Cum arată fetița crescută de maimuțe și cum a reușit să ducă o viață normală?

Pe când avea în jurul vârstei de 4 ani, a fost răpită și abandonată în pădurea tropicală

Marina Chapman (din Marea Britanie) are 73 de ani și a povestit, într-un interviu acordat în anul 2013 pentru „The Guardian”, prin ce a trecut când avea 4 ani și locuia în țara natală, Columbia. Astfel, mai mulți bărbați i-au pus o cârpă înmuiată în cloroform pe nas și pe gură, au răpit-o și au băgat-o într-un camion. Când a ajuns în pădurea tropicală, camionul s-a oprit, iar răpitorii au forțat-o să coboare din vehicul și au lăsat-o acolo.

În cartea pe care a scris-o împreună cu una dintre fiicele ei, intitulată „The Girl with No Name: The Incredible Story of a Child Raised by Monkeys”, Marina a precizat că în ziua în care a fost abandonată spera că răpitorii se vor întoarce după ea sau că va fi salvată de persoane care treceau prin pădure. Nu s-a întâmplat însă așa. 

Susține că a trăit câțiva ani în pădurea tropicală, alături de maimuțe

Într-unul dintre capitolele cărții menționate, cea care a fost răpită și a ajuns în pădurea tropicală a relatat cum a fost salvată de o maimuță după ce a mâncat fructe otrăvitoare. A descris modul în care animalul a ajutat-o să ajungă la o sursă de apă. După ce a băut apă, a reușit să vomeze, iar starea i s-a îmbunătățit.

Treptat, a început să observe comportamentele maimuțelor, să vadă ce era sigur și ce era periculos să mănânce și, de asemenea, a învățat să se urce în copaci și să profite de hrana oferită de junglă. Spre exemplu, a explicat că se obișnuise să stea în copaci, mai jos decât maimuțele care culegeau banane, astfel încât să poată să prindă câteva pentru ea. Ulterior, maimuțele s-au obișnuit cu prezența ei și i-au dat voie să stea în copaci alături de ele. Totodată, învățase să doarmă în locuri strâmte și să mănânce rădăcini. 

În interviul pentru sursa citată, Marina a insistat asupra ideii că nu ar fi supraviețuit fără ajutorul maimuțelor care, din descrierile ei, erau capucini: „La început, aceste maimuțe doar te tolerează. Nu te iubesc. Într-o zi, una dintre maimuțele mai tinere a aterizat pe umerii mei și, dacă nu ai avut niciodată parte de o îmbrățișare autentică, iar un asemenea animal îți pune mâinile pe față, te asigur că o să te bucuri de cea mai plăcută senzație.”

Din pădurea tropicală a ajuns să rătăcească pe străzile unei localități din Columbia

Cea care susține că a fost crescută de maimuțe timp de 5 ani și-a continuat povestea spunând că, într-o zi, mai mulți vănători au luat-o din junglă după ce le-a cerut ajutorul. Avea 9 ani pe atunci, dar a ajuns într-un bordel din Columbia, unde era bătută și forțată să se ocupe de curățenie. A primit numele Gloria. Scăpând de acolo, a ajuns pe străzile din localitatea Cúcuta, alături de alți copii ai străzii. Ca să supraviețuiască, s-a apucat de furat și, ca să scape de polițiști, se ascundea adesea în scorburile copacilor.

În plus, a ajuns la o familie de criminali, care se comportau cu ea ca și cum ar fi fost sclavă. A reușit să scape și de această dată, fiind ajutată de o vecină, Maruja, care avea 9 copii.

Și-a găsit un loc de muncă și a fost adoptată

Maruja a convins-o să se mute împreună cu unul dintre copiii ei în capitala Columbiei, Bogotá. Pe când avea în jurul vârstei de 14 ani, a fost adoptată de una dintre fiicele salvatoarei sale, Maria. Atunci a putut și să-și aleagă un nume: Luz Marina. 

Familia adoptivă a Marinei avea o afacere de succes în domeniul textilelor, iar în 1977 și-a trimis copiii în Marea Britanie, la Bradford. În acea perioadă, Marina era bona copiilor. 

A ajuns în Marea Britanie, unde și-a întemeiat o familie

Locuind în Bradford, Marina l-a întâlnit la biserică pe John Chapman. Cei doi s-au îndrăgostit, iar după șase luni s-au căsătorit. Au devenit apoi părinții a două fete: Vanessa și Joanna. 

Pe parcursul anilor, a încercat permanent să aibă o viață normală. De pildă, a hotărât să facă o școală de bucătari ca să se poată angaja în cadrul unui muzeu din Bradford. 

Într-o intervenție pentru „Mirror”, fiicele ei au dezvăluit că erau fascinate de poveștile cu maimuțe și cu junglă, pe care le auzeau de la mama lor la culcare. În același timp, au spus că aceasta le-a învățat să se cațere în copaci și că se distrau foarte bine împreună. 

