Drama lui Emil Căpraru, autorul cărții „Mama și Copilul”: condamnat la 20 de ani de muncă silnică, lasă în urmă o soție tânără și un copil de un an

Emil Căpraru s-a nascut pe data de 27 septembrie 1923 în comuna Mihăiță, județul Dolj, într-o familie de oameni gospodari și cu dorința de a-i vedea pe toți cei trei copii ai lor împliniți, învățați și ajunși departe. Emil Căpraru a absolvit cu brio Colegiul Național „Carol I“ din Craiova, unul dintre liceele prestigioase ale epocii, în anul 1943, în timpul războiului care l-a lăsat orfan de tată. În același an, a fost admis și la Facultatea de Medicină Umană de la București, pe care a absolvit-o în 1949.

Atât anii de liceu, cât și perioada de studiu a facultății au fost marcate de război, cu toate că acesta s-a desfășurat departe. „Anii terminali ai facultatii s-au consumat sub impactul efervescentei ideologice, exercitate în facultate prin intermediul „progresistilor“, organizati în Frontul Democrat Universitar (FDU). Tinerii medicinisti, cu orientari culturale si politice diverse, aveau sa fie marcati brutal de ostilitatea si violenta cu care partidul comunist prelua puterea si îsi marca liniile de influenta în toate institutiile si la toate nivelurile. A fost si cazul Facultatii de Medicina din Bucuresti. În aceasta perioada, românii trebuia sa faca fata unei duble presiuni: ocupația militara si ideologica sovietica, alaturi de asaltul violent al Partidului Comunist, sustinut de sovietici. Alegerile pentru Societatea Studentilor în Medicina din Bucuresti au avut loc tot în 1946, anul primelor alegeri parlamentare de dupa razboi, câstigate prin frauda masiva de comunisti. Secretar al SSMB a fost ales Emil Capraru, student în anul III, desi nu îsi manifesta niciodata simpatii politice si nu participa la discutiile aprinse de pe holurile si din camerele caminului medicinistilor”, se arată într-un articol publicat aici.

Conștient de rolul său, Emil a salvat de la închisoare colegi medici, dar și de la alte specializări, pe unii ajutându-i chiar să se reînscrie la București, pierzându-și astfel urmele și evitând pentru moment arestarea.

„Pe măsură ce sistemul a eficientizat baza de date și procedurile de operare, suspecții au fost mai ușor depistabili și arestați. Emil Căpraru a scăpat vigilenței Securității datorită profilului de membru de partid și corectitudinii sale antologice. Toate caracterizările date de informatori, de profesori, colegi de spital sau de la Editura Medicală, după cum reiese din dosarul de urmărit, converg în câteva aspecte: „Element serios, capabil, bine pregătit în munca profesională. Avea spirit critic și autocritic dezvoltat, precum și un spirit de răspundere personal. De asemenea, era popular și prietenos cu toți salariații, în special cu elementele ce provin din mediul muncitoresc”, mai regăsim în articol.

Programul de reeducare Pitești și 6 ani de carceră

Din păcate, în cele din urmă medicul a intrat în atenția Securității după dezvoltarea programului de reeducare de la Pitești, un experiment crunt, care este și astăzi amintit cu fiori pe șira spinării. Demascat de colegi și studenți pe care atunci când a avut ocazia, i-a ajutat, medicul Emil Căpraru a fost în cele din urmă arestat. Cu toate acestea, primul dosar deschis pe numele său, cu numele de cod „Medicul” a fost închis la scurt timp după închiderea acestuia în spatele gratiilor, în anul 1960.

Norocul nu i-a surâs, pe urmele lui fiind în continuare Securitatea. Dacă a reușit să scape de primul dosar, pe numele său au mai fost deschise alte două, ultimul purtând numele de cod „Pediatrul”: „În anii 1970, principala obsesie a aparatului represiv o constituiau relatiile lui Emil Capraru cu rudele sotiei sale, de origine germana, dar si cu fosti colegi de detentie, care reusisera sa emigreze în tari occidentale. Era vorba, asadar, de potentialitatea complotului si a „tradarii“. Informativ, Emil Capraru a fost lucrat în permanenta, nu doar în cadrul celor trei dosare deschise pe numele sau. Notele informative au început sa apara imediat, la câteva zile dupa eliberarea sa, în primele zile ale lunii august 1964, si vor continua pâna la sfârsitul anilor 1980, în ajunul caderii regimului comunist”.

