Mistere ale bebelușilor, referitoare la anumite comportamente și reacții
De ce bebelușii spun mai întâi „Tata" și nu „Mama”?
Este unul dintre misterele legate de bebeluși a cărui deslușire ne preocupă adesea pe noi, mămicile. Întrucât ne punem întrebarea „Oare copilul meu îl iubește mai mult pe tati decât pe mine?", cercetările recente din domeniu sunt în măsură să ne lămurească: faptul că un bebeluș spune mai întâi „tata" nu are nicio legătură cu faptul că se simte mai atașat de el.
Pur și simplu bebelușul va gânguri la întâmplare, iar aparatul său fono-articular nu este încă suficient de dezvoltat pentru a face distincția între sunetele „M" și „T”. De pildă, în primele luni de viață, limba bebelușului este mult prea mare în raport cu gurița sa (este o particularitate anatomică menită să îl ajute să se hrănească mai ușor). Din acest motiv, el nu va putea articula decât un număr foarte limitat de sunete. Printre acestea se numără și sunetul „T”.
Articularea lui „M" se va face mai târziu, pe măsură ce structura gurii se modifică, iar controlul motric se îmbunătățește.
De ce bebelușii adoră să se joace „Peek-a-boo”?
Odată ce bebelușii încep să înțeleagă conceptul de „permanență a obiectelor” (un obiect există chiar dacă nu îl mai vedem la un moment dat), fac un pas extrem de important în dezvoltarea cognitivă. Această evoluție are loc începând de la 4 luni, când memoria și capacitatea de a gândi abstract încep să se contureze tot mai consistent.
Deja la vârsta de 5-6 luni, un bebeluș va fi dornic să-și confirme faptul că un obiect/o persoană continuă să existe chiar dacă la un moment dat nu este vizibil/vizibilă. Mai mult decât atât, va fi mai dispus să cunoască mai mult universul apropiat. Așa că nu mai poate fi numit un mister al bebelușilor faptul că de fiecare dată vor fi încântați când vor fi implica într-o activitate tip „peek-a-boo!", amuzându-se pe seama aparițiilor și disparițiilor.
Citește și: 10 jocuri de dezvoltare cognitiva pentru bebelusul de 6 luni
Care sunt motivele pentru care bebelușii nu au un somn neîntrerupt?
Desigur, mai ales dacă am devenit mămici de curând, ne confruntăm cu următoarea problemă: bebelușul nostru adoarme foarte greu sau se trezește de foarte multe ori.
Medicii ne asigură că este perfect normal ca, în primele luni de viață, bebelușii să nu aibă un somn profunde pe intervale mai îndelungate și să ne fie greu până când îi adormim. Pe de o parte, cei mai mici de 4 luni nu au abilitatea de a se calma de unii singuri, fiind dependenți de părinți, care-i vor ajuta să se pregătească de odihnă (oferindu-le, de pildă, un obiect de confort sau „tranzițional", precum o suzetă, o păturică sau o jucărioară de pluș). Pe de altă parte, stomacurile lor sunt prea mici pentru a stoca o cantitate suficientă de lapte, menită să-i sature pentru mai multe ore.
Nu în ultimul rând, creierul unui bebeluș nu are de la început capacitatea de a sesiza diferența dintre zi și noapte.
Pentru a-ți ajuta micuțul să adoarmă mai ușor, îl poți familiariza încă de la început cu o rutină de somn: seara trebuie pus în pătuț, luminile nu trebuie să fie puternice, trebuie să te abții să te joci sau să-i vorbești dacă vezi că nu poate adormi și va trebui să-l trezești la niște intervale regulate (cam la 3-4 ore) pentru a-l hrăni. Toate acestea îi vor transmite semnalul că este timpul în care trebuie să doarmă și îl vor liniști.
De ce nu se văd lacrimi atunci când bebelușii plâng?
