Vocea Alexandrei trebuie auzită! Înregistrările audio de la 112 sunt publice și un exemplu de așa NU, niciodată!

Pentru că vocea Alexandrei trebuie auzită și trebuie să devină o voce colectivă a tuturor părinților care sunt revoltați de ceea ce s-a întâmplat. Nu doresc să dramatizez momentul acesta epuizant din istoria României, pentru că este suficient dramatizat peste tot. Dar până la urmă este o dramă, ale cărei adânciri și zbateri abia de o putem imagina când ne gândim la chinurile prin care trec părinții ei.

Dacă noi, fiecare părinte care a avut curajul să asculte conversațiile pe care Alexandra le-a avut cu autoritățile, suntem sfâșiați de atitudinea înfiorătoare a oamenilor care ar fi trebuit să o salveze, pentru părinții ei aceste momente trebuie să fi fost un iad. Oamenii de la capătul celălalt al apelului ar fi trebuit să fie empatici, să o susțină, ar fi trebuit să aibă o voce caldă, să fie pregătiți în a știi că un copil sechestrat și violat nu va știi ce detalii să dea. Ei ar fi trebuit să o îndrume spre asta, ei ar fi trebuit să fie capabili să o ajute să își salveze viața. Pentru că ea chiar a făcut mai mult decât mulți dintre noi, adulți fiind, am fi fost în stare să facem. Copila era rațională, calmă, încerca să le ofere cât mai multe detalii, și era tratată cu țipete și cu întrebări absurde și agresive. Și cu o promisiune care nu a fost dusă la împlinire și care sfâșie pe oricine ascultă: echipajele vor veni în 2-3 minute. Nu au venit! Și îngerul acesta de fată a murit cu speranța că va fi salvată în 2-3 minute. 

Vocea Alexandrei trebuie să devină material didactic pentru ca toți incapabilii (fie că vorbim de emoție sau de profesionalism) din instituțiile care se ocupă cu salvarea de vieți omenești să nu mai ucidă oameni nevinovați. Vocea Alexandrei trebuie să devină simbol al eroismului, al curajului și al tenacității. Ea reprezintă fiecare român care aflat în dificultate a fost nevoit să apeleze la instituțiile statului și a fost tratat cu agresiune ofensivă și cu o lehamite ce a devenit aproape tangibilă. Înregistrările de la 112 trebuie ascultate de toți, pentru că este nevoie de revoltă, este nevoie de o voce comună în continuare, este nevoie să ascultăm curajul ei ca să nu ne mai lăsăm călcați în picioare de funcționari publici care se cred Dumnezeu pe pământ. Contrastul dintre calmul ei în situația dată și atitudinea agresivă a așa zișilor ei salvatori este grețos. Și sper că oamenii ăștia nu mai sunt capabili să doarmă noaptea, sper să aibă pe conștiință sufletul acestei copile câtă vreme vor trăi.

Stenogramele complete

Apel I - 25/07/2019, ora: 11:05:08 a.m.
Op. 112 (1): Alo, 112, ce urgenţă aveţi? Alo?
A.M.: Bună ziua, vreau şi eu în legătură cu poliţia!
Op. 112 (1): Ce s-a întâmplat doamnă, cum vă numiţi?
A.M.: Sunt domnişoară, am 15 ani, şi ieri am fost sechestrată de către un domn...
Op. 112 (1): Cum te cheamă?
A.M.: Măceşanu Alexandra, vă rog veniţi repede, nu ştiu unde sunt....
Op. 112 (1): Cum adică nu ştii unde eşti? În ce localitate te afli?
A.M.: În Dobro ... Aaa.. În Caracal, m-a dus în Caracal, dar nu ştiu unde exact...
Op. 112 (1) (ton ironic): Păi dă-mi un punct de reper unde te afli în Caracal, cum crezi că te găsim? ... Aloo?
A.M.: Da, staţi, nu plecaţi vă rog...
Op. 112 (1): Ai fost violată?
A.M.: (plângând) Da, am fost violată!
Op. 112 (1): Da, rămâi la telefon, dar încearcă să-mi dai un punct de reper ca să ştim exact ce ... cum te putem găsi!
A.M.: A venit, a venit, a venit...Veniţi repede, vă rog!!! Se închide apelul.
Op. 112 (1): Păi să venim unde frate în Caracal... (zgomot de fundal)? Păi ce dracu să-i fac că e în Caracal, că a răpit-o şi a dus-o în Caracal, dar nu ştie unde...şi poliţia mea vorbeşte... Dă-i asociere...
Pe fundal se aude un alt operator: 11:06:57
Op. 112 (2): Unde eşti în Caracal? Păi şi acuma pe unde eşti, te poţi uita? Uită-te...uită-te ...
Op. 112 (2): Dar de unde îl cunoşti tu pe el? Ia spune-mi...
Op. 112 (1) către poliţie: O să vă sune imediat colega, că o avem la telefon pe altă staţie, da? O să vă sune imediat colega că încearcă să mai ia nişte date! Este răpită, dusă în Caracal, violată....
Poliţist (1): Răpită?
Op. 112 (1): Da şi încearcă colega să afle ce, pe unde s-ar afla ...
Poliţist (1): Aoleu..
Poliţist (1): Da, grăbiţi-vă..
Op. 112 (1): Da, imediat, imediat vă sună!