Emil Căpraru a fost aruncat din închisoare în închisoare și din proces în proces, fiind acuzat de cei pe care i-a ajutat, cei de care s-a interesat și de Securitatea însetată după sânge. Cazul doctorului este revelator, fiind unul dintre sutele de cazuri aruncate în închisoare cu scopul „reeducării” - o mască așezată, de fapt, peste nevoia de a crea o societate tăcută, obedientă; o societate în care dorința de a face bine semenilor nu se răsplătea, ci se pedepsea cu o tortură de neimaginat. Poate că dacă nu ar fi pierdut atât de mulți ani în închisoare, cartea care a salvat multe familii de la ananghie - mult iubita „Mama și copilul” - scrisă alături de soția sa, Herta Căpraru, ar fi apărut mult mai devreme.

„Anii de detenție au fost nu doar o grea încercare pentru tânărul medic ce se simțea vinovat (si a continuat să se simtă până în ultimii ani de viață) că a lăsat singură si fără ajutor o soție tânără (care avea să fie exmatriculată în anul VI de la Medicină), cu un copil de un an, ci si o șansă neașteptată de a întâlni oameni deosebiți: gen. Dumitru Petrovanu, Constantin Noica, Petre Pandrea, prof. Tudor Popescu, prof. Alexandru Mironescu, pr. Benedict Ghius, pr. Sofian Boghiu, pr. Roman Braga, pr. Andrei Fageteanu și alții. Medicul Emil Căpraru a asigurat asistență medicală instituționalizată și privată unui număr de copii ce nu poate fi contorizat. În orice caz, nu poate fi decât impresionant. A consultat copii din toată țara și de toate vârstele pâna în ajunul orbirii complete”, mai regăsim în acest articol.

Pline de cuvinte de laudă la adresa celebrului medic, fiecare articol de pe internet, din reviste și fiecare discurs din emisiuni ne învață o lecție importantă: intelectualitatea, deși torturată profund în perioada comunismului, nu a putut fi suprimată. Medicul Emil Căpraru s-a ales cu un ochi deteriorat; și-a pierdut vederea parțial, în urma celor 6 ani de tortură din închisoare, însă cu toate acestea nu a trădat pe nimeni. A continuat să spună numele unor ofițeri morți, de fiecare dată când a fost presat „să dea nume” și a îndurat fără să scoată un cuvânt; fără să scoată un urlet, fiecare pumn și fiecare bătaie primită pe holul închisorii din partea Securității. A ieșit de la carceră și a publicat, împreună cu soția sa, celebra carte „Mama și copilul”, continuându-și cariera într-o durere tacită, plin de resentimente și regret. A consultat copii din toată țara și chiar atunci când și-a pierdut complet vederea, medicul a continuat să rămână o legendă vie.

Nimeni nu poate adresa niciun cuvânt de insultă la adresa medicului. Toate articolele, toate opiniile adunate din fiecare colț spun același lucru: a fost plin de spirit, de energie pozitivă, muncitor, educat, onest și mai presus de toate - om. Aici găsim un interviu VIDEO din ultimii săi ani de viață.

Mama și copilul - cartea mult iubită a tuturor părinților

„Marele pediatru Emil Căpraru are, în volumul său, o serie întreagă de învăţături pentru tinerele mame, la fel de valabile şi astăzi şi, poate, mai valoroase decât sfaturile de parenting din anii internetului, dar cel mai important crez al său a fost acela că laptele şi dragostea de mamă nu se înlocuiesc. Medicul Emil Căpraru a murit la vârsta de 95 de ani, pe 17 ianuarie 2018, la Câmpina, şi este înmormântat alături de soţia sa, Herta, care a murit in 1991, în Cimitirul Evanghelic-Lutheran din Bucureşti”, regăsim în acest articol.

Amintim, cu laude și recunoștință profundă, ce a însemnat această carte pentru poporul român și ce mai înseamnă încă, prin intermadiul comentariilor internauților:

„După această carte mi-am crescut fiul, are răspunsul la orice întrebare legată de copilași, a fost cartea mea de căpătâi în tinerețe. Mulțumesc autorilor. Odihnă veșnică în ceruri”, declară o femeie.

„Doi copii și doi nepoți am crescut după această carte. Nu cunoșteam nimic despre creșterea copiilor, dar mi-a fost de mare ajutor. Regret istoria vieții lor zbuciumate. Mari pacate fac oamenii, vis-a-vis de semenii lor!”, mai adaugă cineva.

„O știam din scoarță-n scoarță. Dumnezeu să-i odihnească!”

Surse: adevarul.ro, subculturaonline.wordpress.com, eugeniavoda.ro, revistacultura.ro, facebook.com