Efectele pălmuirii asupra copiilor conform studiilor științifice
Sunt șanse mari să-ți fi pălmuit copilul și chiar și mai mari ca tu, la rândul tău, să fi fost pălmuit în copilărie. Conform statisticilor, aproximativ 70% dintre părinți sunt de acord că pălmuirea constituie o pedeapsă acceptabilă, iar un nou studiu sugerează că acest obicei este mult mai nociv decât lovirea peste fund. Studiul datează din anul 2016 și a fost publicat în Revista de Psihologie a Familiei.
Cercetătorii de la Universitatea din Texas și din cadrul Universității din Michigan au folosit datele unui număr mai mare de 150 000 de copii dintr-o perioadă de peste 50 de ani pentru a concluziona următoarele: Pălmuirea este asociată cu agresivitatea, comportamentul antisocial, probleme de sănătate mentală, dificultăți cognitive, respect de sine redus și o serie de rezultate negative. În ceea ce privește beneficiile, acestea erau complet zero - practica nu a relevat niciun efect pozitiv, însă nu mai puțin de 13 efecte negative. Cea mai înfricoșătoare parte este reprezentată de faptul că marea majoritate a copiilor sunt afectați în mod negativ.
Ce se întâmplă de fapt în urma pălmuirii? Apar două tipuri de copii când pălmuirea este forma preferată de pedeapsă: cei care își vor corecta comportamentul și cei care nu vor răspunde la acesta. Prima categorie va continua în viață purtând mesajul că violența este răspunsul la rezolvarea conflictelor, în timp ce categoria din urmă va căuta răzbunarea în mod fățiș sau în moduri mai silențioase.
Până la momentul în care majoritatea copiilor ajung la liceu, cel puțin 85% au fost pălmuiți, conform autorului principal al studiului Elizabeth T. Gershoff și profesor asociat de dezvoltare umană și științele familiei în cadrul Universității din Texas care subliniază că "pentru a ne simți mai bine cu această practică, o folosim ca un eufemism, dar este vorba tot de o lovire. Nu există o modalitate de a defini pălmuirea fără a folosi cuvântul lovire. Am descoperit că pălmuirea a fost asociată cu rezultate nedorite în detrimentul copiilor și nu cu o conformitate imediată sau pe termen lung, care constituie rezultatele dorite de părinți atunci când disciplinează copiii."
Cercetătoarea Alyson Schafer are o replică și pentru cei care susțin că "au ajuns bine, este vorba despre o altfel de cauzalitate. Au ajuns bine în pofida pălmuirii, nu datorită ei. În copilărie nu existau centuri de siguranță în mașini. Cred că am ajuns bine deoarece părinții mei nu mi-au atașat o centură de siguranță? Nu. Cred că am ajuns bine deoarece nu am avut niciun accident. Oamenii cred că dacă nu pălmuiești ești doar o pradă ușoară pentru copil, dar poți fi un părinte ferm cu așteptări ridicate față de copil și nu trebuie să îi lovești pentru a le arăta că deții puterea. În schimb poți să impui limite, să fii constant și, mai presus de toate, să acționezi ca un model. Pedepsele corporale nu vor face decât să predea aceleași comportamente agresive copiilor tăi."
Au apărut și contraargumente în fața acestui studiu, chiar din partea Colegiului American de Pediatri care a susținut că studiul a avut o serie de erori, inclusiv faptul că doar patru din cele 75 de studii examinate au asigurat faptul că pălmuirea a fost folosită corespunzător. În acest sens pălmuirea disciplinară este descrisă drept forma neprejudiciabilă, menită să modifice comportamentul și administrată cu palma deschisă la extremități sau fese. Colegiul American de Pediatri a indicat și faptul că în acele patru studii pălmuirea s-a demonstrat a fi cel puțin la fel de eficientă ca cele trei alternative cu care a fost comparată.
Alt studiu care subliniază impactul nociv al pălmuirii
Un alt studiu desfășurat de către Universitatea din Manitoba a descoperit că pălmuirea a prezentat rezultate similare celor experimentate în urma unor experiențe din copilărie adverse, inclusiv abuz fizic, emoțional și sexual și neglijare fizică și emoțională. Autorii studiului au descoperit că acei copii care au fost pălmuiți au șanse mai mari să sufere de efecte depresive la maturitate, inclusiv consum de alcool moderat-excesiv și abuz de droguri, în special șanse crescute de încercări de sinucidere.
Doctor Jillian Roberts, psiholog de familie și profesor de psihologie educațională din cadrul Universității din Vitoria susține că "o durere fizică imprimată unui copil încă din perioada de atașament primar pune în pericol legătura părinte-copil. În lipsa unei legături puternice, copilul este mai vulnerabil în fața adversității, ceea ce îl face mai vulnerabil față de probleme de sănătate mentală ulterior în viață."
Alyson Schafer declară că aceste efecte pot să se imprime asupra copilul de la o vârstă foarte fragedă "personalitatea ta fundamentală și credințele de bază sunt stabilite între vârstele de 5 și 10 ani; în acest interval îți testezi ipotezele cu privire la viață. Dacă emiți ipoteza că oamenii sunt răi pentru că tatăl tău te pălmuiește, această credință se va transforma într-o profeție auto-îndeplinită, iar până la împlinirea vârstei de 10 ani acea ipoteză va deveni o convingere. Fără intervenții psihologice, acele idei persistă întreaga viață."
Un studiu din anul 2009 a concluzionat și faptul că expunerea copiilor la pedepse corporale dure poate dispune de efecte dăunătoare asupra traiectoriilor dezvoltării cerebrale. Cercetătorii au descoperit că acei copii care au fost pălmuiți în mod regulat (cel puțin o pălmuire pe lună pentru mai mult de 3 ani, cu obiecte precum o curea sau cu un obiect dur) au prezentat mai puțină materie cenușie în anumite zone ale cortexului prefrontal care au fost asociate depresiei, dependenței și altor tulburări de sănătate mintală. S-au descoperit și corelații semnificative între cantitatea de materie cenușie din aceste regiuni ale creierului și performanța copiilor la un test IQ.
Surse: www.womansday.com; www.goodhousekeeping.com; https://globalnews.ca; https://edition.cnn.com
Urmareste-ne pe Google News