Apel II - 25/07/2019, ora 11:06:25 a.m.
Op. 112 (2): Alo, 112, ce urgenţă aveţi? Alo?
A.M.: Tot eu sunt!
Op. 112 (2): Unde eşti în Caracal?
A.M.: Am trecut, când am văzut prima dată, m-a legat la ochi şi eram pe lângă dig, pe domn îl cheamă Popescu Lucian Gabriel..
Op. 112 (2): Pe lângă dig, Popescu Lucian...păi şi acuma pe unde eşti? Te poţi uita?
A.M.: Nu pot, sunt închisă într-o cameră, văd decât o poartă..
Op. 112 (2): Ia uită-te, uită-te pe.... păi şi da de unde îl cunoşti tu pe el? Ia spune-mi..
A.M.: Deci, să vă spun, ieri am ieşit la ocazie ca să mă duc până-n oraş, şi dumnealui m-a luat la ocazie, a închis maşina şi m-a închis acolo, după aia a zis să mă ducă la el...
Op. 112 (2): Te-a luat la ocazie? Numărul la maşină...mai ţii minte ceva din numărul de la maşină?
A.M.: Nu...
Op. 112 (2): Ce maşină, ce culoare măcar?
A.M.: Maşina era gri şi avea boturile turtite...
Op. 112 (2): Cu bot turtit?
A.M.: Da!
Op. 112 (2): Atâta ai reţinut tu, şi acuma eşti închisă? Ai trecut pe lângă dig?
A.M.: Da, atunci când m-am uitat prima dată, dar acum nu ştiu, cred că sunt în Bold sau ceva, nu ştiu.
Op. 112 (2): Bun, ai telefonul la tine, da?
A.M.: Da, dar e la el! Eu acuma sun de pe alt număr...
Op. 112 (2): Nu contează, de unde ai tu numărul ăsta?
A.M.: Care număr?
Op. 112 (2): Ăsta de pe care mă suni. De unde?
A.M.: E telefonul lui, l-am găsit aici..
Op. 112 (2): Telefonul lui?
A.M.: Da!
Op. 112 (2): Este telefonul lui, da, bun. Ia ...
A.M.: Da doamnă vă rog trimiteţi-mi pe cineva că mi-e frică..
Op. 112 (2): Hai gata, staţi puţin, te cred, te-am înţeles, stai puţin la telefon dacă tot poţi ...
A.M.: (plângând în hohote) Mi-e frică, mi-e frică...

