Secretul unui copil fara mofturi la mancare: flexibilitatea parintilor

In calitate de parinti, consideram ca intelegem pe deplin necesitatile de hrana, odihna si joc ale copiilor. De fapt, suntem absolut convinsi de ce anume ar trebui sa manance cei mici, cand anume si in ce cantitati. Atat de convinsi incat nimeni si nimic nu ne-ar putea schimba parerea, nici macar un copil care e departe de a fi infometat sau care nu apreciaza absolut deloc gustul mancarii servite. Este adevarat ca pentru acele cateva lingurite ati pierdut jumatate de zi studiind ce legume/fructe sunt mai sanatoase, mai utile dezvoltarii sale si le-ati preparat cat de bine ati stiut.

Doamna doctor Diana Artene specialist in Nutritie Sportiva, Nutritie pentru Copii si Adolescenti si in Stiintele Nutritiei, Doctorand Nutritie Oncologica www.artenediana.com:

"Conceptul de "flexibilitate" in alimentatia copiilor presupune incredere din partea parintilor. Cu aceeasi incredere - cu care de exemplu ne culcam copiii sperand ca hipotalamusul acestora va avea grija de sanatatea lor cat acestia dorm - trebuie abordata si hranirea acestora doar intre senzatiile lor de foame si satietate fizica."

Exemple de flexibilitate

In cazul in care nu ati inteles unde anume gresiti, iata si cateva exemple pentru a va edifica:

- in urma cu ceva timp, cand ne aflam la inceputul diversificarii, imi amintesc foarte bine faptul ca baietelul meu nu agrea marul crud. Am incercat o data, de doua ori, insa in urma refuzurilor constante am gasit o varianta potritivita si pentru el si pentru mine: mar copt. Cu un gust evident mai dulce, ceva mai putine vitamine insa tolerat perfect
- apoi, incercand felurite gusturi de carne (in jurul varstei de 2-3 ani) am descoperit ca pestele nu se numara printre preferatele sale (multi parinti se confrunta cu problema asta). Am incercat desigur mai multe specii ale acestui vertebrat, insa fara succes. Asa ca am preferat sa ii ofer carne de pui si seminte de floarea soarelui despre care stiam ca au in compozitie mult doritii acizi grasi esentiali. Un exemplu similar a constat, in urma unei intolerante la lactoza, la inlocuirea laptelui de vaca cu iaurt.
- in prezent, chiar cu cateva zile in urma, ne-am aflat in fata unei situatii in care flexibilitatea se impunea. Aflati la momentul gustarii dintre mese si cunoscandu-i prea bine sensibilitatile, am refuzat, de comun acord, un suc de fructe, optand in schimb pentru o jumatate de banana si cateva migdale

Sfaturi

Trebuie sa stiti ca cei mici invata sa se descurce in lumea lor, sa comunice si, atentie, sa controleze unele aspecte ale vietii lor. Nu detin de fapt un control asupra multor lucruri, insa mancatul este unul dintre primele domenii in care vor excela. In acest sens parintii ii pot ajuta sa se bucure de puterea lor limitata oferindu-le cantitati, potrivite desigur, de libertate in ceea ce priveste alegerea alimentelor si consumul lor. Nu intelegeti gresit, nu ei sunt cei care decid ce veti servi la cina (pentru ca mai mult ca sigur va fi vorba de dulciuri sau fructe) insa rolul unui parinte este acela de a prezenta optiuni alimentare sanatoase si de a lasa copilul sa aleaga (specialistii recomanda nu mai mult de 2-3 optiuni, pentru a nu va ingreuna inutil programul). 

Stiti prea bine ca majoritatea copiilor sunt destul de mofturosi, prin urmare daca nu le place ceva nu mananca, insistati in van; dimpotriva, in anumite perioade ale copilariei pot dezvolta adevarate obsesii pentru diverse alimente/combinatii alimentare care determina parintii sa le serveasca, multumindu-se cu gandul ca macar mananca ceva. In acest sens, este bine sa nu cadeti prada tentatiei de a le oferi continuu acelasi tip de mancare deoarece veti contribui involuntar la persistenta obiceiului.

Cei mici se pot dovedi deopotriva flexibili si nu vor ramane nemancati: cerintele organismului sunt mult prea puternice la aceasta varsta. Prezentandu-le, dupa cum am mentionat, si optiuni noi si sanatoase ii puteti ajuta dar in mod gradual. Portiile mici reprezinta cheia succesului. Copiii se adapteaza destul de lent la noi gusturi si texturi si au nevoie de portii mai mici decat adultii.

