Povesti de mamici: maternitatea de stat sau cea privata?

Veti citi cu sufletul strans, cu zambete dar si lacrimi, cu tristete dar si cu suspine de bucurie despre maternitatile din Romania, din spitale de stat sau din clinici particulare, maternitati desenate de sufletul mamelor eroine care vor pastra in amintiri experienta nasterii lor, ca pe un dar pretios, umbrit de piedici sau colorat de bunavointa, impachetat in noroc sau in multa ambitie.

  

Maternitate de stat si o prietena buna
De Iuliana Gheorghe (nasterea-amintiredenesters.blospot.com)

Alegerea potrivita o face fiecare in functie de ceea ce isi doreste de la experienta nasterii...Personal, la vremea cand a trebuit sa-mi pun problema:" unde voi naste?", am optat pentru o maternitate de stat. De ce am facut-o ? In primul rand pentru ca acolo lucra o prietena a mea,moasa de 15 ani, in care am avut mare incredere. Ea a fost prima persoana cu care am luat legatura cand am aflat ca sunt insarcinata, ea mi-a recomandat medicul la care am urmarit sarcina, ea a fost acolo la momentul nasterii...Pentru mine asta a contat mai mult decat confortul pe care mi l-ar fi oferit o maternitate privata. De asta am simtit eu ca am nevoie. De incredere.

Ca si viziune asupra modului in care ar trebui sa fie ingrijiti o mama si copilul ei dupa nastere pot spune ca nu am beneficiat de nici un fel de suport emotional sau fizic din partea personalului medical din jur, am fost separata de copilul meu pe care l-am vazut pret de cateva secunde la nastere si apoi doar ocazional la momentele stabilite de ei pentru alaptare...

Am avut noroc din acest punct de vedere cu aceeasi prietena care intr-o noapte a venit si m-a luat pe un carucior si m-a dus la fetita mea si mi-a permis sa o desfas si sa o privesc cat vreau... A fost un moment extrem de important care m-a mobilizat psihic sa infrunt tot ceea ce se intampla cu mine in acea perioada si pentru care am sa-i raman recunoscatoare prietenei mele toata viata... Dar ce m-as fi facut daca nu exista ea? Sincer, nu vreau sa ma gandesc..

Oceanele mele
de Mihaela Maria Rizea (doileisiopisicuta.blogspot.com)

Ne-am vazut pentru prima oara copilasii in maternitati de stat, de aceea, din punctul meu de vedere, comparatia cu o maternitate privata se exclude. Totusi, al treilea copil s-a nascut intr-o maternitate din alta tara, iar experienta acestei celei de-a treia nasteri a devenit, printr-o comparatie necesara, reperul meu de normalitate. Aa adauga, din pacate. Aceasta, pentru ca:

Nasterea ar trebui sa fie, intr-o covarsitoare majoritate, un act de o naturalete pura, este un act firesc. Noi, mamele care ajungem in fata marelui eveniment, nu ar trebui sa depindem de disponibilitatea, de multe ori zgarcita (acesta este un eufemism), a unui om, fie el medicul care ne-a urmarit sarcina. Dar, daca indraznim sa ne declaram independenta fata de acest om, atunci, sa ne tinem!, ne asumam riscul de a fi tratate prost, adica fara intelegere.

Pentru ca, in maternitatea publica in care am nascut, ai mare nevoie de un asistent personal care sa iti inlesneasca, prin purtarea unui halat cu buzunare adanci, accesul la latura decenta si umana a personalului medical.

Pentru ca nu ti se respecta intotdeauna intimitatea si integritatea. Tu, cea care nasti, nu esti personaj principal. Medicul, care te asista, este eroul filmului. Nasti cand vine el la serviciu, chiar daca vine pentru tine, nici mai degraba, nici mai tarziu si nasti asa cum vrea el, fara prea multe explicatii sau dileme.

Si pentru ca ti se fura momentele unice de dupa nastere, acelea in care vrei, poate, in ciuda epuizarii fizice accentuate, sa iti strangi copilul in brate si sa il tii lipit de tine mult si bine sau putin si bine, dar atat de mult cat vrei si poti tu. Nu ei!

