Tudor Chirilă pune în lumină faptul că adevărata importanță a copilului în societate este de fapt umbrită de marketing-ul care ia amploare în astfel de momente, afirmând onest că și de data aceasta a fost la fel.
„A trecut încă o zi a copilului. Marketingul a funcționat, ca de obicei, puzderie de oferte de activități pentru "cei mici".", declară artistul în textul său.
„Nu, copilul nu este în centrul societății noastre. Nu este nici măcar în centrul sistemului nostru de educație. Copilul nu este important în România și asta se reflectă în momentul nostru de țară." continuă artistul să scrie.
Chirilă este de părere că statul român nu susține micuții așa cum ar trebui și nu face investițiile necesare în educația lor. Artistul afirmă faptul că modalitatea de creștere a copiilor din România este cel mai adesea bazat pe un sistem de valori autoritar, fără a-i încuraja atunci când au nevoie de noi, cu adevărat: „În societatea românească, copiii sunt bătuţi, umiliţi şi agresaţi verbal, însămânţaţi cu frici pentru a fi controlaţi mai uşor", declară artistul.
„Un studiu din 2017 al Fundației World Vision România care analizează tipologii de părinți în raport cu copiii lor e de-a dreptul înfricoșător: doar 1 din 10 (9%) părinți români nu şi-ar lovi niciodată copilul; atitudinea violentă față de copii se regăsește portretizată în 7 tipologii distincte de părinţi care justifică violența în moduri diferite - 1 din 2 părinţi (51%) cred că lovirea este pentru binele copilului; 1 din 10 (10%) consideră că lovirea apare din cauza copilului; 8% ar lovi copiii dar nu ar vrea ca acest lucru să se afle; 8% invocă motivații religioase; 6% lovesc copiii gratuit, fără motiv; 5% afirmă că ar lovi copilul pentru că toată lumea face la fel; 3% se simt foarte vinovaţi după ce lovesc. "
„Nu există părinte să nu se plângă de sistemul nostru de educație. Pe oricine întrebi este deranjat că sistemul nu contribuie la dezvoltarea independenței copiiilor, nu le stimulează gândirea critică, abilitățile emoționale sau cele de relaționare, nu integrează aspectele practice ale vieții, nu formează reflexe empatice, ca să nu mai vorbim de filosofia comunitară sau educația civică. Sistemul este învechit, apăsător, frustrant, copiii îngurgitează informație nefolositoare, învață pe de rost și termină liceul incapabili să-și formeze o viziune proprie asupra lumii și drumului lor în viață.
Dar oare sistemul de educație românesc nu este după chipul și asemănarea majorității părinților? Oare profesorii nu împlinesc așteptările părinților?", se întreabă artistul nostru.
Surse: adevarul.ro, tudorchirila.blogspot.com, activenews.ro
Urmareste-ne pe Google News
