Potrivit presei de peste Ocean, Lisa Marie Presley a suferit un stop cardiac la doar două zile după ce participase, alături de mama ei, la ceremonia Globurilor de Aur, în cadrul căreia actorul Austin Butler a câștigat premiul pentru cel mai bun actor în rol principal grație rolului sau din filmul „Elvis”.
Cine a fost Lisa Marie Presley
Lisa Marie Presley era singurul copil al cuplului Elvis si Priscilla Presley. S-a născut pe 1 februarie 1968 în Memphis, Tennessee, la o zi după nunta părinților ei. După ce Elvis și Priscilla au divorțat, în 1973, Lisa Marie a locuit cu mama ei în Los Angeles, însă își vizita frecvent tatăl, în Graceland, Memphis.
Când tatăl ei a murit, în august 1977, Lisa Marie, pe atunci în vârstă de nouă ani, a devenit moștenitor comun al averii sale, alături de bunicul ei în vârstă de 59 de ani, Vernon Presley, și de mama lui Vernon, Minnie Mae, în vârstă de 87 de ani. La moartea bunicului său în 1979 și a străbunicii sale în 1980, ea a devenit singura moștenitoare; la împlinirea vârstei de 25 de ani, în 1993, a moștenit averea, care ajunsese la o valoare estimată de 100 de milioane de dolari. Presley a vândut 85% din averea tatălui ei în 2004.
Așa cum îi stă bine unui copil de artist, Lisa Marie Presley a fost, la rândul ei, cântăreață. A scos trei albume: To Whom It May Concern în 2003, Now What în 2005 și Storm & Grace în 2012, iar primul album a obținut certificarea de aur din partea Recording Industry Association of America. Presley a lansat, de asemenea, single-uri care nu sunt incluse pe album, inclusiv duete cu tatăl ei, folosind piese pe care acesta le-a lansat înainte de a muri.
Lisa Marie a avut patru copii: Riley Keough, Benjamin Keough, Harper Lockwood și Finley Lockwood.
Riley, în vârstă de 33 de ani, a avut o carieră de succes în modeling, actorie și regie. Ea a apărut în filme precum „The Girlfriend Experience”, „Mad Max: Fury Road” și „Magic Mike”, conform IMDB. De asemenea, și-a făcut debutul ca regizoare cu filmul „War Pony” la Festivalul de Film de la Cannes din luna mai. Ea joacă, în prezent, în serialul care urmează să apară pe Amazon Prime „Daisy Jones & the Six”.
Harper și Finley sunt gemenele de 14 ani ai Lisei Marie și ai fostului ei soț, Michael Lockwood. Lisa Marie nu a împărtășit prea multe informații despre cele mici de-a lungul anilor. Harper și Finley au stat în mare parte departe de lumina reflectoarelor, dar au apărut împreună cu mama lor la unele evenimente publice.
Benjamin a fost al doilea copil al Lisei Marie cu Danny Keough, născut în 1992. Acesta a murit în mod tragic prin sinucidere în 2020, un eveniment la care sora lui cea mare, Riley, a făcut referire în mod repetat pe rețelele de socializare. Benjamin a fost înmormântat în fosta casă a bunicului său, Graceland, din Memphis, Tennessee. Avea doar 27 de ani când a ales să își pună capăt zilelor.
Lisa Marie Presley încă plângea moartea fiului ei, Benjamin, care s-a sinucis acum 3 ani
Lisa Marie Presley nu era străină de suferință. Fiul ei cel mare, Benjamin Keough, s-a sinucis in 2020, la doar 27 de ani. Cu aproape cinci luni înainte de propria moarte - în timp ce marca trecerea în neființă a fiului ei - Lisa Marie a scris un eseu despre acest subiect și despre modul în care tragicul eveniment a distrus-o complet.
„Trăiesc într-o realitate îngrozitoare de mai bine de doi ani, de când fiul meiu a murit, așa că m-am gândit să împărtășesc câteva lucruri de care cred eu că trebuie să fie conștienți cei care trec, în prezent, prin această durere.
Acesta nu este un subiect confortabil pentru nimeni. Îmi împărtășesc gândurile în speranța că, într-un fel, putem schimba felul în care ne raportăm la tot ce înseamnă doliu și moarte. Moartea face parte din viață, fie că ne place sau nu - și la fel și durerea. Sunt atât de multe de învățat și de înțeles pe această temă, dar iată ce am învățat până acum:
În primul rând, durerea nu se oprește și nu dispare cu totul, nici după ani de zile. Durerea este ceva ce va trebui să porți cu tine pentru tot restul vieții, în ciuda a ceea ce vor să creadă anumite persoane sau cultura noastră. Nu „treci peste asta”, nu „mergi mai departe”, punct.