Una dintre fiicele sale, Vanessa, a vorbit, pentru sursa citată, despre ocupațiile preferate ale mamei sale: „Adora să petreacă timp în aer liber, organiza curse cu obstacole în grădină, imita sunetele scoase de maimuțe și se urca în copaci...”

A explicat, într-o carte, cum și-a construit o viață „normală” după ce locuise în junglă

În cartea „The Girl with No Name: The Incredible Story of a Child Raised by Monkeys”, Marina a ținut să explice și ce eforturi a făcut ca să adapteze la noua ei viață după ce părăsise jungla columbiană. Pentru „The Gurdian”, a venit și cu aceste dezvăluiri: „Când am plecat din junglă, am fost nevoită să învăț să stau pe un scaun, să deschid o ușă, să utilizez toaleta și multe alte lucruri pe care nu le mai făcusem. Pot spune că și acum îmi este greu să stau liniștită și să mă comport așa cum face toată lumea. Mă uitam la oamenii din jurul meu cum mâncau și încercam să-i imit...Întrucât locuisem într-un bordel, aveam impresia că eram un copil rău. Am simțit nevoia să nu vorbesc cu nimeni despre asta. Când am fost adoptată, m-am temut să vorbesc întrucât m-am gândit ca nu cumva să fiu iar abandonată.”

În cadrul aceluiași interviu, a adus în prim-plan modul în care experiențele prin care a trecut au influențat-o: „Începi să înveți să acționezi din instinct, precum animalele, mai ales dacă trebuie să locuiești pe străzi. De aceea, știi cum să reacționezi când trebuie să te aperi. De fiecare dată când am fost atacată, am reușit să-mi atac adversarul cu mai multă forță decât a făcut-o el. Te transformi într-un supraviețuitor, devii rezistent și puternic. Mă consider o persoană dură. De fiecare dată când am o problemă, reușesc să mă descurc, în condițiile în care știu că trebuie neapărat să o depășesc.”

Ca să încerce să-și amintească mai multe detalii despre copilărie și să aibă mai multă informații despre familia ei de origine, înainte să scrie cartea Marina și fiica ei, Vanessa, au mers în Columbia. Nu au reușit să găsească pădurea în care Marina susține că a locuit alături de maimuțe, dar au descoperit bordelul în care stătuse o perioadă și casa familiei care o făcuse sclavă. 

Când au revenit în Marea Britanie, Vanessa a vorbit despre modul în care reacționează când cei din jur nu cred deloc povestea mamei sale. Pentru aceeași sursă, a declarat că: „Sunt multe persoane care îmi spun: „Nu se poate întâmpla așa ceva!”, dar nu ne deranjează. Nu încercăm să dovedim nimic. Accept și să fim acuzați că mințim. De fapt, noi vrem să spunem povestea familiei noastre și nu ne interesează ce cred ceilalți.”

Ce spun oamenii de știință despre experiența celei care a locuit în junglă

Pe de o parte, specialiștii susțin că Marina Chapman nu spune adevărul despre copilăria ei întrucât traumele suferite au favorizat construirea unor amintiri false.

Pe de altă parte, anumiți oameni de știință consideră că lucrurile descrise de Marina nu s-au putut petrece în realitate din diverse motive. De exemplu, antropologul Katherine MacKinnon, de la Universitatea „Sain Louis” a susținut, potrivit informațiilor oferite de „npr.org”, că:

„Probabilitatea ca o maimuță capucin să aibă o intuiție atât de mare și să știe cum să reacționeze când un om se simte rău este foarte redusă, nu am auzit, până acum, de dovezi care să dezvăluie un astfel de comportament...Dacă pentru un capucin aflat în captivitate nu este exclus să aibă, uneori, reacții altruiste și care să dovedească empatia, în cazul unui capucin sălbatic este foarte greu de imaginat că ar putea să reacționeze așa cum s-a descris în carte în fața unei ființe necunoscute- am impresia că este vorba despre recrearea unor evenimente despre care nu există amintiri clare.”

În plus, antropologul a insistat și asupra următorului aspect: că este „imposibil sau aproape imposibil” ca un copil de 5 ani, care nu avea deloc cunoștințe despre mediul din pădure și despre nutriție, să reușească să se descurce și să supraviețuiască. 

Cunoscând punctul de vedere al unor oameni de știință, Vanessa, una dintre fiicele Marinei, a continuat să susțină că mama ei spune adevărul. Pentru „Mirror”, a precizat că: „S-au efectuat numeroase teste pentru a se demonstra că mama mea a fost în junglă pentru că, desigur, numeroase persoane sunt sceptice în legătură cu așa ceva. S-a constatat, în urma unor analize de sânge, că în organismul mamei mele sunt urme ale unor boli pe care nu le-ar fi avut dacă nu ar fi fost acolo...”

Copiii crescuti de animale: cele mai impresionante cazuri din lume