Și această întrebare ascunde un mister al bebelușilor care este mai simplu de descifrat decât pare: bebelușii se nasc cu canalele lacrimale parțial dezvoltate, ceea ce face ca lacrimile să rămână blocate acolo. Aceste canale se vor dezvolta treptat, începând cam de la două săptămâni și continuă până la 3 luni. Începând cu această vârstă, lacrimile ar trebuie să înceapă să fie vizibile.
Din păcate, există și posibilitatea ca aceste canale lacrimale să se blocheze complet. În acest caz, în loc de lacrimi vor apărea secreții galbene. Vei solicita ajutor medical, iar bebelușul va primii picături sau unguente menite să le deblocheze.
De ce bebelușii se trezesc brusc, speriați?
În special dacă ești proaspătă mămică ți se pare că este ceva în neregulă cu bebelușul când, deși doarme liniștit, îl vezi brusc trezindu-se, agitându-se, ridicându-și mânuțele și piciorușele pentru ca, în final, să-și îndoaie piciorușele, iar mânuțele să și le țină ca și cum ar încerca să se îmbrățișeze.
Această reacție a bebelușilor nu este deloc un mister, ci, așa cum ne spun și experții, este dovada unei dezvoltări neurologice normale. Ea poartă numele de „reflexul Moro” , este ceva cu care copiii se nasc și care va dispărea de la sine în jurul vârstei de 4 luni.
Medicii ne explică următoarele: membrele bebelușilor se mișcă rapid și în timpul somnului, ceea ce le poate provoca senzația de cădere. Se vor simți speriați, așa că vor reacționa trezindu-se brusc și executând mișcările menționate mai sus. Iar dacă mai aud și un zgomot mai puternic, cu care nu sunt obișnuiți, sunt șanse și mai mari ca acest reflex să apară.
Ceea ce putem face pentru bebeluș este doar să-l ajutăm să se simtă mai în siguranță. De pildă, îl putem înfășa.
Lipsa acestui reflex este anormală, putând indica afecțiuni neurologice. Va trebuie deci să fim foarte atente la bebeluș și, în cazul observăm orice anomalie din acest punct de vedere, să luăm legătura urgent cu un pediatru.
De ce bebelușii ne apucă de deget atât de puternic?
Nici acest gest al bebelușului nu constituie deloc un mister. Din contră, este dovada existenței unui reflex înnăscut, cel de a apuca. Acesta se va diminua odată ce bebelușul ajunge la 3-4 luni.
Iată de ce nu trebuie să mai fim surprinse atunci când bebelușul ne strânge cu putere atunci când ne strecurăm degetul în pălmuța sa!
Acest reflex, spun experții, alături de cel de a suge, îl va ajuta pe bebeluș să se hrănească singur.
De ce bebelușii mai mari au probleme cu persoanele străine?
Întrucât atunci când sunt mici, bebelușii acceptă persoanele străine fără probleme, când ajung în jurul vârstei de 7-8 luni, devin mai suspicioși față de acestea și dezvoltă așa-numita „anxietate față de străini”(aceasta se poate manifesta chiar de la vârsta de 5 luni).
Psihologii ne asigură însă că este perfect normal, întrucât micuții încep să înțeleagă faptul că lumea este mare, dar în același timp sunt încă prea mici pentru a înțelege, de exemplu, că dacă mama pleacă de lângă ei, acest lucru nu înseamnă că ea nu mai există.
Pentru a-ți ajuta copilul să se confrute cât mai puțin cu „anxietatea de separare”, străduiește-te să stabilești o rutină cât mai previzibilă, precum: lasă-l în grija aceleiași persoane, amintește-i mereu că te vei întoarce la el, dă-i un pupic și pleacă apoi. Astfel, se va obișnui cu ceea ce urmează și va fi convins că vei reveni.
Mistere legate de dezvoltarea fizică a bebelușilor
De ce bebelușii sunt atât de neajutorați când vin pe lume?
Nu de puține ori ne-am întrebat de ce bebelușii noștri sunt atât de neajutorați. Știind că sunt specii ai căror pui se pot hrăni singuri la doar câteva ore de la naștere sau că se pot deplasa singuri la scurt timp după ce au venit pe lume, nu putem să nu ne dorim să descifrăm și acest mister: de ce bebelușii nu pot să facă aceste lucruri la scurt timp după ce se nasc?