În al doilea rând, perioada de doliu este incredibil de grea. Treci de unul singur prin asta. În ciuda faptului că, imediat după pierderea suferită, oamenii vin pentru a fi alături de tine, aceștia dispar repede și își continuă viața și se așteaptă ca și tu să faci la fel, mai ales după ce a trecut ceva timp. Acești oameni includ și „familia”. Dacă ești incredibil de norocos, mai puțin de o mână de oameni vor rămâne în contact cu tine după prima lună sau cam așa ceva. Din nefericire, acesta este un adevăr rece și dur pentru majoritatea. Așadar, dacă cunoașteți pe cineva care a pierdut pe cineva drag, indiferent de cât timp a trecut, vă rugăm să îl sunați pentru a vedea ce mai face. Mergeți să îi vizitați. Ei vor aprecia foarte mult, mai mult decât vă dați seama...
În al treilea rând, și mai ales dacă pierderea a fost prematură, nenaturală sau tragică, veți deveni într-un fel un paria. Vă puteți simți stigmatizat și poate judecat într-un fel în legătură cu motivul pentru care a avut loc această pierdere tragică. Acest lucru se înmulțește cu un milion dacă sunteți părintele unui copil care a murit. Indiferent de vârsta pe care o avea. Indiferent de circumstanțe.
Deja mă lupt cu mine însămi și mă bat neobosit și cronic, învinovățindu-mă în fiecare zi, iar asta este destul de greu de suportat, dar și alții te vor judeca și te vor învinovăți, chiar în secret sau pe la spate, ceea ce este și mai crud și mai dureros pe lângă toate celelalte. Să găsești sprijin și oameni care au experimentat o pierdere similară cu a voastră, poate fi singura soluția prin care să vă simțiți mai puțin singuri. Nimic, absolut NIMIC nu înlătură durerea, dar găsirea de sprijin ne poate ajuta uneori să ne simțim un pic mai puțin singuri, atunci când familia și prietenii fug.
Ca să fiu sinceră, pot înțelege de ce oamenii ar putea dori să te evite după ce o tragedie teribilă a lovit. Mai ales un părinte care își pierde copilul, pentru că este cu adevărat cel mai mare coșmar. Îmi amintesc câteva momente din viața mea în care am cunoscut părinți care și-au pierdut copiii și, deși am putut să le fiu alături atunci când s-a întâmplat, i-am evitat după aceea și nu m-am deranjat niciodată să le dau curs pentru că au devenit literalmente un reprezentant al celei mai mari temeri a mea. De asemenea, i-am judecat și mi-am jurat că nu voi face niciodată ceea ce am simțit că au făcut sau au neglijat în acțiunile și alegerile lor părintești cu copilul lor.
Și totuși, iată-mă aici. Acum trăiesc exact evenimentul de care mă temeam... Evident, niciun părinte nu alege acest drum și, din fericire, nu toți părinții vor fi nevoiți să devină victime ale acestuia. Da, VICTIME. Obișnuiam să urăsc acest cuvânt. Acum știu de ce. M-am confruntat cu moartea, durerea și pierderea încă de la vârsta de 9 ani (n.red.: de când tatăl ei, Elvis Presley, a murit). Am avut parte de mai mult doliu decât oricine în timpul vieții și, cumva, am ajuns până aici. Dar această tragedie, moartea minunatului meu fiu, cea mai dulce și mai incredibilă ființă pe care am avut privilegiul să o cunosc vreodată, care m-a făcut să mă simt atât de onorată în fiecare zi să fiu mama lui? Care semăna atât de mult cu bunicul său în atât de multe privințe încât chiar mă speria? Care m-a făcut să-mi fac griji pentru el mai mult decât aș fi făcut-o în mod normal? Nu. Pur și simplu nu...
Este o alegere reală să mergi mai departe, una pe care trebuie să o fac în fiecare zi și care este cel puțin o provocare constantă... Dar continui să merg mai departe pentru fetele mele. Continui pentru că fiul meu a spus foarte clar în ultimele sale clipe de viață că grija pentru surorile sale mai mici și grija pentru ele se aflau în fruntea preocupărilor sale. Le-a adorat cu desăvârșire, și ele pe el.
Viața mea și a celor trei fiice ale mele, așa cum o știam noi, a fost complet distrusă de moartea lui. Trăim cu durerea în fiecare zi”, a scris Lisa Marie Presley pentru People.
Citește și:
Surse foto: Instagram, Getty Images
Surse articol: people.com, wikipedia.org, womenshealthmag.com