Soția mea nu mă ajută deloc cu fetița noastră de 2 ani. Mă simt de parcă sunt tată singur

Un tată a vorbit despre lipsa de implicare a soției sale în creșterea fiicei lor

Bărbatul în vârstă de 35 ani s-a confesat pe o rețea de socializare pentru a dezvălui că soția lui nu este deloc dornică să se implice și ea în îngrijirea fiicei lor de 2 ani. Astfel, tatăl a povestit cu ce se ocupă zi de zi, în timp ce mama copilului preferă să se odihnească și să se joace jocuri video. Nu renunță la obiceiurile ei nici în weekend și, în plus, cuplul beneficiază și de ajutorul unei bone. 

De asemenea, tatăl nu s-a ferit să spună că partenera lui de viață nu se implică nici în treburile casnice și nu își duce niciodată fetița la doctor. Cel care a ales să se confeseze pe „Reddit” a mărturisit că este epuizat, că se simte precum un tată singur și a venit cu următoarele detalii despre situația din familia lui:

„Simt că sunt la capătul puterilor. Sunt un tată de 35 de ani, care are o fetiță în vârstă de 20 de luni. Soția mea este de aceeași vârstă cu mine. Amândoi avem serviciu. De exemplu, eu lucrez de acasă 5 zile pe săptămână de la 9:00 la 17:00, iar soția mea lucrează 3 zile pe săptămână, de la 7:00 la 17:00. Avem o bonă care vine la noi patru zile pe săptămână, de la ora 8:30 până la 17:00, prin urmare nu se poate spune că nu avem parte de niciun ajutor. 

Zi de zi mă trezesc la 6 dimineața, odată cu fiica mea. Îi pregătesc micul dejun, o hrănesc și mă joc cu ea până când vine bona. Dacă nu lucrează, soția mea obișnuiește să doarmă până în jurul orei 9:00. Până acum, nu-mi aduc aminte ca ea să se fi trezit vreodată dimineața devreme ca să stea cu fetița noastră și să mă lase pe mine să dorm până mai târziu. În cazul în care fiica mea se trezește din somn plângând, mă uit pe monitor și o las câteva minute să văd dacă se liniștește (are deja vârsta la care poate să se calmeze și singură), soția mea se enervează foarte tare pentru că „nu am închis monitorul ca să o las să doarmă” sau că nu „am plecat din cameră”.

În zilele în care bona nu vine, eu sunt cel care se ocupă de fiica noastră, în timp ce soția mea își petrece majoritatea timpului jucându-se jocuri video. Doarme până când pregătesc micul dejun și continuă să se joace și în intervalele în care mă ocup de prânz sau de cină.  

În același timp, eu sunt cel care o schimb, de cele mai multe ori, pe fetiță. Eu sunt singurul care duce gunoiul cu scutece la tomberonul de afară. Când se întâmplă ca soția mea să schimbe scutecele fiicei noastre, nu le pune în găleată, ci le lasă deasupra, susținând că nu suportă mirosul resimțit când ia capacul de la găleată. 

Chiar și în weekend-uri abia apuc să fac un duș, în condițiile în care soția mea refuză pur și simplu să fie și ea părinte. Dacă îi cer să o supravegheze puțin pe fiica noastră, ea se duce să se joace jocuri video și o lasă să se joace singură. Nu cred că fetița ar avea nevoie de cineva care să se joace cu ea toată ziua, 7 zile din 7, însă este clar că tânjește să se joace măcar puțin cu mama ei. 

Fiica noastră mă preferă pe mine- este tristă când nu sunt în preajma ei, vrea să stau cu ea și să ne implicăm în diverse activități împreună și este mai afectuoasă cu mine decât cu mama sa. Ceea ce mă supără cel mai tare este că soția mea pretinde să aibă parte de aceeași afecțiune din partea fiicei noastre, dar nu este capabilă să țină cont de eforturile pe care le depun eu și să mă ajute.

Totodată, eu sunt cel care o duce pe fiica noastră la doctor. Tot eu sunt cel care discută cu bona și care planifică diverse lucruri cu aceasta. Când avem musafiri (de exemplu, soacra mea sau părinții mei), soția mea se implică și mai puțin în îngrijirea fiicei noastre, așa că nu mă simt deloc în largul meu. 

Soția mea își iubește copilul, însă nu depune niciun efort pentru a putea primi mai multă afecțiune din partea ei. Bineînțeles că fiica noastră și-ar dori să aibă parte de mai multă atenție de la mama ei, însă este foarte greu să o motivez să facă mai multe eforturi în acest sens. În plus, nu numai că nu vrea să se implice în îngrijirea fetiței noastre, ci refuză să se implice și în treburile casnice. Spre exemplu, avem două chiuvete la baie și, în timp ce a mea este mereu curată, a ei este mereu murdară. Mai mult decât atât, își lasă hainele pe jos, în baie. Dacă nu aș spăla eu așternuturile (inclusiv pe cele ale fiicei noastre), cred că acestea nu ar ajunge niciodată să fie spălate.

Mă simt tot timpul epuizat și adesea am senzația că sunt tatăl a doi copii”.

Tatăl a primit numeroase sfaturi din mediul online

Pe de o parte, anumiți utilizatori de „Reddit” o critică pe mama care nu vrea să se implice în îngrijirea fiicei sale de 2 ani. Pe de altă parte, numeroase voci susțin că femeia are probleme de sănătate mentală și că are nevoie de ajutor specializat. Iată câteva sfaturi pe care le-a primit tatăl pe rețeaua de socializare menționată:

• „De ce mai stai cu soția ta? Cred că este extrem de egoistă și enervantă. Dacă soțul meu s-ar fi comportat așa, în mod cert că aș fi luat în calcul să-l părăsesc”;
• „Ai stat vreodată de vorbă cu soția ta despre implicarea ei în viața fiicei voastre? Se simte atașată de ea? Cred că ar fi cazul să fii mai dur cu ea. De exemplu, data viitoare când se mai plânge că fiica voastră nu îi acordă atenție, spune-i că ar trebui să facă eforturi pentru a avea parte de așa ceva”;
• „În cazul vostru recomand terapie de cuplu. De asemenea, soția ta ar trebui să meargă la un consult medical pentru a afla dacă nu cumva se confruntă cu depresie postnatală”;
• „Pur și simplu nu le înțeleg pe aceste femei. Oare ce s-ar întâmpla dacă nu ai mai face nimic acasă? Cum ar fi dacă ai stabili câteva limite ferme? Sau dacă ți-ai lua o pauză și ai lăsa-o singură cu fetița? Oare ce ar face, ar chema bona?”;
• „Soția ta a fost dintotdeauna așa? Sau este ceva nou? Ai vorbit cu ea despre ceea ce se întâmplă? Mi se pare inacceptabil ca un părinte să se comporte astfel. Oare nu cumva are probleme ce țin de sănătatea psihică? Sincer, cred că ar avea nevoie de psihoterapie. În plus, voi doi ar trebui să faceți terapie de cuplu. Ceea ce se întâmplă acum nu este de suportat. Dacă lucrurile nu se vor schimba, cât crezi că mai reziști în acest ritm?”;
• „Cum a fost căsnicia voastră înainte de venirea pe lume a fetiței voastre? Nu sunt specialist, dar comportamentele soției tale pot fi semnul depresiei postnatale și/sau anxietății..” 

Cred că soțul meu urăște să fie tată și nu știu ce să fac