Medicii ne explică astfel: creierul ființei umane se dezvoltă cu o viteză uimitoare, proces ce ar fi imposibil de susținut de către mamă, pe parcursul vieții intrauterine. Ca o măsură de protecție, femeile vor da naștere unor ființe cu creierul parțial dezvoltat, ce va continua să se dezvolte considerabil în afara corpului lor, pe parcursul mai multor ani.
Practic, creierul uman are nevoie de acest timp suplimentar de dezvoltare pentru a putea să-și însușească nu numai abilități elementare (precum capacitatea de ne hrăni independent sau de a ne deplasa), ci și pe acelea menite să ne ajute să gândim rațional, să comunicăm și să interacționăm cu ceilalți.
S-a estimat că la naștere creierul unui bebeluș cântărește cam 30% din cel al unui adult, dar că la sfârșitul primului an de viață își va dubla dimensiunile.
Din ce motiv bebelușii au mișcări spasmodice, întrerupte?
Nu este greu să observăm că bebelușii mici au mișcări spasmodice, sacadate, care le îngreunează încercările de a ajunge la un anumit obiect.
Specialiștii ne asigură însă că este perfect normal, în contextul în care sistemul nervos al unui bebeluș este imatur și le lipsește capacitatea de a-și coordona mișcările.Cam până pe la 3 luni, bebelușul va executa preponderent mișcări ce fac parte din reflexele înnăscute (cum ar fi apucarea și reflexul Moro, de care s-a discutat mai sus). Dar, pe măsură ce sistemul său nervos se maturizează, iar mușchii vor deveni mai puternici, mișcările vor deveni mai controlate, mai sigure și mai complexe. De pildă, va începe să-și susțină singur capul, să-l ridice și se va răsuci singur de pe o parte pe alta.
Cu alte cuvinte, mișcările născute din reflexe vor începe să se diminueze, iar de pe la 3-4 luni acestea vor fi mai ferme, intenționale și îi vor susține dezvoltarea fizică ulterioară.
Medicii ne avertizează că lipsa unor astfel de mișcări spasmodice poate fi o problemă și că, dacă nu le observi, va trebui să ceri urgent sfatul unui specialist.
De ce bebelușii se nasc cu picioarele strâmbe?
Este un alt mister pe care cu siguranță dorim să-l deslușim.
Opinia medicilor referitoare la acest subiect este însă menită să ne liniștească: este normal ca un bebeluș să aibă picioarele strâmbe, arcuite. Acest fapt se datorează poziției din cadrul uterului, când oasele au fost foarte flexibile pentru a-i permite bebelușului să aibă loc acolo.
Pe măsură ce bebelușul se va dezvolta, iar oasele vor crește pentru a-l susține, piciorușele vor începe să se îndrepte. Îndreptarea va deveni mai vizibilă din momentul în care acesta va începe să meargă, mai exact în intervalul cuprins între vârsta de 9-17 luni. Desigur, când va începe prima dată să meargă, ni se poate părea că bebelușul are încă picioarele strâmbe. Motivul este următorul: nu știe cum să pășească, îndoindu-și genunchii pentru a-l ajuta să-și țină echilibrul și să se susțină în mod corespunzător.
Când este necesar să te îngrijorezi: dacă observi că piciorușele devin din ce în ce mai arcuite, dacă observi că îl dor când încearcă să meargă sau chiar refuză să meargă sau dacă ți se par extrem de arcuite.
Citește și: Afla totul despre dezvoltarea si forma picioarelor copilului!
Tu ai mai auzit și de alte mistere fascinante ale bebelușilor?
Surse:
www.babycenter.com; www.dailymail.co.uk; www.highlightskids.com; www.healthychildren.org; www.kidshealth.org; www.livescience.com; www.msn.com; www.newkidscenter.com
Urmareste-ne pe Google News