Dar sa nu fiu prea severa, maternitatea in care copiii nostri s-au nascut, Spitalul Universitar Bucuresti, este una dintre putinele maternitati 'prietene cu copilul' din Bucuresti, ceea ce inseamns ca mama are privilegiul sa stea in rezerva impreuna cu copilul sau nou-nascut. Mie mi-a folosit experienta asta, m-a mobilizat si mi-a paralizat atentia pentru durerile mele, nu mai spun cat de confortabil m-am simtit sa il stiu pe bebelus aproape.

Date fiind neajunsurile nasterii in maternitatile noastre de stat, cred ca o viitoare mama si-ar usura intamplarea nasterii ce va veni, intamplare care se condimenteaza deseori excesiv cu suferinta fizica, emotii puternice, variate si umilinta, daca citeste, cauta, intreaba, asculta, invata si, in cele din urma, hotaraste pentru ea. Pentru ca intamplarea nasterii ei, daca pentru medicul care o asista este o canita de apa într-un ocean, pentru ea, mama, este oceanul insusi.

Am nascut la maternitatea Giulesti ... de doua ori
de Simona Irimie (altesfaturipentrumamici.blogspot.com)

Maternitatea Giulesti avea in 2005 si 2009 sectii foarte bine utilate pentru terapie intensiva femei si pentru prematuri si personal calificat atat pentru femei cat si pentru copii. Copii cu probleme la nastere erau adusi de urgenta la Giulesti datorita dotarilor din maternitate.

In 2005 am ajuns la maternitate la 35 de saptamani de sarcina. Internarea a durat destul de mult si a fost neplacuta din cauza personalului. Am fost internata in corpul B unde erau internate viitoare mamici care aveau sarcini cu probleme. Salonul era pentru 4 paturi si s-a pus un pat in plus, cu baie proprie si dus. Conditiile erau rezonabile, asistenta medicala era permanenta, am facut tratament pentru maturarea plamanilor bebelusului si anti contractii. Eu am Rh negativ si sotul meu si copiii Rh pozitiv, am facut in maternitate vaccinul anti-D pentru a nu avea probleme la o nastere ulterioara.

In timpul cat asteptam ca el sa ia in greutate mergeam sa il hranesc chiar acolo, la fiecare 3 ore ziua. Aveam haine speciale pentru intalnirea cu el. Nu stiam sa il tin la inceput si nu m-a invatat nimeni acolo in maternitate, dar ne-am invatat noi pana la urma unul cu altul. Doctorita neonatolog care a asistat la nastere a fost disponibila sa imi raspunda la intrebari despre ingrijire. De acolo am aflat cum sa ii sterg ochii si nasul si buricul si ce creme sa folosesc.

In 2009 conditiile de la sectia de terapie intensiva s-au imbunatatit spectaculos fata de 2005. A aparut mai multa aparatura si suport post operator. Medicii nu s-au schimbat dar atmosfera s-a schimbat. Au refacut complet saloanele pentru femei. Daca in 2005 existau numai saloane imense si singura toaleta era pe coridor, in 2009 saloanele erau pentru mult mai putine paturi si erau prevazute cu toaleta individuala. Asistenta sefa era aceeasi si mie mi-a placut foarte mult de ea.Bebelusul meu era de data asta in salonul de bebelusi nascuti la termen impreuna cu o multime de alti bebelusi. Erau toti aliniati in patuturi mici cu numele pe patut, impachetati in scutece care permiteau asistentelor sa ia cate doi deodata.