Modul in care este prezentata mancarea, dar si tacamurile/vesela aferenta pot juca un rol semnificativ in alimentatia celor mici; pentru cei mai mari o cutie de sandvisuri apreciata este de multe ori de ajutor. Astfel, daca ei prefera un anumit personaj (de exemplu din desene animate) sau o anumita culoare, vor fi mai incantati sa manance in preajma lor. Un strop de imaginatie in aranjarea portiilor poate face o mare diferenta deoarece copiii sunt extrem de usor de stimulat vizual.

De asemenea, portiile si caloriile nu trebuie sa constituie o preocupare intensa; atata timp cat copilul se dezvolta si creste normal, consuma alimente din cele 5 categorii principale ale piramidei alimentare (fructe, legume/vegetale, paine/cereale/orez/paste, carne/peste/oua, lactate/derivate), nu trebuie sa va ingrijorati daca in unele zile mananca mai putin/mai mult decat in altele. Iar cand spune/indica ca nu mai poate trebuie sa va opriti din hranirea sa, chiar daca considerati ca mai avea cateva lingurite.

Puteti incuraja controlul portiilor in ce priveste gustarile, colaborand cu cei mici pentru a le masura. Astfel acestea pot fi ori divizate in mai multe bucati, ori dimpotriva intr-una singura. Incercati insa ca alimentele oferite sa se incadreze in categoria alimentelor sanatoase, cum sunt sandvisuri care includ si legume, fructe crude/uscate, cereale integrale, iaurt sau branzaturi, alune sau seminte si evitati produsele procesate, cele cu zahar adaugat sau bauturile carbogazoase (este important sa cititi cu atentie etichetele produselor care contin informatii legate nu doar de ingrediente, dar si de nutrimentele asociate unei portii). Jocurile cu alimentele sunt extrem de utile in acest sens, de exemplu o intrecerea intre copii al carei castigator este cel cu sandvisul cel mai ingenios sau cel mai rapid.

Citeste si:

Alimentatia bebelusului - ce si cum sa folosesti!

Regimul alimentar recomandat pentru copii sanatosi, pe varste 

10 sfaturi si 10 alimente pentru dezvoltarea fizica armonioasa a copilului 

Sfatul specialistilor

Doamna doctor Diana Artene specialist in Nutritie Sportiva, Nutritie pentru Copii si Adolescenti si in Stiintele Nutritiei, Doctorand Nutritie Oncologica www.artenediana.com:

"A incerca sa ignori mecanismele naturale de control al aportului alimentar al copilului impunand niste ore fixe de masa poate genera dereglari metabolice greu de corectat chiar si la adulti. Astfel multi dintre parinti isi invinuiesc proprii parinti pentru problemele lor actuale de greutate, dar repeta exact aceleasi greseli cu proprii copii pur si simplu pe pilot automat, pentru ca asa face toata lumea.

Dar exista un singur hormon implicat in comportamentul alimentar a carui secretie poate fi reglata pe ceas, si anume grelina (sau hormonul poftei de mancare). Astfel, ne putem programa copiii sa li se faca pofta de mancare la orele la care noi vrem/ noi avem timp sa-i hranim. Insa daca glicemia lor nu a scazut suficient cat sa le declanseze senzatia de foame fizica, mancarea respectiva maxim va acoperi din cheltuielile energetice ale organelor interne in cazul in care acestea au nevoie sa fie acoperite. Tot restul va fi transmis la tesutul adipos pentru ca in celulele organelor interne nu se poate depozita mancarea consumata fara solicitare fizica, iar in celulele musculare mancarea nici macar nu poate intra daca glicemia nu este cat de cat scazuta (fenomen de hiposensibilitate la insulina a celulei musculare scheletice in prezenta hiperinsulinismului sau hiperglicemiei). Sa hranesti copilul indiferent de senzatia lui de foame e ca si cum ai construi o autostrada intre gura si tesutul lui adipos.

Legat de respectarea senzatiei de satietate a copilului, aceasta este absolut sfanta deoarece principalul hormon responsabil de satietate - leptina - este de asemenea implicat si in fertilitate, osteogeneza, imunitate, ateromatoza si rezistenta la oboseala si stres. De aceea, a insista sa termine tot din farfurie sau sa ia chiar si ultimul dumicat ca sa nu aruncati mancarea - biologic - este echivalent cu a insista sa dereglati toate aceste functii. Respectarea senzatiilor de foame si satietate ale copiilor nostri nu este numai pentru a-i feri sa ingroase numarul celor 40 de milioane de copii actualmente supraponderali sau obezi (conform OMS), ci si pentru a le pastra sau recastiga starea de sanatate."

