Unii copii vin ca brazii, alții ca teii, alții ca sălcii. Daca vei crește un tei care să devină brad, vei crește un copil nefericit

Atunci când devenim părinți, experimentăm alături de un val imens de iubire și povara unei responsabilități semnificative. Știm cu toții că noi vom fi mentorii copilului, centrul universului lor, curajul și încrederea - cel puțin, până la o anumită vârstă, însă aceste prime etape sunt cruciale în viața oricărui om. Ce ne dorim pentru copiii noștri? Putem încadra totul în: tot binele din lume - sănătate, bucurie, un trai mai mult decât decent, inteligență cât cuprinde, un partener din povești și multe alte astfel de gânduri minunate. Ce nu ne dorim pentru copiii noștri? Eșecul, durerea, situațiile sfâșietoare prin care poate că am trecut chiar noi și boală. Cu alte cuvinte, nu vrem un copil nefericit, vrem unul vesel, însă uneori, se poate întâmpla să scăpăm din vedere faptul că oricât de mult am încerca noi să îl înveselim, viața are modalitățile sale de a-i testa rezistența.

Este acesta un lucru negativ?

Imaginează-ți un copil crescut într-un glob de cristal - oare este el mai fericit decât un copil crescut în afara globului, cu bune și cu rele? Știm, fericirea este relativă și tocmai din acest motiv, înainte de a te gândi la ce anume îi lipsește copilului tău pentru a fi fericit, ai grijă să iei în considerare nevoile sale. Mi se întâmplă adesea să observ părinți care pun stăpânire pe viața copiilor sau să aud poveștile unor adulți care încă suferă din cauza faptului că au fost obligați de familie să urmeze un anumit drum. „Eu știu mai bine” - de câte ori nu v-ați lovit și voi de această replică? De fapt, ce înseamnă „Eu știu mai bine?” și cine poate știi cu adevărat mai bine decât persoana care trăiește în acel moment?

Dragă părinte, unii copii sunt brazi, însă alți copii sunt sălcii.

În vreme ce unii dintre ei vor ajunge zvelți și vor putea îndura absolut orice, pentru a-și atinge scopul, vor exista și micuți care au nevoie să se aplece adesea deasupra unui râu - să stea liniștiți, să parcurgă viața în ritmul lor și să-și găsească ușor-ușor sensul. Nu putem transforma o salcie în brad și nici nu ar trebui să ne dorim vreodată acest lucru. De ce ți-ai dori un alt copil în locul celui pe care îl ai? Poate din teama de a nu-l știi trist; lipsit de sens și trecut prin eșecuri; poate din dorința de a îndeplini ceva de care știi foarte clar că este capabil; poate din nevoia de a realiza el ceea ce nu ai reușit tu sau poate din ambiție, însă oricare ar fi răspunsul, datoria noastră în calitate de părinți este să ne acordăm puterile și sprijinul la nevoile copilului, nu să le ignorăm și să încercăm să îl transformăm în ceva ce nu va putea fi niciodată.

Poate că vei avea tendința să te gândești astfel: „Dacă nu eram eu, el nu ar fi ajuns în x loc; nu ar fi făcut y lucru, iar astăzi îmi mulțumește”, însă mai gândește-te încă o dată: Dacă al tău copil este fericit în locul în care se află, oare nu se poate ca această fericire să fie datorată faptului că el chiar și-a dorit să fie acolo? Nu tot ceea ce realizează pozitiv copilul nostru în viață este datorat nouă și, dragi părinți, nici nu trebuie să fie. Copilul, deși al nostru, dezvoltă o personalitate proprie și începe să se transforme într-un adult minunat. Să-i acordăm credit micuțului nostru; să-l sprijinim; să-l încurajăm și să fim atenți la nevoile sale, fără să uităm că deși nu este datoria noastră să îi schimbăm direcția, este totuși responsabilitatea noastră să-l ghidăm și să-l ajutăm să găsească cea mai bună cale. Cea mai bună cale, însă, nu este aceea pe care o vedem noi, neapărat. Cea mai bună cale pentru copil este cea care îl va ajuta pe el să evolueze; cea care se va împleti frumos cu dorințele sale; cea care, la final, îl va pune într-o lumină pozitivă și îl va ajuta să zâmbească. Practic, și tu, dar și copilul tău vă doriți același lucru: ca el să fie fericit.

Așa că nu te teme dacă al tău copil nu este un stejar, ci este un tei. Nu te teme dacă nu are calitățile pe care tu îți doreai să le aibă sau visele la care sperai să aspire. Copilul tău este perfect în forma în care există și cu mintea pe care o are, însă nu trebuie lăsat în întuneric. Fără părinți, lumina se stinge repede pentru un copil și uneori, chiar și pentru noi, adulții, lumina începe să pâlpâie dacă nu avem sprijinul părinților mult iubiți. Nimeni nu va putea înlocui vreodată rolul nostru în viața lor, motiv pentru care trebuie să ne străduim pe cât posibil să îl exercităm cât mai corect. Nu va fi ușor, însă dacă vom reuși să ne amintim tot timpul că scopul final este fericirea, în orice formă ar alege copilul nostru, cu siguranță vom forma o echipă de vis.

Nu uita, dragă părinte, că tu ești cel care vede copilul așa cum este el, pentru prima dată și tu ești cel care îi setează tonalitatea cu care să pornească drumul prin viață. Tu ești primul care vede că este o salcie și tot tu ești primul care îi va oferi încredere pentru forma pe care o are, sau îl va determina să se îngroape în suferință pentru că nu este brad; tu ești primul care îi vede potențialul, dar și lacunele și acum este momentul să fii lângă el mai mult ca niciodată! Acceptă-l și fii lângă el pe drumul către fericire - acesta este cel mai important lucru, restul evenimentelor vin de la sine!