Copilul meu se lovește singur

Motive pentru care copilul se lovește singur

Pare neobișnuit și uneori chiar înspăimântător momentul în care copilul începe să se lovească singur. Dar trebuie să știi că reprezintă un comportament des întâlnit, la fel ca și mușcatul sau lovitul cu capul de podea. Studiile statistice indică un procent de 20% dintre copii care ajung să facă la un moment dat acest lucru. Există mai multe motive în spatele acestui comportament:
- În cazul bebelușilor mai mari frustrarea și furia constituie motivele comune
- Autocalmarea și eliminarea durerii sunt alte motive cunoscute care pot fi cauzele pentru care se lovesc singuri. Dacă bebelușul tău lovește constant o parte a capului, de exemplu, ar fi indicat să fie exclusă o infecție la nivelul urechii. Erupția dentară constituie un motiv comun pentru mușcat, un alt comportament asociat
- În cazul copiilor de vârstă extrem de mică, simplul fapt că pot face acest lucru poate constitui unicul motiv pentru care se lovesc singuri. Ei câștigă controlul asupra corpului lor și pot găsi interesantă sau distractivă lovirea burticii, de exemplu.
Acest comportament poate să persiste un timp îndelungat; are tendința de a se exacerba în jurul vârstei de 18-24 luni - o perioadă în care mulți bebeluși trec prin dezvoltări mentale rapide și întâmpină probleme în gestionarea frustrărilor. Dacă unii copii se lovesc singuri timp ce câteva luni, la alții situația poate persista timp de mai mulți ani; după vârsta de 3 ani depășesc această etapă.

Cum afli de ce copilul se lovește singur

În cazul în care copilul tău se lovește singur în mod intenționat, ai toate motivele să te îngrijorezi. În primul rând trebuie să îți pui întrebarea care este motivația din spatele acestor acțiuni de autopedepsire. Copilul tău își revarsă furia pe care o resimte față de tine sau de un alt adult pe sine însuși deoarece nu știe să se exprime altfel? Este atât de frustrat de cineva sau de ceva încât o criză normală de tantrum nu este suficientă pentru a refula? Este posibil să se simtă atât de vinovat de faptul că se înfurie încât să creadă că trebuie să se pedepsească singur pentru această emoție? Și, nu în ultimul rând, este posibil ca o altă persoană să îl pedepsească în acest mod? Un copil care se lovește singur poate să fi fost lovit la rândul său de altcineva, iar unul care se mușcă singur poate să fi fost mușcat. Nu trebuie să tragi concluzii pripite, însă este important să încerci să discuți cu toate persoanele implicate în creșterea și educarea copilului pentru a afla motivul concret.

Pentru a colecta cât mai multe indicii despre care ar putea fi cauza problemei, încearcă să îți amintești când a început procesul de autopedepsire și ce s-a întâmplat în viața copilului la momentul respectiv. Poate ai observat prima dată atunci când tatăl său era plecat în delegație. Sau poate prima dată a apărut în săptămâna în care a trecut de la camera sa confortabilă la camera zgomotoasă de la grădiniță, fiind departe de toți cei cunoscuți și dragi. Dacă poți identifica un eveniment asociat evident, este posibil să poți intervii rapid pentru a modifica acest tipar comportamental. Dar, chiar dacă nu poți să descoperi cauza exactă pentru comportamentul agresiv al copilului poți face pașii care scad șansele ca el să revină la emoțiile sale negative, cum ar fi atenție direcționată exclusiv asupra sa (pentru a-l ajuta să se simtă mai bine cu privire la propria-i persoană), precum și jocuri ce implică activitate fizică (pentru a-l ajuta să consume energia care poate să refuleze în alte moduri).

Cum oprești copilul când se lovește singur

Este important să încerci să îl oprești din acest obicei nociv; vânătăile și mușcăturile nu fac bine corpului său, dar și mai important comportamentul său nu este benefic pentru dezvoltarea sa emoțională în ansamblu. Poți interveni prin a-l ridica ușor când îl observi și prin a-l aduce în brațe la tine. Apoi explică-i cât de bine poți că nu îl vei lăsa să se lovească deoarece îl iubești și este datoria ta să îi porți de grijă. Chiar dacă nu va înțelege majoritatea cuvintelor, va înțelege ideea de ansamblu și va avea dovada iubirii și atenției tale pe care este posibil să o caute.

Un aspect important de reținut este că indiferent cum procedezi trebuie să eviți să reîntărești comportamentul. Dacă bebelușul obține multă atenție/simpatie când lovește sunt șanse să repete acțiunea, prin urmare nu trebuie să te agiți; doar asigură-te că nu se rănește. Încearcă să înțelegi, după cum am menționat anterior, ce se află în spatele comportamentului și concentrează-te pe acel aspect; resimte durere, furie, are nevoie de îmbrățișări sau stimulare și atenție? Pentru copiii cu vârsta mai mare de 2 ani cea mai bună modalitate de a stopa un comportament nedorit constă în oferirea unei distracții (după acest prag de vârstă înțelege mult mai bine ceea ce i se comunică).

Nu în ultimul rând, pot exista situații în care loviturile cu capul și alte modalități de a se lovi singuri constituie în cazuri rare un semn de probleme în dezvoltare. Însă apar de obicei și alte simptome, precum o întârziere în atingerea pragurilor în dezvoltare sau pierderea abilităților pe care le deprinsese. Lovirea frecventă a capului, cum ar fi pe durata întregii zile și continuată, chiar dacă este în mod evident dureroasă, poate reprezenta de asemenea un motiv de îngrijorare.

Din fericire, comportamentele extreme în rândul copiilor de vârstă mică se încheie adeseori la fel de brusc pe cât debutează. Însă dacă în cazul vostru continuă să se rănească după o săptămână de intervenție, este indicat să abordezi situația cu medicul pediatru. Nu permite însă medicului, sau oricărei alte persoane, să te dermine să privești problema cu ușurință. Chiar dacă mulți copii se lovesc singuri, nu înseamnă că nu trebuie să iei în considerare diverse intervenții.

Surse: www.easybabylife.com; www.chabad.org; www.babycenter.com