Copilul vrea numai in brate?

De ce copilul vrea numai in brate 

Articolul urmator a fost realizat prin amabilitatea doamnei Sabina Dumitrescu - psiholog si psihoterapeut Drd.
Evaluare. Training. Consiliere & dezvoltare. Psihoterapie http://psihologsabinadumitrescu.ro:

In primul rand, trebuie sa intelegem ca a fi tinut in brate este o dorinta naturala si perfect normala, prezenta la majoritatea bebelusilor si copiilor mici.  Bebelusii sunt dependenti de parinti, atat din punct de vedere fizic, cat si emotional. Va puteti imagina nevoile emotionale privind dezvoltarea fizica: comparati abilitatile fizice ale unui adult cu cele ale unui bebelus. Este usor de vazut si de inteles de ce bebelusul nu poate sa prinda o minge, sa se ridice in picioare etc. La fel cum el trebuie sa invete cele mai simple lucruri, sa isi sustina capul sau ulterior sa se rostogoleasca, sa stea in sezut, la fel el trebuie sa invete ABC-ul vietii emotionale: ca are emotii, ca acestea nu il vor distruge, ca nevoile lui vor fi implinite, ca poate avea incredere in cei din jur, ca este iubit si in siguranta etc.

Daca vorbim de un nou-nascut, care tocmai a fost separat de mama in urma nasterii, noua situatie ii este extrem de nefamiliara si ii creeaza multe temeri. Tinerea in brate ii aduce inapoi o parte din senzatiile familiare pe care le avea in uter, caldura, contactul fizic, apropierea de vocea mamei, de bataile inimii etc.

Neavand concepte si cuvinte, bebelusul intelege lumea direct, prin simturi si gesturi, unul dintre acestea fiind contactul fizic si tinutul in brate. Cerand sa fie tinuti in brate, bebelusii isi exprima dorinta de contact, de atentie si apropiere, de protectie, obtin hrana si caldura fizica, dar si hrana si caldura emotionala, incredere si siguranta.

In primele luni de viata, chiar spre primul an, un copil nu poate fi rasfatat! Dorintele lui reflecta nevoile lui si el nu are capacitatea de a manipula, neputand fi deci rasfatat. 

Cercetarile ultimelor decenii arata clar ca o relatie de atasamanent sigur se formeaza implinind si raspunzand nevoilor copilului, fizice si psihologice si construind astfel un sentiment de baza de incredere in sine, in ceilalti si in lume in general.

Fiecare copil este diferit, iar unii, asa-numitii bebelusi cu temperament "dificil" sau cu "nevoi ridicate", manifesta o nevoie mai mare de a fi tinuti in brate decat altii, sunt mai iritabili si mai nelinistiti, mai putin adaptabili, ca manifestare a temperamentului lor, ca reactie la o sarcina sau nastere dificila sau altele. Cu atat mai mult au nevoie sa fie tinuti in brate. A fi lasati sa planga, de exemplu, poate ca ii va linisti intr-un final, insa va exista un pret mare de platit: stima de sine scazuta, neincredere in oameni, sentiment de nesiguranta.

Citeste si: Bebe in brate: pro sau contra? 

Sfaturi pentru parinti 

Din punctul meu de vedere, nu se poate pune intrebarea: cum sa imi dezvat bebelusul sa vrea in brate. Mai degraba, as intreba: Cum pot eu, ca parinte, sa raspund mai bine nevoii bebelusului meu de a fi tinut in brate?  Asadar, sfatul meu pentru parintii cu bebelusi este sa isi urmeze instinctul, sa ignore sfaturile „binevoitoare" cu rasfatul si ii tina in brate. Va recomand sa folositi un sling sau marsupiu pentru a usura transportul si in general pentru a avea mai mult spatiu de miscare. In rest, oferiti-le mangaieri, contact fizic din plin, priviri si conversatii, acordati-le toata atentia pe care o puteti oferi. Mai tarziu, veti avea parte de copii mai independenti, mai echilibrati emotional si mai siguri pe ei!

Daca vorbim despre copii mai mari, in general peste 1 an, devine intr-adevar tot mai important sa le sustinem independenta si curiozitatea, precum si capacitatea de explorare a mediului, ceea ce desigur se face mai greu din brate. Insa, intotdeauna este nevoie sa se porneasca din brate, pentru ajunge mai departe si a explora. In cele mai multe cazuri, copilul cere in brate pentru ca are o teama sau nesiguranta, adesea legata de o persoana sau situatie noua sau de un mediu nou. Este important sa primeasca si acum imbratisarea sau tinerea, pentru a sti ca exista sursa de siguranta la indemana. Un copil care se simte sigur si are incredere in disponibilitatea parintelui va indrazni mai mult si mai departe.

Putem vorbi intr-adevar de parinti sau bunici care incearca sa fereasca micutul de orice pericol sau neplacere, cat de mici, si reactioneaza disproportionat la primul scancet, la orice impiedicare sau cazatura mica, luand copilul in brate. Astfel, comportamentul de a sta foarte mult in brate apare mai degraba cand parintele nu ii ofera suficient tinut in brate, incearca sa il dea jos inainte de a se simti pregatit sau cand parintele este suparat, temator, anxios si hiper-protectiv. Cand observati acest comportament la copil, este bine sa urmariti daca dvs. sau alte persoane implicate in cresterea copilului reactioneaza in acest fel si sa cereti in primul rand de la adultii din jur schimbarea, inlocuind treptat si cu blandete luarea in brate cu incurajari verbale, tinerea de mana, mangaieri etc. Retineti ca ma refer strict la situatiile de minima teama, frustrare sau pericol, de exemplu cand un copil vrea in brate pentru ca i-a cazut nisipul din lopatica sau ii este greu sa urce 2 trepte de inaltime mica.

In multe alte situatii este foarte potrivit sa luam copilul in brate, la fel cum este potrivit sa imbratisam un prieten apropiat pe care nu l-am mai vazut de ceva timp sau sa strangem de mana o colega care are o zi grea. Pentru cei mai multi copii, as asemana tinutul in brate cu nevoia de a ne incarca telefonele mobile: este nevoie de un contact fizic intre telefon si incarcator, ceea ce apoi ii confera o perioada de independenta, iar cu cat mai plina e bateria, cu atat mai mare va fi independenta telefonului.

Copiii se incarca cu emotii pozitive din contactul cu parintii si isi permit sa le descarce pe cele negative. De cele mai multe ori, copiii vor dori in brate pentru a se incarca cu incredere, cu iubire si siguranta, iar apoi se vor simti pregatiti sa cunoasca si sa cucereasca lumea.

Citeste si: Sfaturi numai bune.. sa nu le urmezi! 

Multumim doamnei Sabina Dumitrescu pentru ajutorul acordat in realizarea articolului.