De multe ori, mamele se gandesc, ca micutul lor este "mai protejat"printr-o interventie prin cezariana si ca "va suferi mai putin", si in general sunt mai putine riscuri pentru bebelus.
In realitate, nasterea prin cezariana, chiar daca a devenit o procedura mai sigura in ultimii ani, ramane o interventie chirurgicala majora, o interventie recomandata numai in cazuri de exceptie, cand viata mamei sau a bebelusului este in pericol si ea deci, ca orice operatie, comporta riscuri importante.
In ceea ce priveste nou-nascutul, riscurile asociate nasterii prin operatie cezariana sunt atat de natura fizica, cat si psihologica, emotionala.
Posibilele repercursiuni asupra starii sale de sanatate sunt mai bine documentate si este acceptat faptul ca un bebelus nascut prin cezariana (mai ales fara travaliu) se deosebeste fiziologic de un bebelus nascut pe cale vaginala.
Cezariana electiva (la cerere), se face cu o saptamana sau chiar mai mult inaintea datei probabile a nasterii, bebelusul putand fi fortat sa se nasca astfel chiar cu o luna inainte de termenul la care el ar fi dat singur semnalul ca este pregatit (prin declansarea contractiilor). De aici si o vulnerabilitate mai mare la adaptarea la noul mediu de dupa nastere.
Ingrijorarile sunt legate de:
• rani si taieturi in timpul operatiei
• functionarea inimii si a plamanilor
• raspunsul sistemului imunitar
• nivelul eritropoietinei si volumul masei globulare sangvine
• activitatea glandei tiroide
• nivelul de glucoza in sange
• reglarea temperaturii
• nivelul enzimelor hepatice
• colonizarea florei intestinale
• dificultati de atasare si initiere a comportamentului de supt
Efectele in plan emotional, mai putin cunoscute, fac obiectul unor cercetari extrem de actuale, aflate inca in desfasurare, legate de domeniul pre si perinatalitatii. Este de netagaduit insa, in lumina cunostintelor psihologice si pediatrice de astazi ca bebelusul experimenteaza la nastere o multitudine de senzatii ca durere, frig, foame, zgomote si lumini prea puternice, cadere in gol, manipulare tactila grosiera, si mai ales o angoasa teribila in urma separarii de mama, pe care o percepe ca parte a corpului sau si de care este despartit in mod brutal si pentru mai mult timp in cazul operatiei de cezariana. Intarzierea sau lipsa contactului piele pe piele dupa nastere duc la cresterea nivelului hormonilor de stres, care au un efect inhibitor asupra sistemului imunitar, la reprize mai lungi de plans si dificultati de reglare a temperaturii.
Unele cercetari psihologice fac legatura intre cresterea ratei de cezariene si cresterea alarmanta a numarului de copii cu autism sau cu tulburari din spectrul autist. Cezariana electiva programata presupune o decizie brutala, unilaterala a momentului nasterii copilului, iar autismul este vazut ca o reactie de protest si de refuz a copilului de a se integra si a accepta emotional o lume care nu a tinut cont de nevoile lui, de gradul lui de pregatire in a face fata tranzitiei nasterii.
O alta directie tulburatoare a posibilelor efecte ale interventiei prin cezariana si a separarii mama-bebelus este alterarea capacitatii de a iubi, pe sine si pe ceilalti. Oxitocina, hormonul iubirii si prolactina, hormonul maternitatii si al altruismului, secretati de mama in timpul nasterii naturale al contactului piele pe piele si al alaptarii au un nivel mult scazut. Efectele in plan psihologic se manifesta in cresterea infractionalitatii juvenile, a anorexiilor mentale, toxicomaniilor si sinuciderilor.
Autor: LIDIA GHEORGHE
Educator Prenatal Certificat Lamaze