25/07/2019, ora 11:07:53 a.m. - apel preluat de către poliţie

Poliţist (1): Alo
Op. 112 (2): Alo, poliţia?
Poliţist (1): Alo, a trecut pe lângă dig...
Op. 112 (2): A trecut pe lângă dig din ce am înţeles. De ieri e răpită, ăsta-i telefonul lui.
A.M.: Vă rog, veniţi cât mai repede...
Poliţist (1): Unde să venim domnişoară? Ia spuneţi-ne ...
A.M.: Poftim?
Poliţist (1): Unde, unde?
A.M.: Nu ştiu exact, Am trecut pe lângă dig, dar acum cred că sunt în Bold, că altundeva nu putea să fie...
Poliţist (1): Unde, în? Unde sunteţi?
A.M.: În Bold...
Poliţist (1): În Bold? Aaa... În judeţul Olt?
A.M.: Da uitaţi, uitaţi, staţi un pic... Am găsit o adresă, bld. Antonius Caracalla nr. 9, B1, D.A. ... (nu se înţelege)
Poliţist (1): Acolo rămâneţi! Rămâneţi acolo. Antonius Caracalla nr. 9, da?
A.M.: Veniţi repede că mi-e frică, vă rog, vă rog!
Op. 112 (2): Continuaţi adresa asta, s-ar părea că e bloc...
A.M.: Vă rog veniţi repede că mi-e frică!...
Poliţist (1): Ce bloc este acolo? Aţi spus că e un bloc.
A.M.: Nu este bloc, este o casă, este o curte...
Poliţist (1): O casă, bun, rămâneţi acolo să vină un echipaj de poliţie, bine?
Op. 112 (2) (ironic vorbind): E închisă ...
A.M.: Vă rog veniţi repede că mi-e frică de el, m-a bătut ...
Poliţist (1): (pe ton imperativ): Bine, bine, rămâneţi acolo!
A.M.: Aici rămân că n-am cum să ies, vă rog veniţi (strigăt disperat)
Poliţist (1): Sunteţi cu cineva? Sunteţi singură? Cum aţi ajuns?
A.M.: Nuuuu, sunt singură, sunt singură vă rog...
Poliţist (1): Sunteţi singură, am înţeles, rămâneţi acolo!
A.M.: (aproape plângând): Îmi este frică...
Poliţistul prin staţie: Alo, maşina, Antonius Caracalla numărul 9, este o fată bătută şi violată, da?
A.M.: (auzind conversaţia, începe să plângă) Vă rog veniţi repede că mi-e frică, vă rog!
Poliţist (1): Domnişoară închideţi telefonul, veţi fi contactată şi vine poliţia acolo, da?
A.M.: Vă rog, veniţi repede!
Poliţist (1) (sictirit): Da , bine, bine.
A.M.: Domnule, domnule, este o maşină mare în curte ....
Poliţist (1) (ton ridicat): Bine, rămâneţi la nr. 9 acolo, exact acolo!

Apel III - 25/07/2019, ora 11:12:36 a.m.
Op. 112 (1): Alo 112, ce urgenţă aveţi?
A.M.: (ton disperat) Doamnă aţi trimis pe cineva? Că cred că se întoarce şi mi-e frică că mă bate ...
Op. 112 (1): Da, ai vorbit cu poliţia, da?
A.M.: Da, cu dumneavoastră!
Op. 112 (1): Ce ţi-a zis poliţia?
A.M.: Mi-a zis că o să trimită un echipaj, da vă rog veniţi mai repede!
Poliţist (2): Alo?
Op. 112 (1): Poliţia? A revenit fata.
Poliţist (2): Da...doamnă, spuneţi domnişoară!
A.M.: Vă rog aţi trimis pe cineva aici?
Poliţist (2) (pe ton iritat): Am trimis, rămâneţi acolo că nu... în 2 minute n-are cum să zboare măi domnişoară. Staţi acolo, da?
A.M.: (plângând disperat) Veniţi vă rog, veniţi, mi-e frică...
Poliţist (2) (ton ironic, atitudine zeflemistă): Păi de cine vă este frică?? Alo, de cine vă este frică?
A.M.: (plângând) De el...m-a bătut...
Poliţist (2): De el, cine este persoana?
A.M.: Îl cheamă Popescu Lucian Gabriel!
Poliţist (2): Popescu Lucian. Şi unde stă ăsta acolo?
A.M.: Am zis că Bold, Antonius Caracalla numărul 9 ...
Poliţist (2): Acolo la numărul 9 stă Popescu ăsta Lucian?
A.M.: Nu ştiu, am găsit doar o carte de vizită şi mă gândeam că poate e a lui.
Poliţist (2): Păi cartea de vizită e a lui?
A.M.: Nu ştiu...
Poliţist (2) (ton ironic): Aaa, nu ştii nici asta! Bine, aşteptaţi acum...aşteptaţi acolo, va veni acum echipajul în două-trei minute, aşteptaţi.
A.M.: Vă rog staţi cu mine la telefon că îmi este frică...vă rog...
Poliţist (2): Nu pot să stau în telefon domnişoară că avem şi alte apeluri, rămâneţi acolo că vine echipajul de poliţie, negreşit va veni, da, două-trei minute, ce naiba? (pe fundal se aude plânsul Alexandrei)
A.M.: (plângând) Bine...
Poliţist (2): Da? Staţi liniştită, calmaţi-vă un pic, da?
A.M.: (plângând, disperată) Mi-e frică...!
Poliţist (2): Încercaţi să vă calmaţi, păi...da? Calmaţi-vă şi va veni echipajul, e pe drum...
A.M.: (disperată) Bine, vă rog....
Poliţist (2): Lăsaţi telefonul liber, că dacă stăm în telefon de discuţie, echipajul nu poate să vorbească cu dvs.
A.M.: (plângând) Bine, bine, da.
Poliţist (2): Bine.