Teo nu i-a ascuns niciodată fiicei sale faptul că este adoptată, mai mult decât atât, fiind deschisă cu ea încă de la vârste fragede. Acest lucru însă, nu le-a afectat sub nicio formă relația, ci din contră, le-a întărit-o. Nu am putea spune că cele două nu împart același sânge, fiindcă par rupe din aceeași picătură. Împart valori comune și se iubesc nespus. Teo mărturisește că își încurajează fiica să găsească propriul său drum de-a lungul vieții și o susține, așa cum ar fi normal să facă orice părinte pentru copilul său:
"Mizez pe încredere, aceasta este relația pe care ne-am construit-o. Chiar dacă aș vrea să știu toate detaliile din viața ei, dacă ea nu dorește, eu nu pot să fac asta. Dacă dorește să îmi spună, bine, dacă nu, nu. Evident că nu ține secrete, pentru că noi două discutăm despre orice și suntem, în primul rând, prietene. Eu vreau de la Maia doar fericirea ei. Vreau să fie fericită, făcând ce își dorește ea. Poate deveni un croitor foarte bun, un astronaut, ce își dorește, atât timp cât în adâncul sufletului ei zâmbește și este fericită. Asta este tot ceea ce doresc. Concepțiile despre viitor îi aparțin. Este un om independent, inteligent, astfel încât să își decidă singură viitorul. Eu nu mi-aș permite vreodată, nici măcar în glumă, să îi spun ce are de făcut. Nu i-am făcut niciodată temele, nu am ajutat-o, nu sunt în stare nici să mă uit la ceea ce învață Maia, pentru că nu înțeleg nimic. Dacă Maia își va dori să facă televiziune, n-are decât să încerce! Va face ce va dori. Nu cred, însă, că va alege acest drum, pentru că îi știu personalitatea. Are dorințele și aspirațiile ei. Dacă va dori să facă televiziune la un moment dat, îi voi sta la dispoziție. Dacă nu, nu", a mărturisit Teo, în exclusivitate pentru Viva.
În urmă cu ceva timp, Teo a dezvăluit momentul emoționant în care i-a mărturisit fiicei sale că a fost adoptată:
„I-am spus undeva la 2 ani și jumătate, mi-am dat seama că e momentul, pur și simplu m-a străfulgerat. Ne jucam cu plastilină, făceam pizza și mi-a rămas momentul întipărit în minte. Am întrebat-o: «Auzi, tu vezi perdelele astea colorate? Înainte erau negre, înainte de a veni tu. Florile astea le vezi? Înainte de a veni tu, nu erau». Și a început să mă întrebe: 1Dar înainte de a veni eu, păsările astea erau?» ;«Nu»; «Și tu ce făceai?»; «Eu plângeam»; «De ce?»; «Pentru că îl rugam pe Dumnezeu să îmi trimită un înger, și atunci ai venit tu purtată de patru îngeri într-un cearșaf»; «Și unde m-au pus?» M-am dus în curte și i-am arătat exact locul unde au pus-o îngerii și, din momentul ăla, totul a început să se coloreze. Ea cu mintea ei de până în 3 ani putea să își imagineze o lume alb-negru devenind color. În felul ăsta am încercat să îi explic câtă bucurie, câtă fascinație, câtă esență a adus în viața mea".
Surse: viva.ro, click.ro
Vezi galeria foto »Surse foto: facebook.com