Suflet de mamă! O femeie greu încercată de soartă, abuzată de soț pentru ca a adus pe lume un copil cu probleme, își crește copiii din puținul pe care îl are

Viața nu este întotdeauna dreaptă și foarte mulți oameni buni cu suflete curate sunt chinuiți și nevoiți să trăiască în sărăcie, violență domestică, abuzuri emoționale și fizice. Este și cazul Angelicăi, o femeie care își crește cei doi copii într-o sărăcie lucie, o mamă pe care soțul a bătut-o până când i-a sfărâmat oasele după care a părăsit-o pentru că a adus pe lume un copil cu probleme, copilul lui. Angelica este una din miile de femei pe lângă care trecem zilnic și cărora dramele din familie le-au furat orice speranță la o viață mai bună și le-au transformat în sclavele unui destin chinuit.

„Pentru ei aș sta oriunde”

La Moara Vlăsiei, foarte aproape de București, într-o casă bătrânească, sărăcăcioasă, trăiesc trei suflete chinuite de pe o zi pe alta, o mamă și doi copii.
„Ei sunt tot ce am indiferent că nu stau într-o casă mare, pentru ei aș sta oriunde. Am mai lipit cu pământ cum am putut, am bătut placajele, aici e un zid făcut de mine, am zidit ca să protejeze pereții… totul singură. Casa este făcută din pământ galben și acoperișul… de pe acoperiș cad toate țiglele singure”, mărturisește mama.

Angelica Radu, o femeie care a rămas singură cu toate grijile cu care au îngenunchiat-o viața, o mamă tânără dar cu un destin crunt, tras parcă la indigo cu cel al altor mii de femei din România, a fost părăsită de soț pentru că a adus pe lume un copil cu probleme după ce a primit o pedeapsă fizică extremă. Mama nu s-a temut de ceea ce ar fi urmat și a mers mai departe pe un drum anevoios, dar alături de copiii pentru care și-ar da și sufletul, așa cum spune chiar femeia.

„Nu-mi dau seama ce suflet poți să ai chiar să nu-ți mai vezi propriii tăi copii”

Antonia în vârstă de nouă ani a fost adusă pe lume de fata cea mare a Angelicăi care a părăsit-o, așa că bunica din puținul ei s-a îndurat să o ia de suflet și să o crească și pe ea.
„Era mică și a fost ca și copilul meu de când a născut-o maică-sa”, mărturisește femeia. „Am crescut-o de când avea 14 zile, o iubesc ca pe copilul meu”, continuă ea.

Angelica nu înțelege cum alte persoane își pot abandona copiii, nici măcar nu o înțelege pe fiica ei cu toate că ea s-a abandonat pe sine însăși atunci când a ales să stea lângă soțul ei, omul care avea să îi lase cicatrici adânci pe corp și în suflet.

Mama povestește că viața cu fostul ei soț a fost grea încă de la bun început, îndurând multe certuri și bătăi, având acum clavicula spartă, umărul deplasat, șoldul spart, toate acestea din cauza problemelor pe care le-a îndurat în familie suficient de mult timp încât acum să spună stop și să își vadă de copii. Băutura susține femeia că a fost cauza principală pentru care bărbatul făcea scandal. Iar certurile porneau chiar și de la o cană cu apă.

Când copiii uită de cei care i-au adus pe lume. Prin ce suferință trece Rodica, o femeie trecută de prima tinerețe, care a fost uitată de proprii copii

„După ce am plecat, nu a mai vrut să știe de copii deloc”

Angelica mărturisește că din partea fostului soț nu a mai primit nimic, niciun ban, niciun sprijin, niciun ajutor pentru copii din momentul în care a părăsit domiciliul conjugal. Bărbatul ar sta la o distanță destul de mică, la două state depărtare, dar pur și simplu nu îl interesează de copii și nu ia legătura cu ei. Femeia nu beneficiază de pensie alimentară pentru că nu a avut bani de judecată și din această cauză nu a făcut niciun demers.

Mama a ales liniștea și sărăcia pentru a putea merge mai departe și a-și crește copiii frumos. Ștefan, copilul cu probleme a împlinit 14 ani și se simte foarte util atunci când mama îl lasă să o ajute la treburile gospodărești. Băiatul are dureri cumplite din cauza unei tumori, vede doar cu un ochi și este dependent de medicamente, însă luptă să trăiască în fiecare zi.

Povestea celor 9 copii premianți care trăiesc cu părinții lor într-o mașină. Dorm îmbrăcați și își fac temele pe bordul mașinii

„Dacă e nevoie mă duc și pe stradă să mătur, nu mi-e rușine de muncă”

Mama susține că nu poate merge la muncă din cauză că programul nu-i permite. Dimineața la 8:00 trebuie să își ducă copiii la școală, pe nepoata ei o ia la ora 11:45 iar pe băiat în jur de ora 14:00 și nici nu are cu cine să îi lase acasă din cauza problemelor de care suferă Ștefan. Femeii nu i-a fost niciodată rușine să muncească, susținând că a lucrat și la birou, dar și la mătură, dar acum stă cu copiii pentru că vrea doar să le asigure un trai decent și supraveghere constantă.

„Am muncit ca oficiant ghișeu în poștă, ca secretară la notariat, ca lucrător necalificat în magazin, femeie de serviciu, deci am avut mai multe meserii”, își amintește mama.
Primăria asigură femeii și celor doi copii o masă pe zi, o masă caldă pe care ambii copilași o așteaptă cu ochii pe ceas, flămânzi și pofticioși pentru că știu că atunci au din ce se înfrupta.

Antonia mărturisește că îi plăcea foarte mult să se uite la emisiunile ei preferate la televizor care din păcate acum s-a stricat și fetița nu mai are nici măcar această bucurie a vieții. Copiii sunt educați și pun mare preț pe școală pentru că știu că fără educație și fără ambiție nu ajung nicăieri în viață. Antonia o ajută pe bunica ei la curățenie și mărturisește că uneori o mai și încurcă și o mai necăjește, dar bunica nu se supără pe ea.

Ștefan, în clasa a VII-a mărturisește că îi place foarte mult matematica și că dorește să devină profesor, la fel ca și Antonia, motivând că va avea suficient de multă răbdare cu copiii, așa cum au avut și profesorii lui cu el.

Femeia regretă acum unele decizii luate în viață, dar regretele sunt deja tardive. Îi pare rău că s-a căsătorit cu omul nepotrivit, că nu a dat la facultatea de drept așa cum visa și că nu a avut o soartă mai bună. Iubirea pentru copii și pentru nepoți este singura care o mai ține pe Angelica optimistă și grație căreia muncile de bărbat nu i se mai par atât de dificile și le face cu mare plăcere. Mama visează ca într-o zi să își vadă nepoata și fiul la casele lor, să termine o facultate, să-și întemeieze o familie și să știe că și-a îndeplinit misiunea supremă pe această lume, aceea de mamă.

Cei care doresc să o ajute pe Angelica o pot face donând în următorul cont:
RO64BRDE445SV52962814450
Titular cont: Angelica Radu.