Copiii care sunt îmbrăţişaţi des sunt mai inteligenţi

Îmbrăţişările susţin dezvoltarea creierului bebeluşilor

Un articol publicat de către "Stanford’s Medicine" a adus în prim-plan cele 9 stadii prin care trece un bebeluş imediat după ce se naşte (este vorba despre primul plâns, despre relaxare, despre trezire, despre activitate, odihnă, despre caapcitatea de a se muta de la un sân la altul, despre familiarizare, despre supt şi despre somn), precizându-se următorul aspect: este esenţial ca un bebeluş să fie ţinut cât mai repede în braţe după ce vine pe lume, în condiţiile în care acest demers are efecte pozitive cum ar fi: reglarea temperaturii corpului, reglarea ritmului cardiac şi, nu în ultimul rând, posibilitatea de a stabili o conexiune cu mama sa. Contactul piele-pe-piele o ajută pe mamă să elibereze hormoni pentru relaxare, starea ei de bine fiind transmisă şi copilului.

În cadrul aceluiaşi articol, specialiştii au menţionat şi rolul masajului efectuat unui bebeluş, ce este deosebit de util întrucât:

• Îi va îmbunătăţi funcţiile neurologice
• Îi va îmbunătăţi somnul
• Îl va determina să fie mai calm
• Va simţi că este iubit, acceptat şi protejat
• Funcţiile digestive se vor îmbunătăţi
• Va avea şanse mai mari să câştige în greutate

Un studiu al "Universităţii din Washington" a demonstrat că un bebeluş are capacitatea de a distinge între faptul de a fi el însuşi îmbrăţişat şi îmbrăţisarea direcţionată spre o altă persoană. În acelaşi timp, cercetătorii au vorbit despre faptul că, înainte de a deprinde limbajul, bebeluşii descoperă lumea din jur prin intermediul atingerilor, îmbrăţişărilor. Aceştia au adăugat că începând cu vârsta de 7 luni un bebeluş poate deja să înţeleagă cum corpul său este separat de al altora şi îşi va forma în creier o primă imagine despre propriul corp. În plus, tocmai datorită formării acestei imagini, bebeluşii vor putea să înveţe treptat cum să se mişte.

Printr-un alt studiu american s-a evidenţiat următorul lucru: bebeluşii care primesc îmbrăţişări încă din primele clipe de viaţă vor răspunde mai bine stimulilor, vor fi mai puţin predispuşi întârzierilor în dezvoltare şi se vor adapta mai uşor la noul mediu. Una dintre explicaţiille pe care oamenii de ştiinţă o dau pentru acest fenomen se leagă de stimularea, prin atingeri, prin îmbrăţişări, a unei anumite zone din creier (numită cortex somatomotor). În aceste condiţii s-a putut sesiza cum bebeluşi ce s-au bucurat de 20 de minute de stimulare tactilă în fiecare zi au obţinut scoruri mai bune în privinţa dezvoltării, acest efect benefic fiind detectat inclusiv la bebeluşii născuţi prematur (care au câştigat mai bine în greutate, având o coordonare mai bună a mişcărilor şi fiind mai vioi).

Relaţia dintre oxitocină şi dezvoltarea creierului

Oxitocina reprezintă un hormon şi un neurotransmiţător produs în hipotalamus, find eliberat de glanda pituitară. Nivelul său devine mai ridicat odată cu alăptarea, dar şi datorită îmbrăţişărilor. 

Un studiu a arătat că îmbrăţişările, stimulând producerea de oxitocină, favorizează dezvoltarea optimă a creierului. Pentru a se formula un asemenea punct de vedere, s-a apelat la 125 de bebeluşi, născuţi la termen şi prematur, cărora le-a fost analizată reacţia la atingere. S-a putut sesiza cum bebeluşii care au pimit mai multă afeţiune din partea părinţilor reacţionau mai puternic la contactul fizic, iar creierul celor prematuri reacţiona mai bine când erau atinşi sau îmbrăţişaţi. Cei care a realizat studiul au precizat că este esenţial ca bebeluşii să se bucure de îmbrăţişări cât mai curând după naştere pentru că aşa creierul lor va învăţa să răspundă mai uşor şi altor stimuli ce se referă la atingerile pline de afecţiune.

Mai mult decât atât, cercetări efectuate în cadrul "Weizman Institute" au făcut o descoperire deosebit de importantă despre oxitocină:aceasta este implicată în procesul de formare a unor vase de sânge din creier încă din viaţa intrauterină.Tocma datorită lor, au precizat specialiştii, se va dezvolta acea zonă din creier care va putea, la rândul ei, să stimuleze producerea oxitocinei când creierul va fi pe deplin dezvoltat.

Alte studii au urmărit să vadă impactul oxitocinei asupra comportamentului. De pildă, un studiu publicat în revista "Nature", a apelat la cercetări de laborator cu implicarea şoarecilor. Astfel, şoarecilor li s-a injectat oxitocină, iar după injectare s-a văzut cum aceştia aveau comportamente materne, reacţionând mai prompt când era vorba despre plânsul puilor. Această concluzie i-a determinat pe cei care au elaborat studiul menţionat să facă legătura şi cu comportamentul mamelor, în sensul  în care acestea sunt foarte receptive la plânsul copiilor, fiind capabile să distingă între plânsul propriului copil şi cel provenit de la copii străini.

Cercetătorii continuă să studieze impactul oxitocinei în funcţionarea creierului pentru a se putea înţelege mai bine cum aceasta are impact şi asupra comportamentelor, a relaţiilor cu ceilalţi la maturitate.

Surse: lifestyle.com. au, powerofpositivity.com, sciencedaily.com, ncbi.nlm.nih.gov