Noi le duceam pampers si creme iar la sfatul asistentelor duceam putini pampersi cand se terminau pentru ca unii parinti nu duceau si imprumutau din alte parti. Ideea era sa nu imprumute dintr-un singur loc :) Mergeam la 3 ore sa ii hranim iar asistentele ajutau mamicile nepricepute sa isi tina bebelusii in brate si sa ii hraneasca.Am avut probleme cu vaccinul anti-D pentru ca nu mai exista in spital si nici in farmacii. Un prieten al sorei mele doctor a cumparat unul din Ardeal, sotul meu a mers o zi si o noapte cu masina dupa el. Am mai cumparat unul din spital tot prin niste cunoscuti doctori. Nu exista la farmacii. Mamicile cu incompatibilitate Rh trebuie sa se asigure ca il au inainte de internare. Dupa 2 zile am plecat si noi acasa, pentru ca bebelusul crescuse in greutate bine si eu nu avem probleme.

Si a fost bine asa, in maternitate nu e mai bine ca acasa :)

La doi ani de la nastere as alege maternitatea privata
de Maria Enache (bobulmeudeorez.blogspot.com )

Am avut parte de o sarcina de poveste. Luna de luna intram in sala de asteptare a unei mari clinici private bucurestene si-mi asteptam randul la consultatie. Medicul atent, din "doamna" nu scotea nici o pacienta, asistentele ma ajutau la urcatul si coboratul scarilor, aveam prioritate la recoltarea analizelor, nu asteptam niciodata mai mult de un articol de revista sau cateva reclame publicitare, ce sa mai, ma credeam in raiul sistemului sanitar. Privat, ce-i drept, dar cat de rau putea sa fie si la stat? Urma sa nasc cu doctorul ce ma "vazuse" toata sarcina la clinica privata, dar la un mare spital bucurestean din sistemul de stat. Alegerea fusese facuta pe considerente financiare, dar si pentru ca eu, dand dovada de un mare spirit de sacrificiu, am zis ca voi putea rezista 3 zile la un spital de stat. Asa a fost?

Am asteptat sa implinesc 40 de saptamani de sarcina si sa se faca luni, 3 august, ora 8 ca sa ma prezint sa nasc. Degetzica a decis insa altceva, asa ca dupa o noapte de travaliu, am ajuns la spital duminica dimineata in zorii zilei, plangand (iarasi!) de sarea camasa de pe mine caci eu nasc si eu trebuie sa fac cezariana si doctorul meu este in concediu si vine maine si eu ce ma fac, ce ma fac? Inlacrimata, cu rimelul curgandu-mi pe fata, o sun pe doctorita pe care doctorul meu mi-o lasase ca om de incredere. Intr-adevar, in nici 15 minute ma suna si-mi spune ca este in drum spre spital si ca a vorbit deja cu anestezista si cu asistentele sa ma pregateasca de operatie. A venit intr-un suflet; era inca imbracata in hainele de strada, am facut cunostinta atunci, in sala de travaliu in care ma plimbam indoita de durere ca un leu in cusca, iar dansa mi-a spus blanda ca "mai este putin si trece". Mi s-a parut ca are cea mai frumoasa voce din lume si multa vreme m-am intrebat daca durerea m-a facut sa mi-o inchipui asa sau chiar este un inger. Mi-a sters rimelul de pe fata si m-a trimis la oglinda: Haideti, aranjati-va putin, ca in scurt timp va intalniti cu bebe si trebuie sa fiti frumoasa!

Cele 24 de ore petrecute la ATI au fost cele mai frumoase din spital: asistentele dragute se perindau una dupa alta in cadrul usii si ma intrebau daca sunt bine si daca am nevoie de ceva, moleseala si caldura pe care le simteam, in sfarsit, dupa cateva ore in care tremurasem in ciuda celor 36 de grade de august, sunetul ritmic al injectomatului care ma trimitea intr-o lume fara durere si suspine ma faceau sa ma felicit ca am luat decizia sa nasc intr-o maternitate de stat. Aveam un singur regret: ca nu aveam fetita cu mine si ca nimeni nu-mi spunea ce face si cum este.

