor familiei si este normal sa fie asa.
Din pacate, atunci cand acestea sunt frecvente sau insanatosirea presupune o perioada mai lunga de convalescenta, relatia de cuplu sau relatiile sociale vor fi afectate. Mamele nu se pot relaxa, nu se pot detasa pana cand copilul nu este repus pe picioare. Mai mult, se pot culpabiliza atunci cand ele se simt bine si copilul lor nu. Desi, copiii nu-si doresc mame suferinde, ci mame care sa transmita increderea ca lucrurilor se vor finaliza cu un happy end.
In egala masura, imbolnavirea unui copil aduce cu ea si un sens, un mesaj pe care parintii ar fi bine sa-l asculte. Cred cu fermitate ca ascultarea, intelegerea acestui mesaj al bolii, reduce considerabil perioada de convalescenta si, evident, suferinta copilului! Voi vorbi despre aceste aspecte in workshopul din 16 noiembrie, de la Rin Central Hotel."
2. Cum afecteaza dezvoltarea personala si pe cea scolara/prescolara?
Doamna Rodica Matei - psiholog, membru direct International Psychoanalytical Association (IPA) pe care o puteti gasi la www.generatia.ro disponibila la adresa: rodi_matei@yahoo.com: "Dezvoltarea personala presupune parcurgerea unor stadii de dezvoltare psiho-afectiva care au la baza interiorizarea modelelor parentale in primul rand. Din acest punct de vedere, atat situatia de boala cat si orice alta situatie de viata este un prilej de invatare si auto-cunoastere. Dezvoltarea scolara/prescolara se fundamenteaza pe premisele dezvoltarii personale, iar aparentele neajunsuri in dezvoltarea scolara datorate situatiilor de imbolnavire pot fi compensate daca dezvoltarea personala este suficient de buna. Increderea in sine, perseverenta, motivatia pentru invatare, apar aici in prim plan."
Doamna Daniela Dumitrescu psiholog clincian si psihoterapeut pe care o puteti gasi la www.danieladumitrescu.blogspot.com: "Boala aduce pe langa suferinta si sansa de a te confrunta cu propria viata. Te pune fata-n fata cu propriile decizii, cu propriile alegeri si conflicte personale. Nu este usor sa fii cumva fortat sa-ti faci "curatenie" interioara.
Copiii sunt cu atat mai predispusi la somatizari, pentru ca neavand un limbaj dezvoltat, vor incerca sa comunice, sa "transmita" prin propriul corp! Corpul ne vorbeste prin simptom. Asa ca boala poate sa fie o excelenta oportunitate de dezvoltare personala, asa cum poate sa fie o nefericita inchidere personala. Felul in care ne raportam la boala va face diferenta.
Sigur ca daca perioada de recuperare este lunga, copiii pot sa ramana in urma cu nivelul achizitiilor scolare sau prescolare. Cu cat copilul este mai mic, cu atat ritmul de acumulare este mai mare. Insa, copiii detin o capacitate extraordinara de recuperare a achizitiilor, daca adultul ii va oferi suportul de care are nevoie."
3. Ce sfaturi aveti pentru mamele cu copii bolnaviciosi?
Doamna Rodica Matei - psiholog, membru direct International Psychoanalytical Association (IPA) pe care o puteti gasi la www.generatia.ro disponibila la adresa: rodi_matei@yahoo.com: "Imbolnavirile dese sunt rezultatul scaderii imunitatii organismului datorata unor factori fiziologici sau psihologici. Ma voi apleca asupra factorilor psihologici ce pot genera scaderea imunitatii. Copilul recurge cu mare usurinta la exprimarea somatica atunci cand nu stie sa exprime 
verbal o suferinta sufleteasca sau nu este ascultat daca o exprima verbal.
Intotdeauna cand un copil prezinta in repetate randuri suferinte somatice, cu sau fara cauze fiziologice, este de folos ca mamele sa caute probleme sufletesti la copilul lor. Nu este o sarcina foarte la indemana, pentru ca, odata ajuns la acest tip de comunicare, copilul deja a pierdut contactul cu suferinta sufleteasca sau nu mai are curajul sa o exprime. Prin urmare, mama trebuie sa manifeste rabdare si caldura in discutiile cu copilul si sa ia masuri concrete de modificare a posibilor factori stresanti. De multe ori, pare ca vine de la sine o perioada in care copilul nu mai este bolnavicios, dar de fapt, la o analiza mai atenta, constatam ca unele din conditiile de viata ale copilului s-au schimbat. De exemplu, schimbarea gradintei sau a educatoarei, revenirea copilului in familie dupa ce a fost lasat la bunici etc.
