Un lucru este sigur, toți copiii au mințit cel puțin o dată în viață. Fie că a fost vorba despre o situație în care să scape de pedepse, ori să crească în ochii amicilor, cei mici se pricep de minune să scornească minciuni. În ochii părinților, minciuna este un semnal de alarmă, ce prevestește dezvoltarea unui comportament îndoielnic. Ei bine, cercetătorii cred că acest fapt este o dovadă clară de inteligență, și nu numai!
Conform studiilor, copiii descoperă arta minciunii în jurul vârstei de 2 ani, urmând să o aprofundeze când ajung la 6-7 ani. Oamenii de știință au pus la cale un mic experiment; au ascuns o jucărie în spatele micuților și i-au rugat să nu se uite. I-au lăsat singuri pentru câteva minute, apoi au revenit și au descoperit două situații. O parte dintre copii s-au uitat la jucărie în primele secunde de când adulții au părăsit camera, iar o parte și mai mare au mințit în legătură cu acest lucru. Mai exact, o treime din copiii de 2 ani, jumătate din cei de 3 ani și peste 80% din cei mai mari de 4 ani nu au respectat regula și au mințit.
În urma acestui comportament, cercetătorii au descoperit că în cazul copiilor ce au mințit coeficientul de inteligență este mai mare cu 10 puncte față de cel al copiilor ce au recunoscut abaterea. Mai mult decât atât, micuții mincinoși prezintă o mai bună abilitate de funcționare executivă. Aceștia își controlează mai bine impulsurile și se concentrează mai bine asupra sarcinilor și pot mult mai ușor să vadă lumea și situațiile din perspectiva altor persoane. De asemenea, prin minciună copiii reușesc să-și antreneze memoria, dat fiind faptul că trebuie să rețină multe detalii pentru ca povestea să fie credibilă.
În ciuda tendinței de a minți, copiii înțeleg importanța angajamentului față de un lucru sau de o persoană. Psihologii cred că în cazul experiementului cu jucăria, dacă subiecții ar fi promis că nu trișează, atunci șansele să mintă sau să facă abatere de la regulă erau mai mici. Copiii respectă promisiunile chiar și atunci când nu sunt conștienți de valoare acestui termen.
Surse: nytimes.com, psychologytoday.com, telegraph.co.uk.