Mutarea in salonul "de lauze" m-a trimis direct in negura spitalelor din Romania, negura de care auzisem atatea si despre care am crezut de atatea ori ca este exagerata: asistente ce se lasau rugate de 10 ori pentru a veni o data, amenintari subtile, printre cuvinte, cum ca "sa vedeti ce-o sa patiti daca...", bani murdari strecurati in buzunarele halatelor, bani pe care am invatat sa-i bagam in pungi de plastic inca din salon pentru ca apoi sa putem sa ne spalam pe maini inainte de a ne atinge copilasul, refuzul asistentelor de a-mi pune absorbantele speciale, cumparate scump de la un magazin specializat, pe motiv ca ce-s astea? si de ce-s mai bune decat vata noastra? ma deprimau si ma faceau sa-mi doresc sa-mi iau bebelusa si sa mergem acasa. Voiam sa uitam amandoua ca ne-am cunoscut intr-o maternitate unde aveam intalniri fixe, de cate 30 de minute la fiecare 3 ore, iar restul timpului ni-l petrecem fiecare tesand tehnici de supravietuire: ea, plangand dupa mamica ei, iar eu, strangand din dinti, spalandu-ma in picioare la chiuveta din camera si band ceaiuri si supe strecurate toata ziua, auzind in minte vocea doctoritei care mi-a spus in a doua dimineata de viata a fetitei mele: "va spalati, va faceti frumoasa si mergeti la copil. Aveti, n-aveti lapte, nu conteaza, mergeti din 3 in 3 ore si stati linistita, laptele va veni."

Acum, la doi ani de la nastere mi-am schimbat parerea: desi am avut parte de o doctorita minunata care, desi nu ma vazuse niciodata, nu a facut nici o deosebire intre mine si prietena ei, desi asistentele de la Terapie Intensiva au fost prezente in fiecare minut din cele 24 de ore petrecute acolo, faptul ca nu am putut sa am fetita aproape si ca n-am putut sa-mi impun nici una dintre dorintele legate de ea si, deloc in ultimul rand, degradarea (nu numai umana) de la celelalte sectii m-au facut sa regret decizia de a naste intr-o maternitate de stat. Intr-o alta tara fiind si auzind povestile despre nasterile din sistemul de stat nu-mi doresc decat sa am parte si eu de nasterea visata. Si nici nu-mi doresc mare lucru: doar un salon pentru noi trei, in care Degetzica sa poata sa vina oricand si sa stea oricat, o baie proprie, nu pe hol si impracticabila, sa mi se respecte deciziile, fara sa mi se vorbeasca autoritar sau jignitor, fara sa trebuiasca sa manuiesc banii si copilul proaspat nascut cu aceleasi maini si in acelasi timp, iar la final, ironie - sa mi se spuna ca nu-s de ajuns. E mult? E putin?

 

Maternitatea de la Municipal: as mai naste acolo, dar mai rezista ei?
De Mamituni (jurnal-de-mutunau.blogspot.com)

Am nascut la Municipal, pentru ca acolo lucra Corina, medicul care mi-a urmarit sarcina. Am intrebat-o, inainte de nastere, cate ceva despre spital.
- E curat, nu trebuie sa-ti faci griji. Si toata lumea isi face oricum treaba.
- O sa stau cu copilul in camera, chiar daca nu sunt la desene pe pereti?
- O, da, Municipalul are rooming-in.
Si cu asta, gata, ma hotarasem.

A fost curat, am avut copilul cu mine inca de la post partum (chit c-a trebuit sa amenint intens ca fac scandal dacã nu mi-l aduc i-me-di-at), am avut unde face dus. Asistentele si ingrijitoarele isi faceau treaba. Desigur, post-5-lei, palmato-strecurati la buzunar. Cat am stat acolo, n-am vazut pe nimeni sa refuze vreo cerere mamiceasca.

Si totusi...
Una din asistentele de la pediatrie era ametita rau iar alta, o mitocanca sinistra (ocupatia ei majora parea sa aiba mare legatura cu privirile si comentariile depreciative aruncate fetitelor; pentru ea, numai baietii meritau atentie - ea avea doi, si se purta de parca asta era singurul lucru care-o facea demna de atentie... saraca!) In general, duamnelor nu le-ar fi lipsit niste cursuri de amabilitate & oarece 7 ani de-acasa - am vazut doua situatii in care asistenta a tipat la cate o mama. .

