Copiii cu o stimă de sine ridicată riscă mai puţin să pice pradă tentaţiilor din jur şi copierii unui comportament deviant, realizând care este valoarea lor şi având discernământul de a decide ce merită să facă şi care sunt riscurile acţiunilor lor. Comportamentul lor începe să semene cu cel al unui adult, iar părinţii trebuie să se adapteze la acest comportament, cu condiţia să ţină în vedere că nu doar ei trec printr-o schimbare.
Pregătirea pentru adolescenţă
Acum, este momentul ideal ca părinţii să se ocupe de pregătirea copilului pentru adolescenţă, tocmai pentru a evita actele de rebeliune şi pentru ca frustrarea lor să fie minimă în faţa schimbărilor la care sunt supuşi. Când vine vorba de schimbările fizice, unii băieţi sunt mai puţin dezvoltaţi faţă de fetele de aceeaşi vârstă. Acum este momentul în care pot apărea vulnerabilităţi şi complexe legate de aspect, de aceea este foarte important să primească sprijin emoţional şi să se pună accent pe o alimentaţie sănătoasă. Pericolul de a suferi de tulburări alimentare precum anorexia şi bulimia este destul de mare. Una dintre cele mai bune metode pentru a evita asta este implicarea în activităţi în aer liber, sporturi sau experienţe care presupun interacţiunea cu ceilalţi.
La această vârstă, limbaj este aproape la fel ca cel al unui adult; ei înţeleg şi folosesc expresii şi construcţii complexe. Au capacitatea de a gândi independent, de a planifica şi prioritiza, de a analiza critic diverse aspecte ale vieţii şi de a lua decizii. Curiozitatea este şi ea la cote maxime, existând dorinţa de a acumula cât mai multe informaţii. De asemenea, sexualitatea este un subiect important la această vârstă, existând nu doar interes pentru informare, cât şi impulsuri sexuale din ce în ce mai bine conturate.
Dialogul si răbdarea
Într-un dialog, detaliile pe care le pot da sunt elaborate, pot relata o poveste atât din punct de vedere al evenimentelor petrecute, cât şi din punct de vedere al trăirilor pe care le-au avut. Acum, sunt mai capabili să-şi gestioneze frustrările şi emoţiile, înţeleg mai bine când este cazul să le exprime şi când trebuie să le reprime sau să le discute ulterior. Cu toate acestea, pot avea stări de spirit schimbătoare, iar pentru cei din jur este dificil să înţeleagă aceste schimbări bruşte. La fel, trebuie să fie ajutat să gestioneze aceste stări şi să reuşească să ajungă la o constantă. Din partea părinţilor, trebuie să existe un echilibru între respectarea intimităţii şi oferirea sprijinului şi afecţiunii, chiar dacă uneori este uşor să tinzi spre una dintre extreme.
Chiar dacă sunt tot copii, la această vârstă încep să aibă mai multă răbdare, ştiu să aştepte să primească ceea ce merită sau ce îşi doresc, chiar dacă trebuie să mai aştepte. Sunt capabili chiar să negocieze cu părinţii anumite reguli şi condiţii, înţelept fiind să asculţi mereu argumentele pe care le aduc. În această etapă, trebuie să temperezi tendinţa de a-i spune ce trebuie să facă şi să începi prin a te sfătui cu el, atunci când vrei să îi sugerezi ceva. La această vârstă, copiii sunt foarte sensibili şi îşi pot pierde din receptivitate, dacă sunt puşi la zid. Încă este important să existe reguli care să-i insufle disciplină şi simţul responsabilităţii, dar trebuie să ţii cont şi de trăirile lui.
Stresul
Probabil că subestimezi impactul diferitelor lucruri asupra psihicului copilului tău, dar trebuie să iei în calcul că, la această vârstă, începe să simtă pe propria piele noţiunea de stres. Chiar dacă tu consideri că nu ar avea motive să fie stresat, poate fi şi pentru că faci comparaţie între responsabilităţile lui şi cele ale unui adult. Pe de altă parte, un adult se pregăteşte treptat pentru aceste griji, fiind normal ca un copil de 9 ani să ia în serios tot ceea ce i se întâmplă. Aminteşte-ţi cum şi tu, în copilărie, erai copleşită de sarcinile de la şcoala şi de cele din restul timpului. Dacă analizezi programul zilnic al unui copil, constaţi că uneori are tot atât timp liber cât un adult, iar asta nu este tocmai normal. La această vârstă, se luptă cu dorinţa de a demonstra de ce sunt capabili, în timp ce acumulează în permanenţă informaţii, iar asta poate reprezenta o presiune destul de mare. Important este să nu îl îngrijorezi şi mai tare, ci să-i arăţi partea distractivă şi utilitatea acestor eforturi, iar asta nu o poţi realiza dacă tu, la rândul tău, te plângi şi te arăţi îngrijorat în legatură cu tot ceea ce faci.
Un alt motiv de stres al copiilor aflaţi la această vârstă este că devin mai conştienţi de pericolele lumii în care trăiesc, de la crime până la hazarde naturale, pot avea şi teama în legatură cu dispariţia persoanelor dragi sau legat de problemele de sănătate.
Pentru a face faţă tuturor provocărilor, este important să aibă capacitatea, în primul rând fizică, iar asta se întâmplă doar dacă se odihneşte suficient şi are o alimentaţie sănătoasă. Ca părinte, trebuie să te asiguri că nu se suprasolicită, că nu adoarme târziu noaptea şi că are energia necesară pentru sarcinile zilnice.
Datorită curiozităţii specifice vârstei, poţi profita pentru a lega o relaţie frumoasă cu copilul tău. Poţi învăţa alături de el, poţi să-i împărtăşeşti din experienţele şi cunoştinţele proprii. Descoperind lumea cu el, deveniţi în primul rând prieteni şi eviţi ca el să te perceapă arogant sau cu o atitudine superioară.
Cea mai importantă întrebare, atunci când te afli în faţa unei situaţii în care nu ştii cum să reacţionezi, este: „Ce simte copilul meu în legătură cu această problemă?".
Urmareste-ne pe Google News