Doamna Anda Madar psiholog si psihoterapeut cu experienta in tratarea problemelor de nutritie  http://andamadar.ro completeaza:

"Decidem noi, ca parinti, ce/cat/cand mananca copilul sau il lasam pe el sa aleaga? Este o intrebare pe care si-o adreseaza multi parinti. Raspunsul este undeva la mijloc: un program flexibil. Adultul este cel care cunoaste principiile unei alimentatii echilibrate, adecvate nevoilor de dezvoltare ale copilului. In schimb, pentru o dezvoltare optima, copilul are nevoie de predictibilitate si control asupra mediului sau: stabilirea unor rutine alimentare si respectarea lor, posibilitatea de a alege si de a refuza.

Totusi, cat de flexibili putem fi in alimentatia copilului? Raspunsul este: fermi, fara a deveni autoritari si flexibili, fara a deveni permisivi. Prin flexibilitate in alimentatia copilului intelegem adaptarea regulilor si a principiilor alimentare la necesitatile copilului. Flexibilitatea in alimentatia copilului este influentata atat de de stilul de parenting adoptat, cat si de importanta atribuita de catre parinti alimentatiei copilului. Un stil de parenting permisiv, focalizat pe nevoile copilului sau o atitudine permisiva fata de alimentatie presupune a-i oferi copilului preponderent alimentele pe care si le doreste, de regula alimente gustoase sau dulciuri, cand si le doreste. Aceasta atitudine poate conduce pe termen lung la carente alimentare cu o influenta negativa asupra dezvoltarii copilului. Un stil de parenting autoritar, focalizat pe obedienta copilului fata de principiile si regulile stabilite de parinte sau o atitudine rigida fata de alimentatia copilului, presupune a forta copilul sa manance cand acesta refuza. Aceasta atitudine poate conduce la refuzul unor alimente (prin asocierea lor cu o experienta negativa) sau la refuzul sistematic al meselor (ca forma de protest fata de imposibilitatea de a alege)." 

De retinut

In general este important sa evitati crearea unui conflict pe o tema de alimentatie, mai ales cand este vorba de un copil cu nevoi speciale (cum sunt cei autistic care dezvolta deseori aversiuni alimentare). Cand simtiti ca un moment delicat se apropie, incercati sa deviati situatia spre un alt subiect, de exemplu respirati adanc si discutati despre altceva. In cazul lor este permisa, chiar incurajata, oferirea unei recompense pentru incercarea unui aliment nou. Nu uitati sa includeti alaturi de acesta si unul-doua dintre alimentele vechi si acceptate/placute. Fie sfatuiti-i intai sa guste putin sau doar sa miroasa/linga alimentul prima data cand i se ofera. Tineti cont de gusturile pe care stiti deja ca le place si incurajati discutiile deschise cu privire la optiunile pe care le are la dispozitie pentru mesele din ziua respectiva.

Retineti ca nu trebuie niciodata sa-i fortati pe cei mici sa manance pentru ca nu veti conduce doar la o aversiune fata de un aliment, ci si la probleme psihologice pe termen lung, care se pot manifesta la varsta adulta (anorexie sau bulimie). In plus, chiar daca considerati ca voi sunteti singurii in masura sa decideti ce, cum si cand mananca cel mic, ideile voastre pot sa nu fie intotdeauna cele mai sanatoase pentru dezvoltarea sa; in cazul in care observati probleme in dezvoltare, cereti sfatului medicului pediatru sau al unui nutritionist pentru solutii salvatoare. Si nu uitati un lucru esential: gusturile/preferintele copiilor se modifica odata cu varsta, principalul motiv fiind acela ca papilele gustative se dezvolta cu adevarat dupa varsta de 7 ani. Daca in urma cu un an sau doi respingeau complet ideea unui aliment, se poate ca acum sa fie extrem de incantati de acesta. Asadar nu abandonati speranta, serviti drept un bun exemplu si mentineti-va optiunile deschise.

Doamna Anda Madar psiholog si psihoterapeut cu experienta in tratarea problemelor de nutritie  http://andamadar.ro completeaza:

"Stabiliti principiile si regulile alimentare de baza care sa ii asigure copilului o alimentatie echilibrata in raport cu nevoile lui de dezvoltare: numarul de mese, grupuri de alimente etc. Fiti fermi si consecventi in respectarea lor. Fiti flexibili si incurajati autonomia copilului: stabiliti unde poate sa aleaga el ce/cat/cand mananca si oferiti-i 2-3 optiuni disponibile."

Multumim doamnei doctor Diana Artene si doamnei Anda Madar pentru informatiile oferite. 

Surse:

www.autismspeaks.org; http://kidshealth.org; www.fda.gov; www.ms.ro