Nimeni nu mi-a cerut consimtamantul pentru vaccinarea copilului. Am fost intens batuta la cap sa fac radiografie pulmonara. Multumesc, dar intentionez sa alaptez. Apreciez campania dvs. de screening, dar, ce sa vezi, n-o sa iau parte la ea. Pai s-ar putea sa nu va dea drumul din spital, fara radiografie. Serios? Pe bune? Ia hai sa vedem!(evident, am semnat ca refuz, pe raspundere proprie, bla-bla-bla, si asta a fost tot)

Nu mi-a parut prea rau cand am plecat - dar as putea merge sa mai nasc acolo, acum ca stiu cum merg lucrurile.(intrebarea e daca rezista ei!) Alegerea maternitatii ar trebui sa se bazeze mai mult pe propriile dorinte si asteptari. Uite ce-as avea in vedere la momentul alegerii maternitatii. As intreba, referitor la politica locului, nu doar la ce face de obicei medicul:
Voi beneficia de autonomie?
Mi se va cere consimtamantul pentru manevrele medicale facute atat mie, cat si copilului? (va asigur ca voi fi acolo cu capu' ca sa pot raspunde coerent!)
Va tine cineva cont de ce vreau si de ce refuz?
Va prima ce doresc eu, sau nasterea va fi oricum confiscata de medic?
Nu medicul decide cum se va desfasura nasterea. Cel putin, nu in cazul meu. Medicul ma informeaza care sunt riscurile si beneficiile, cum va decurge recuperarea) si de decis decid eu. Ca doar eu nasc, nu medicul.
Esentialul:
Ma va trata maternitatea aia ca cu respect, pe o persoana, sau sunt privita ca depozitarul biped si incompetent al unui caz medical? Un colet pe banda rulanta cu pacienti care ne fac noua viata grea? Abia dupa aia m-as uita daca maternitatea e de stat sau privata. Pentru ca, ce sa vezi, cadrele medicale din maternitatea privata vin tot din scolile romanesti. Care, saracele, sunt din alt film cand vine vorba de respect pentru pacient.

 

Nasterea naturala trebuie sa fie promovata in fiecare maternitate
de Laura Campean (viataprinbalonulroz.blogspot.com)

Este un subiect despre care, recunosc, nu stiu mare lucru. Cel putin maternitatile din Romania imi sunt straine. De aceea articolul meu de astazi o sa fie o pledoarie despre nasterea naturala si despre dreptul oricarei femei din lumea asta de a alege cum si unde vrea sa nasca. Natural. Adica ce explicatii in plus ar fi de adaugat cuvantului astuia? Natural. Asa cum a fost lasat sa fie. Exista o inteligenta superioara noua, care se afla si curge in tot ceea ce exista, care asa cum stie sa creasca copilul in burta mamei de la un punct pana la o fiinta umana completa, la fel stie si cand si cum a venit momentul ca aceeasi fiinta sa iasa afara din pantec, in lume.

Sa fim cinstiti: cezariana este in 99% din cazuri o alegere venita din frica de durere fizica a mamei si din lenea de implicare a medicului, pentru care e mult mai comod sa treaca in agenda data si ora la care a decis el ca e momentul sa scoata copilul afara, tzac-pac, dupa care hai te pup, ies la restaurant cu prietenii. Si sa fim cinstiti in continuare: nasterea naturala inseamna un travaliu care dureaza si doare, inseamna sange, urina si materii fecale, inseamna traspiratie si par ravasit, inseamna uneori racnete de durere, da, inseamna si toate astea.