Pentru a facilita comunicarea, mamele pot initia un joc in care copilul isi va exprima sentimentele sau pot desena impreuna, sau pot crea impreuna o poveste despre un copil care sa fie in aceeasi situatie cu el (de exemplu un copil care vomita de cate ori merge la bunici etc.). Nici un desen sau un joc al copilului nu este intamplator. Ele exprima sentimentele profunde ale copilului si trebuie luate in serios. Ele sunt calea directa catre sentimentele copilului, mai mult sau mai putin constiente."
Doamna Daniela Dumitrescu psiholog clincian si psihoterapeut pe care o puteti gasi la www.danieladumitrescu.blogspot.com: "In primul rand sa nu asocieze boala cu un esec al rolului parental. Daca un copil se imbolnaveste nu inseamna ca nu esti o mama suficient de buna! Copiii se pot imbolnavi din nenumarate motive, de care o mama nu este responsabila. Daca totusi tine de ingrijire, atunci este bine sa invete cu fiecare reactie a copilului. In al doilea rand, recomand mamelor sa inteleaga sa asculte o boala, nu doar sa o ingrijeasca! Atunci cand ingrijesti o boala, nu mai ingrijesti copilul! Esti acaparata de nevoile bolii, nu ale copilului! Il ajutati pe copil sa se insanatoseasca daca ii veti oferi suportul, cadrul, continerea manifestarilor lor corporale. Cum se face asta? Va astept la workshop!"
Ce spun mamele
Nicoleta, mama de baieti (14 ani): "La primul copil, cel mare, a fost groaznic. Se imbolnvea incontinuu si aveam un medic care prescria numai antibiotic, ca asa era pe atunci. Am ajuns sa il operez la urechi de 7 ori ca sa ii scoata lichidul din ele de la otite seroase si tot degeaba. Oriunde mergeam, ma caram cu sacosa de medicamente dupa mine si imi dadeam seama din prima secunda cand se imbolnavea. L-am dus la o mie de medici de renume si la alergolog unde a facut si un tratament, dar nu mi s-au parut de ajutor. Stiam oricum ce medicamente ii merg mai bine. Din fericire, pe la 7-8 ani si-a mai revenit si a fost mai bine, insa si-acum e mai sensibil decat cel mic. Desi are prieteni, e un copil mai timid, mai introvertit si de multe ori ma intreb daca n-au vreo legatura si anesteziile generale prin care a trecut."
Manuela, mama de baiat (4 ani): "Pana sa il operez de polipi, bolile apareau pe banda rulanta si mereu apelam la Flixotide (la indicatia medicului) pe durate lungi de timp (15-30 zile). Insa orice tratament parea fara efect, mereu avea muci si uneori mai si tusea. Am incercat sa-i stimulez imunitatea cu lapte de capra, miere de Manuka si de anul trecut am mers si la salina care, alaturi de operatia de polipi, mi se pare ca a ajutat foarte mult. Nu s-a mai imbolnavit la fel de des si simptomele sunt mai usoare. Bineinteles ca stiu ce medicamente au efect, de exemplu daca ii dau Mucosolvan sau Fluimucil il umplu de muci. A avut o perioada nevoie de inhalator si a urmat si medicatie pentru astm bronsic (Singulair), dar nu pot spune ca au fost de un real folos."
In final, nu pot decat sa zic Aleluia!, bine ca nu-i mai rau si, de ce sa mint, fata de anul trecut se observa o usoara ameliorare (au disparut otitele seroase care apareau dupa fiecare viroza respiratorie). Cunosc mame care se confrunta des cu otite purulente (chiar cu perforatie de timpan) sau cu pneumonii, pentru ca fiecare copil are o predispozitie aparte. Asa ca incerc sa imi pastrez optimismul si sa sper la vremuri mai bune.
Aveti si voi copii bolnaviciosi. Cum procedati?
Multumim doamnelor Rodica Matei si Daniela Dumitrescu, dar si mamicilor pentru ajutorul acordat in realizarea articolului.
Citeste si:
Ingrijirea bebelusului: greselile parintilor care ii pot afecta sanatatea
Urmareste-ne pe Google News
