Incompatibilitatea de grup (AB0) în sarcină
Sângele fiecărei persoane are anumite caracteristici. Dacă sângele mamei nu este compatibil cu cel al bebelușului, poate apărea anemia fetală sau eritroblastoza fetală. Cel mai adesea este vorba despre incompatibilitate de Rh; factorul Rh este o proteină aflată pe învelișul globulelor roșii. Dacă acesta este prezent, persoana are Rh pozitiv. Atunci când nu este prezent, persoana are Rh negativ. Când factorul Rh al mamei este negativ, iar al bebelușului este pozitiv, sistemul imunitar al mamei va crea anticorpi Rh care atacă globulele roșii ale bebelușului, considerându-le străine. Există însă și alți anticorpi materni care se pot dezvolta și pot cauza complicații.
Din ce motive apare această incompatibilitate? Grupa de sânge și factorii săi sunt determinați genetic. Un bebeluș poate să aibă grupa de sânge și factorul Rh de la oricare dintre părinți sau o combinație a acestora. Gena cu Rh pozitiv este mai puternică (dominantă) și chiar când este cuplată cu o genă cu Rh negativ, cea pozitivă preia controlul. Incompatibilitea de grup ajunge să devină o problemă după ce mama dezvoltă anticorpi împotriva celulelor bebelușului său. Acești anticorpi nu apar decât după ce organismul mamei este sensibilizat, respectiv când sângele mamei și al bebelușului se amestecă în timpul sarcinii. Acest lucru se poate întâmpla dacă sângele bebelușului depășește bariera placentară sau dacă au loc anumite teste, traume invazive prenatal. Deși această sensibilizare nu constituie de obicei o problemă la prima sarcină, poate cauza complicații în cazul sarcinilor viitoare.
Diagnosticul prenatal al incompatibilității de grup
Identificarea timpurie a anticorpilor este importantă, iar toate femeile gravide beneficiază de un test în prima parte a sarcinii. Dacă anticorpii sunt prezenți, procedurile de diagnostic prenatal pot include: ecografii pentru a evalua fluxul sanguin din creierul copilului, ecografii pentru a depista mărirea organelor sau acumularea de lichide în corpul bebelușului, teste de sânge pentru a monitoriza nivelul anticorpilor materni și a determina riscul de anemie, prelevarea unor mostre de sânge din cordonul ombilical pentru a verifica prezența anemiei.
În plus față de medicul specialist în obstetrică-ginecologie, vei avea nevoie de monitorizare și din partea unui specialist în medicină materno-fetală care va ajuta la evaluarea și gestionarea oricăror probleme asociate incompatibilității de grup în sarcină. Dacă bebelușul are nevoie de o îngrijire aparte după naștere, echipa care va asista nașterea va include și un neonatolog în cadrul secției de terapie intensivă.
Efectul incompatiblității grupei sanguine asupra bebelușului
Pe măsură ce anticorpii mamei distrug globulele roșii ale bebelușului, acesta poate deveni anemic și ulterior poate dezvolta: icter (îngălbenirea pielii, a ochilor și a membranelor mucoase), mărirea ficatului și a splinei, hidrops fetal (organele bebelușului nu fac față anemiei, inima sa nu mai funcționează corespunzător și se acumulează lichid la nivelul organelor și al țesuturilor; poate apărea decesul intrauterin). După naștere, distrugerea globulelor roșii poate continua, conducând la o afecțiune denumită boală hemolitică a nou-născutului, având asociate următoarele probleme de sănătate (icter grav - ficatul bebelușului nu poate gestiona o cantitate mare de bilirubină care rezultă din descompunerea globulelor roșii, ficatul bebelușului devine mărit și anemia continuă), icter nuclear sau kernicterus (cea mai gravă formă de bilirubină în exces care conduce la acumularea de bilirubină în creier, cauzând convulsii, leziuni cerebrale, pierderea auzului și deces).
Rolul important pe care îl deține alăptarea
Vor fi necesare mai multe teste sanguine pe perioada sarcinii pentru a urmări cantitatea de anticorpi pe care corpul tău îi creează și ecografii constante pentru a monitoriza cu atenție bebelușul; dacă starea sa de sănătate se agravează este posibil să se impună o naștere prematură. Singurele modalități de a preveni boala hemolitică a nou-născutului constau în transfuzie fetală intrauterină de globule roșii și naștere înainte de termen. În cazul în care Rh-ul negativ al mamei nu a fost încă sensibilizat, aceasta va primi un vaccin special care împiedică anticorpii mamei să reacționeze la celulele cu Rh pozitiv (în preajma vârstei de 28 săptămâni gestaționale). Apoi, după naștere, va primi o a doua doză în decurs de 72 de ore.
Cu toate că perioada sarcinii în cazul acestei situații se poate dovedi plină de provocări, alăptarea nu este deloc afectată. Fie asistenta din maternitate, moașa sau un consultant în alăptare te poate ajuta cu informații pentru a iniția alăptarea imediat după naștere.
Grupa de sânge nu are nicio influență și niciun efect asupra laptelui matern și a abilității de a alăpta, chiar dacă mama și bebelușul nu au aceeași grupă de sânge, provin din familii, culturi și etnii diferite. Compatibilitatea grupei de sânge are relevanță doar cu privire la transfuziile sanguine. Orice mamă sănătoasă cu lactație poate hrăni orice bebeluș sănătos.
Trebuie făcută o precizare: alăptarea chiar se poate dovedi de mare ajutor în cazul bebelușilor care au incompatibilitate de grup; astfel, cei care vor prezenta un icter ușor se vor simți mai bine dacă primesc lapte mai des (o creștere temporară a numărului de mese contribuie la un tranzit intestinal mai bun care ajută la eliminarea bilirubinei în exces din organism). Bebelușii care prezintă icter în formă severă vor acea nevoie de terapie suplimentară (fototerapie) sau transfuzii de sânge.
Cu privire la următorii copii, sistemul imunitar al mamei continuă formarea anticorpilor în cazul în care celulele străine reapar, chiar și la sarcinile viitoare. Complicațiile sunt de obicei mai pronunțate în sarcinile subsecvente decât în prima. Dacă o mamă cu Rh negativ primește injecția înainte de a deveni sensibilizată, aceasta ajută la protecția unui viitor bebeluș cu Rh pozitiv.
Surse: www.chw.org; www.verywellfamily.com; www.breastfeeding-problems.com