Dar in acelasi timp e un proces intreg, ca si viata insasi. Nasterea naturala este menita sa fie un proces sigur, lipsit de risc, atata vreme cat mama si bebelusul sunt sanatosi si nu intervin complicatii in timpul travaliului.
Nasterea naturala este prima dovada de iubire si respect fata de alegerile copilului care se naste - pentru ca ii da voie copilului sa vina pe lume atunci cand el, copilul, este cu totul pregatit sa o faca. Nimic nu ar trebui sa fie grabit in nasterea naturala. Totul este in armonie. Trecerea copilului prin tot drumul asta de la caldura pantecului prin canalul vaginal si afara, masajul pe care fiecare oscior il primeste si iubirea pe care corpul mamei continua sa i-o ofere, dupa cele 9 luni de pantec, si in timpul nasterii...

Primirea copilului de catre maini calde si iubitoare, care imbratiseaza si mangaie - si care IN NICI UN CAZ nu dau o palma la fund bebelusului, ca sa vedem daca plange... Apoi, odata ce copilul a iesit, contactul piele pe piele cu mama si punerea lui la san imediat, fara a fi spalat sau infasat - toate isi au rostul lor in crearea celei dintai impresii asupra subconstientului copilului, impresie care va sta cu el toata viata. In ce lume vine? E o lume calda, primitoare, iubitoare, in care se simte ocrotit, hranit, protejat? Sau este o lume rece, stridenta, straina si grabita? Alegerile constiente ale mamei fac cea mai mare parte din aceasta prima impresie, pentru ca este in puterea ei sa decida cum isi primeste copilul in lumea asta.

Sunt toate lucruri la fel de firesti ca respiratia, pe care le-am uitat si pe care putem sa ni le amintim. Nu stiu in cate maternitati din Romania si din lume se naste constient. Eu una sunt adepta nasterii naturale acasa sau in clinici care sprjina in totalitate curgerea fireasca, in iubire, a venirii bebelusului pe lume. Stiu ca in orice clipa avem capacitatea de a alege, iar alegerea locului si modului in care vrea sa nasca este dreptul natural al oricarei mame.

 

Polizu, un spital numit degeaba baby friendly
de Laura Bucur (laurabucur.com)

Eu am nascut intr-o maternitate de stat, Polizu, dar nu pentru ca as fi vrut ci pentru ca acolo era medicul meu. Auzisem numai lucruri bune despre spital, inclusiv despre sistemul de alaptare si chiar nu aveam decat o singura temere, legata de personalul medical.

Ma gandesc ca au trecut 4 luni si ca deja nemultumirile legate de spitalul Polizu se estompeaza si ca putin mai conteaza. Dar la momentul respectiv stiu ca mi-era teama de nastere, nu ma gandeam la ce va fi dupa cat la nasterea in sine, care speram eu sa fie una pe cale naturala. Din motive medicale nu am putut, asa ca am trecut la operatie, totul s-a petrecut foarte repede si pot spune ca a fost o echipa de profesionisti, in frunte cu medicul, dr. Bogdan Calinescu.

Dezamagirea maxima a venit din partea celor de la neonatologie. O spun cu mana pe inima ca toate asistentele si cativa medici de la nou nascuti sunt niste scarbe. Calificativul de spital "baby friendly" poate ca este doar la nivel teoretic. Am stat intr-o rezerva, doar noi 3, adica doi parinti care habar n-aveau ce se intampla cu ei si o bubulina proaspat venita pe lume. E destul de clar ca ai nevoie de ajutor. Dar nu, totul se petrecea pe fast-forward, nu te invata nimic, nu-ti explica nimic, daca tu intrebi ceva, iti raspund in 2 peri de parca tu ar trebui sa fi invatata. Am nimerit cred ca doar doua asistente rabdatoare, dar s-a intamplat la o vizita sa vina medicul, care evident era pe fuga, mi-a cantarit bebelusul si mi-a zis ca a scazut prea mult in greutate si s-o treaca pe supliment. La care eu am ripostat si mi s-a raspuns foarte sec ca nu am decat sa fac ce vreau eu dar ea stie mai bine. Doar la externare a venit un prof. doctor, care a fost extrem de draguta si care mi-a recomandat alaptatul exclusiv, cu cateva mici sfaturi valoroase. Abia in ziua externarii mi s-a spus si mie ca exista lactarium, acolo unde poti merge sa-ti detensionezi sanii si sa poti da lapticul tau la bebelus...era deja tardiv.

