Libertate încă din fașă
"Cum, mamă, nu înfași bebelușul? Nu îi pui căciuliță? Nu îl învelești? Nu îi pui șosete?"
Acesta a fost primul șoc, atât pentru mama cât și pentru soacra mea. Cum să las copilul desfășat, cu picioarele și mâinile în toate direcțiile? Cum să îl las să doarmă numai în scutec, fără căciuliță și șosete? Nu contează că era luna iulie și ca erau temperaturi de 35 de grade afară și 28 în casă.
"Da, da! Subscriu. Așa am pățit și eu cu mama. Se oripila de-a dreptul când porneam aerul condiționat în living, pentru că erau 30 de grade în casă. Copilul dormea la el în dormitor cu ușa întredeschisă. Când nu o vedeam eu se ducea și îi punea șosete în picioare. Până nu am țipat la ea de câteva ori nu s-a lăsat. Până la urmă a înțeles, după ce am pus-o să citească mai multe cărți și după ce a văzut că Matei se irita între degetele de la picioare de la căldură." - Andreea, 32 de ani
Metoda RIE (Resources for Infant Educarers)
Metoda RIE este puțin controversată, pentru că presupune să lași bebelușul să descopere lumea în ritmul său. Ceva de neconceput pentru mamele noastre, care intrau în panică dacă cel mic nu stătea pe burtă la 3 luni, sau nu reușea să stea în șezut la 6 luni. Iar la cel mult 1 an și jumătate trebuia să știe să ceară și să își facă nevoile la oliță. Să îl lași să facă ceva singur, să vină de la sine, natural, nu era o opțiune.
"Metoda RIE mi se pare o varianta excelenta, mai ales ca se axează pe respectarea bebelușului ca persoană. Am aplicat-o la ambii copii. Pentru mama mea a fost ceva destul de șocant, când mă vedea că nu mă îngrijorez ca bebe nu se întorcea singur pe burtă. La al doilea copil era deja o practicantă a metodei și căuta adepți printre bunicile și părinții din parc. Ceea ce mi s-a părut foarte amuzant.", Miruna, 36 de ani
Fiecare în patul lui
O altă practică de-a mea pe care pe mama a înspăimântat-o de-a dreptul a fost faptul că nu dormeam cu bebelușa în pat, apoi că după doar câteva zile nu dormeam cu ea în cameră. Nu își putea imagina să lași bebelușul să doarmă singur în pătuțul lui. Era de neconceput. A înțeles mai apoi că avem metode de supraveghere și că bebe nu are ce să pățească, chiar există pericole mai mari pentru el dacă doarme cu un adult. Apoi, mai târziu, mă lăuda peste tot că am învațat copilul să doarmă singur, că este independent și că nu plânge după mama lui la două secunde. Ba, mai mult, că astfel și noi suntem mai odihniți.
Fără pedepse
"Sunt adepta attachment parentingului. Care este greu de înțeles pentru mulți dintre prietenii mei, darămite pentru părinții mei. Tata și acum este șocat de fiecare dată când aplic metodele mele. Practic, acest tip de parenting nu implică pedepse, mai ales din cele fizice. Și se concentrează pe înțelegerea copilului ca pe o ființă complexă, exact cum suntem noi, adulții. Și tata nu înțelege de ce când Andrei greșește eu stau de vorbă cu el câte 20 de minute, în loc să îl pedepsesc. Noi am crescut în era unde pedeapsa cu o palmă la fund era la fel de comună ca ciorba la prânz. Nu îmi doresc asta pentru copilul meu, pentru că îmi amintesc cât de umilită mă simțeam când îmi luam palme la fund. Desigur că ai mei îmi spun mereu: ia uite cum ți se urcă în cap, dacă nu îl pedepsești. Dar ei nu înțeleg că mi s-ar urca în cap chiar dacă îl pedepsesc. Pedeapsa nu face altceva decât să supună. Eu nu vreau un supus, eu vreau un adult puternic." Oana, 31 de ani
Curățenie absolută, numai produse bio și niciodată riscuri care să aducă vătămare fizică
"Știu, sunt o mamă elicopter, și mai știu și că exagerez cu multe dintre temerile mele. Ca să o spun pe-aia clară, am renunțat cu o zi înainte din a cumpăra casa visurilor noastre, pentru că era la 10 metri de o antenă de telefonie mobilă. Cumpăr numai produse bio, și nu mă refer aici numai la alimente, ci și la haine, la produsele de curățat, la produsele de îngrijire. Mama nu înțelege deloc de ce dau atâția bani pe ele. Știu că a fost șocată când am cumpărat haine pentru fata mea împreună și cum am ajuns acasă le-am pus în mașina de spălat. I-am spus că nu se știe pe unde au umblat de când au ieșit din fabrică până au ajuns la mine. S-a învățat cu mine acum, și, deși încă îmi mai spune că eu mă jucam în noroi când aveam 1 an, s-a obișnuit să dea cu mopul de 3 ori pe zi." - Crina, 33 de ani
Concluzia?
Părinții noștri ne-au crescut diferit, dar nu greșit. Și până la urmă totul ține de echilibrul nostru interior. Nu există o metodă de parenting perfectă, exista mai multe metode, toate cu avantaje și dezavantaje, din care noi trebuie să ne inspirăm și să luăm și să adaptăm ceea ce ni se potrivește nouă. Putem adăuga chiar o altă metodă de parenting - cea a propriilor noștri părinți. Pentru că și de acolo avem multe de învățat și de preluat, nu-i așa?
Cu drag,
Gabriela Paladi
Redactor Șef Qbebe
Urmareste-ne pe Google News
