10 reguli gramaticale pe care insist să le știe copilul meu

1. Subiectul este în acord cu predicatul

Cred că aceasta este cea mai importantă regulă gramaticală, care din păcate este și cel mai des și flagrant încălcată de persoane de toate vârstele, oricât de ilar și ilogic ar suna. Copiii merg la școală, nu copiii merge la școală. Subiectul, indiferent că este un substantiv sau un pronume, trebuie să se afle întotdeauna în acord cu predicatul. Uneori este mai dificil de identificat subiectul și atunci primul lucru care trebuie făcut este să îl căutăm pentru a realiza acordul corect. De exemplu, aveam așteptări în ceea ce privește colegii tăi sau aveam așteptări în ceea ce privesc colegii tăi? Subiectul este pronumele relativ compus ceea ce, așa că prima variantă este cea corectă.

2. Pronumele alături de un alt pronume necesită cratimă pentru despărțire

Atunci când există pronume cu forme neaccentuate, se unesc prin cratimă. Exemple: v-o, mi-ți, ne-o, ni-l, vi-l i-o, ți-o, ți-l, mi-l. Poate regula va fi dificil de deprins în primii ani de școală, dar începând cu clasa a patra este obligatoriu de cunoscut. Până la urmă, cratima este regina gramaticii române. Și da, este rușine să nu știi când și unde trebuie folosită.

3. Pronumele personale și verbele reflexive neaccentuate plus verbele auxiliare se unesc...tot prin cratimă

Din nou cratima, bat-o vina. Joncțiunea aceasta este obligatorie și se realizează în urma unor legături morfo-sintactice. Exemple care necesită întotdeauna folosirea cratimei: mi-a, ți-o, i-aș, ne-au, v-o, le-am. Tot cu cratimă se scriu și mi-aș, mi-o, mi-ai, mi-au, mi-or, m-au, m-am, mi-am, ne-om, ne-o, ne-ar, v-a, v-ați, v-aș, ți-oi, ți-aș, ți-au, i-au, i-am, i-o, le-aș, le-o, le-au, s-a, v-ați, s-au, a-mi, a-i, a-l, a-ți. Cred că cel mai des întâlnită greșeală gramaticală constă în particula s-a care, din punctul meu de vedere, apare mult prea des scrisă legat.

4. Acordul greșit al articolului posesiv genitival a, al, ai, ale

Din nou dezacordurile dau bătăi de cap și, din nou, nu doar copiii le cad pradă. Acest acord este problematic de multe ori, motiv pentru care consider că este esențial să te gândești de două ori și să vorbești o dată. Această eroare poate fi evitată dacă reții că articolul posesiv genitival realizează legătura dintre obiectul posedat și posesor. Așadar, acordul se face cu obiectul posedat și nu cu posesorul. Cartea cea mare a băiatului, pomii cei bogați ai livezii. În vorbirea populară toate formele articolului posesiv sunt de forma a și de aici apar probleme.

5. Confuzia între decât și numai

Deși ambele adverbe au sens restrictiv, nu sunt sinonime și impun anumite contexte gramaticale pentru a avea sensul corect. Astfel, numai se folosește doar în propoziții și fraze afirmative (având sens negativ), în vreme ce decât se folosește în propoziții și fraze negative. Exemplu: Am numai două mere, Nu am decât două mere - forme corecte. Trebuie subliniat că doar este sinonim cu numai și necesită același context afirmativ.

6. Care și pe care

Graba strică treaba când vine vorba despre pronumele relativ care. Acesta ajunge să fie folosit în mod greșit extrem de frecvent, motiv pentru care este ținta multor glume. Exemple de greșeli: Copiii care i-am văzut, cartea care o citesc. La fel de greșit este și să folosești pe care atunci când nu trebuie, cum ar fi: băiatul pe care m-a ajutat. Complementul direct prin pronumele relativ care în acuzativ trebuie să fie precedat de prepoziția pe. Când pronumele joacă rol de subiect, rămâne de sine stătător, fără prepoziție.

7. Câți de i la verbul a fi?

Această întrebare pune în dilemă chiar și pe cei mai experimentați adulți, dar nu este foarte greu de înțeles, odată reținută regula. La imperativ și la conjunctiv se scrie cu doi de i, însă forma negativă doar la imperativ este cu un singur i, pentru că imperativul se formează de la forma de infinitiv a sa, respectiv a fi, care conține un singur i.

8. Ortografia verbului a voi

O greșeală flagrantă, care din păcate este multe ori trecută cu vederea, este reprezentată de verbul a voi. Acesta nu se conjugă dificil, ci după regulile cunoscute, cu precizarea că nu conține litera r. Astfel este incorect a vroi sau vroiesc, vroiam sau vroiai, ci voiesc, voiam, voiai. Verbul a vrea este total diferit, prin urmare și conjugările sale sunt la fel de diferite. Și, cel mai important, nu au nicio legătură cu a voi.

9. A fost odată ca niciodată

Numeralul adverbial o dată se scrie în două cuvinte. Tot sub formă de două cuvinte se poate scrie și sintagma compusă din articol nehotărât și substantiv o dată. Exemple: ai venit la mine numai o dată, respectiv Aceasta este o dată importantă. Atunci când se scrie împreună, odată, este vorba de adverb și are sensul de odinioară sau demult. Exemplul cel mai cunoscut de către copii: a fost odată ca niciodată.

10. Anacoluturi și pleonasme

Sună mult prea complicat, este adevărat, însă în practică este mai ușor. Astfel, anacoluturile sunt orice fel de eroare gramaticală rușinoasă, realizată în vorbire din neatenție sau din pricina frazelor lungi. Exemple: El, care nu îi place să meargă la antrenament, a început să participe la concursuri (în loc de el, căruia nu îi place să meargă la antrenament, a început să participe la concursuri) sau Eu, pentru că îl cunoșteam, mi-a convenit să merg (în loc de mie, pentru că îl cunoșteam, mi-a convenit să merg). Iată și exemple de pleonasme frecvente: cobori jos, babă bătrână, cel mai magnific. 

Pentru a corecta formele incorecte eu intervin la momentul în care le aud sau mai apelez la varianta în care auzim pe cineva care le folosește incorect și îi prezint fiului meu forma corectă de exprimare. De asemenea, încerc pe cât posibil să vorbesc corect și, în caz că este foarte atent la ce spun și nu înțelege ceva îi explic. Poate ar mai fi și alte reguli de menționat, dar acestea mi s-au părut cele mai importante.  Voi ce reguli de gramatică vă doriți să cunoască copiii?

Citește și: Cand si cum trebuie sa inceapa copilul sa invete o limba straina