Rezerva a fost ok, chiar o recomand, pentru ca stii ca esti doar tu cu familia ta, nu te deranjeaza nimeni, se face curat, evident ca in spital - fîs fîs cu spirt la chiuveta, un mop pe jos - iar lenjeria de pat nu au schimbat-o in 3 nopti cat am stat acolo. Dar decat in salon cu alte 2-3 mame si 2-3 copii zic eu ca a fost o alegere buna, plus ca daca stai cu sotul tau sau cu altcineva apropiat ai un ajutor de baza, singura nu ai putea intr-un salon normal, chiar si daca nasti natural. Acum toate sunt de domeniul trecutului, iubita mea e o minune si mult timp am plans doar cand ma uitam la ea. Daca ar fi sa mai nasc o data pot spune cu certitudine ca as alege o clinica privata, fara sa ezit.

Cum am nascut eu la privat
de Ama Petritan (ama2675.blogspot.com)

Si eu, ca multe alti oameni din tara, am auzit povestile horror despre maternitati romanesti. De fapt am crescut cu ele, povestite inca de mama si terminand cu prietenele care au nascut inaintea mea. De aceea cand am ramas insarcinata decizia de a naste la privat a venit ca o urmare logica.

Si a venit ziua cezarienei. Inceperea procesului mi s-a parut defectuos si m-a agitat incredibil. Ajunsa de dimineata la spital a trebuit sa completez o serie de acte si declaratii. Chiar daca eram programata la cezariana si nu ma chinuiau durerile, de emotie tot mi s-a parut dificil sa ma concentrez. In plus, se sta in picioare. Ca gravida trecuta binisor peste termen fiecare minut petrecut in picioare era un chin. Nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fost sa am si contractii!

In prima zi, dupa ce m-am ridicat in picioare, asistenta m-a dezbracat si m-a sters din cap pana in talpi. Eu trebuia doar sa ma concentrez sa stau in picioare. E o senzatie ciudata, frustranta, dar apoi gandindu-ma in urma a fost un lucru extraordinar! Abia operata, plina de sange, transpirata, nu as fi putut niciodata sa imi fac o toaleta atat de completa. Iar aceasta toaleta - mai mult sau mai putin complexa, in functie de necesitate - se facea de mai multe ori pe zi.

Camera era de doua paturi si avea o toaleta cu dus. Paturile aveau un sistem de ridicare si acest aspect a fost salvator! De multe ori m-am simtit mai comod intr-un pat ridicat pentru ca daca eram perfect intinsa aveam impresia ca se trage operatia. Langa pat exista un snur sau telefon cu care se putea chema asistenta. Va marturisec ca in prima noapte am crezut ca asistentele stau la usa noastra - nici nu apucam sa atingem snurul si deja erau langa noi. Niciodata nu s-au aratat iritate sau suparate, ba mai mult stateau cu noi de povesti, ne incurajau, ne povesteau din experienta lor si se asigurau mereu ca avem tot ce avem nevoie. Asternuturile si camasile de noapte ne erau schimbate de cate ori era nevoie. Si credeti-ma a fost nevoie foarte des! Pe asternut era suficientsa apara o singura picatura de sange si deja veneau infirmierele sa le schimbe.
Mancarea era furnizata de o firma de catering. In afara de prima zi cand am pimit doar iaurt si supa, in urmatoarele zile primeam un meniu din care ne alegeam mancarea. Niciodata nu am putut manca tot ce mi s-a adus. Televizor in camera.

Natalia a fost tinuta la neonatologie si adusa ori de cate ori o doream. Asistentele de la neonatologie ne-au ajutat sa invatam cum sa alaptam, ne-au ajutat sa ne ridicam pentru prima oara copilul in brate si mai apoi ne-au invatat cum sa il schimbam, imbracam, cum sa ii facem toaleta si cum sa ii facem baita. Ei bine, cam tot ce aveam nevoie sa stim ca proaspete mamici. Eram vizitate toata ziua de doctori.

