Psihologia copilului de 4 ani

Din punct de vedere social, la această vârstă copiii devin mult mai independenţi şi încep să-şi exprime dorinţele. În anumite situaţii, pot fi chiar nepoliticoşi, deoarece înca nu ştiu să-şi gestioneze trăirile. Este foarte important să nu ai o reacţie dramatică, atunci când îţi spune răspicat să taci, să îl laşi în pace, sau cînd refuză să facă ceva. Păstrează-ţi calmul şi explică-i ce are de făcut, şi care este motivaţia.

Legat de prieteni, poate avea unul preferat, indiferent de sex, şi devine foarte important să fie acceptat de către cei din jur. Poate percepe mai bine noţiunea de timp, de bani, prin urmare îi poti spune că nu are mult timp la dispoziţie să facă anumite lucruri, sau că tu nu ai timp să faci ceva, îi poţi spune care sunt nevoile familiei şi momentele în care nu vă permiteţi să faceţi anumite achiziţii. Aceste discuţii este bine să aibă loc acasă, într-un moment relaxat, nu la magazin, cand deja cere nişte lucruri şi nu înţelege de ce este refuzat. Nu înţelege foarte bine noţiunea de proprietate, prin urmare tot ce vede şi îi place, este al lui. Întelege ce înseamnă tristeţea şi consolarea, şi a învăţat să identifice aceste stări şi nevoi, din proprie experienţă.

La această vârstă începe să apară şi curiozitatea legat de sexualitate. Îi poţi explica diverse aspecte care ţin de anatomie şi de reproducere. Incepe să pună întrebări despre poveştile pe care le aude, sau despre desenele animate pe care le vede, pentru a face distincţia dintre realitate şi ficţiune. Părinţii pot observa o tendinţă de a inventa lucruri, de a povesti ceva oarecum diferit faţă de cum s-a întâmplat. Este o etapă normală dar trebuie controlată, pentru a nu dezvolta o tendinţă de a cosmetiza adevărul, chiar şi fără motiv.

La vârsta de 4 ani, dezvoltarea locomotorie presupune capacitatea de a sta într-un picior câteva secunde, saltul într-un picior, aruncarea mingiilor, folosirea furculţei şi cuţitului, pedalarea unei triciclete, urcarea scărilor fără ajutor. Poate desena cercuri, pătrate şi uneori triunghiuri, iar când vine vorba de latura creativă, pot manifesta interes pentru a construi diverse lucruri sau chiar pentru a se implica în treburile gospodăreşti.

Atunci când vine vorba de limbaj, pot număra până la 10 sau mai mult, pot recunoaşte cel puţin 4 culori, iar vocabularul poate depăşi 1000 de cuvinte. Legat de litere, dacă s-a exersat în acest sens, copilul poate recunoaşte câteva litere sau îţi poate spune numele pe litere. Vorbirea este mult mai clară iar propoziţiile sunt alcătuite mai uşor, cu până la 4-5 cuvinte. La această vârstă, copiii încep să pună cele mai multe întrebări, prin urmare, da dovadă de răbdare şi disponibilitate de a le explica ce se întâmplă în jurul lor. În cazul în care aude înjurături sau alte cuvinte pe care nu ar trebui să le folosească, va avea tendinţa să le repete, mai ales dacă reacţia părinţilor este una de uimire şi dezaprobare. Nu trebuie nici să cerţi copilul atunci când foloseşte aceste cuvinte, nici să râzi, pentru că nu faci decât să încurajezi comportamentul. Explică-i cu calm de ce nu are voie să adopte acest limbaj.

Sfaturi pentru părinţi:

Ajută-l să cunoască lumea. Copilul tău se află la vârsta la care absoarbe informaţia precum un burete. Descoperă şi tu lumea, împreună cu el, mergeţi la spectacole, în excursii, la muzee, chiar dacă nu înţelege tot ce vede. Este ocazia ideala pentru a creea o legătură cu copilul, iar în timp ce faceţi diverse activităţi, ai şansa să îl educi în multe aspecte. De asemenea, există multe cărţi educative, ilustrate, care oferă informaţii într-un mod foarte distractiv şi accesibil.

Nu uita că prietenii sunt foarte importanţi. Copilul tău nu trebuie să aştepte până merge la şcoala, pentru a lega prietenii. Fiecare etapă a vieţii sale presupune şi socializarea, iar interacţiunea cu ceilalţi este esenţială. Astfel, acesta întră în contact cu personalităţi diferite, cu copii care au fost educaţi diferit şi învaţă să se adapteze şi să aibă discernamant. Foarte curând vor apărea întrebări precum „ de ce X are voie să se uite la desene animate, şi eu nu?", „de ce mama lui X îl lasă să mănânce cartofi prăjiţi, şi tu nu?".

Siguranţa este foarte importantă. Înainte de a-ţi face probleme legat de dezvoltarea emoţională şi intelectuală, este foarte important să te asiguri că este în siguranţă. La această vârstă, accidentările sunt foarte greu de evitat, din cauza energiei pe care o au în permanenţă şi a dorinţei de a explora mediul înconjurător, fără să conştientizeze pericolele. Acum este momentul să îi explici cum trebuie să treacă strada şi alte aspecte care îl vor ajuta mai târziu. Nu te baza pe faptul că momentan îl supraveghezi, pentru că nu o să poti face asta în permanenta.

Nu te stresa în legătură cu întrebările din sfera sexuală. Abordează acest subiect ca pe unul firesc. Nu trebuie să îi induci senzaţia că este tabu, ruşinos sau interzis. Adaptează răspunsurile pentru vârsta sa, şi informează-te din timp. Întrebările apar când te aştepţi mai puţin.

Adaptează pedeapsa la fapta. Nu exagera cu reacţiile, chiar dacă pe moment ai tendinţa de a-ţi pierde rabdarea. La această vârstă, tehnica de „time-out" este foarte potrivită, dar nu trebuie folosită decât extrem de rar, de exemplu de 2 ori într-un an, şi să fie aplicată 2-3 minute. Nu uita că eşti datoare să îi explici cum funcţionează lucrurile şi să-l ajuti să se adapteze cerinţelor.

Fiind o vârstă importantă pentru formarea stimei de sine, atenţia pe care i-o dai copilului şi felul în care reacţionezi la ceea ce face, pot fi decisive în acest sens. Nu uita că a fi părinte nu trebuie să fie un chin, ci o experienţă frumoasă, iar cel mic de asemenea, merită un părinte liniştit şi iubitor.

Sursă: www.sheknows.com