O astfel de spitalizare iti reda incredere in sistemul de sanatate romanesc. Da, este scump. Dar nu a trebuit sa ma stresez nicio secunda pentru a ma gandi daca am "rasplatit" cum se cuvine nu stiu care asistenta. Nu a trebuit sa ma stresez ca e mizerie la baie si va spun sincer, ca luxul de a putea aseza pe o toaleta curata cand esti proaspat operata este de nepretuit!

Va spuneam la inceputul articolului ca am ales sa nasc la privat mai ales pentru ca ma gandeam ca Natalia sa fie pe maini bune la inceput de drum. Dar dupa spitalizare am realizat ca este important si pentru mama sa fie pe maini bune in acele zile - sa fie linistita, relaxata si ingrijita. Este important ca si ea sa beneficieze de cel mai bun tratament cu putinta si sa nu trebuiasca sa fie umilita in vreun fel in acele zile.

 

Maternitati si maternitate
de Raluca Contiu (taraluihabarnam.blogspot.com)

Eu am o chestie cu spitalele. Nu-mi plac si gata. Experientele mele cu spitalele [de stat (romanesti, cu altele n-am avut de-a face)] pot fi sumarizate in cuvinte putine: mirosuri urate, aglomeratie, lipsa de consideratie pentru pacienti.

Deja incepusem sa ma gandesc sa merg la Cluj, apoi am aflat ca este o clinica privata in Baia Mare, care avea si maternitate proaspat data in folosinta. Doctorul la care mergeam pentru urmarirea sarcinii lucra (numai) acolo, aaa ca alegerea a fost destul de usoarã, in final. Conditiile erau civilizate, nu de lux, civilizate, asa cum ar trebui sa fie de fapt in toate maternitatile. Madamele de-acolo pareau dragute si ne-au oferit informatii complete despre ce inseamna nasterea la Euromedica. Am hotarat ca acolo ramanem.

Nasterea a fost usoara si rapida, insa Alla s-a nascut cu dublã circulara de cordon, era albastra bine, a fost nevoie sa stea cateva ore sub oxigen si sub observatia neonatologului. Am tinut-o in brate pentru prima oara la aproape 4 ore dupa ce s-a nascut. Prima noapte am petrecut-o separat, politica spitalului (politica nebatuta in cuie, insa pe vremea aceea eram prea ametita si coplesita sa cer altceva) era ca in prima noapte sa aiba ei grija de nou-nascut, sa-si revina mama dupa nastere. Daca ar fi sa mai trec prin experienta asta o data, nici o politica nu ne-ar mai tine departe.

Nici o informatie nu te pregateste pentru ce inseamna de fapt sa fii parintele unei mogaldete urlatoare care nu stie ce-s alea amanari, orare si grafice. Trebuie doar sa fii acolo, pregatita sa inveti, pregatita sa te lasi in cu totul alt ritm, pregatita sa iubesti. Pare destul de usor, desi nu e intotdeauna.

 

Nastere la privat sau la stat?

Daca in sarcina alegerile sunt simple, problemele apar si dispar la fel de repede, cand se apropie momentul nasterii, iata ca deciziile sunt mai dificile. In Romania de azi prima intrebare pe buzele oricarei mamici este: Maternitate de stat sau privata? Si raspunsul nimeni nu-l poate da, pentru ca nu exista un raspuns corect. Este o alegere, care tine strict de mama, de familia ei, de dorintele si personalitatea ei. Insa un adevar pare sa se desprinda din toate povestile destainuite mai sus: informatia este vitala! Oriunde decide mama sa nasca, daca este informata privind toti pasii unei nasteri, fie ea prin cezariana sau naturala, daca stie ce va cere pruncul de la ea, daca este sigura pe principiile ei, va reusi sa faca din locul nasterii o amintire frumoasa.

Cu drag,

Gabriela Paladi
Redactor Sef Qbebe