Micul Mario Alexandru a avut locul perfect pentru a dormi. Cald si primitor, perturbat minim de zgomotele externe, cu lichidul amniotic jucand rol de absorbant de socuri, pantecul mamei a reprezentat securitatea absoluta. Dar intr-o zi de primavara, totul se schimba. Intunericul a fost inlocuit cu o lumina orbitoare. Lichidul in care inota la o temperatura potrivita a disparut. Este frig. Apar zgomote, voci si brate straine. Iar, intr-un final, aude din nou bataile inimii mamei care l-au insotit tot timpul. Vocea si mirosul mamei ii da senzatia ca totul este in ordine. Apoi se adanceste intr-un somn linistit.
Trecerea la lumea exterioara este marcata de transformari majore. Si este imperios ca toate sa se petreaca intr-un interval de timp foarte scurt. Desi parte a normalitatii, adaptarea copilului la viata extrauterina este un proces complex, atat din punct de vedere organic, cat si sub aspect psihologic.
Nasterea nu trebuie sa fie o trauma nici pentru mama, nici pentru copil
Specialistii considera ca, in momentul nasterii, odata cu noile senzatii fizice si psihoemotionale, copilul "invata" si prima anxietate de separare. Separarea de mama, de mediul confortabil in care totul venea de la sine fara ca el sa faca cel mai mic efort: hrana, siguranta, protectia, cresterea biologica si psihica. Atasarea la pieptul mamei face ca el sa auda bataile inimii si anxietatea sa se diminueze, iar el isi concentreaza efortul pe primele respiratii.
"O data nascut, copilul castiga in autonomie, insa va trebui sa se confrunte cu o lume plina de zgomote, culori, atingeri ce-i vor schimba perceptiile vechi cu unele noi. Unele infricosatoare uneori: forceps-ul, un contact brutal, lipsa indelungata a mamei pentru prematuri, inconfort fizic periculos indus de o nastere prelungita si dificila, hipoxia. Nasterea este perceputa ca trauma in contextul schimbarii bruste a acestui confort si a acelor perceptii "asezate" deja in corpul si psihicul copilului fara ca toate acestea sa fi fost obtinute prin efortul lui involuntar, dar determinat de situatie", este de parere Eugenia Popovici, psihoterapeut Terapii Scurte Strategice.
"Copilul nu sufera o trauma. Exista un stres in timpul travaliului, o situatie cu potential socogen daca bebelusul nu reuseste sa se adapteze. Este un stres, in sensul ca pentru o perioada de pana la un minut, corespunzator unei contractii, nu primeste suficient sange de la mama. Dar nu trebuie sa fie o trauma. Tocmai de aceea exista echipa medicala: sa se asigure ca nu devine o trauma. Mai mult decat atat, copiii sunt inzestrati sa reziste la stresul nasterii mai mult decat ne-am astepta", completeaza dr. Iosif Niculescu, medic specialist obstetrica - ginecologie.
Adaptarea copilului la noua lume
Comparativ cu alte mamifere, puii de om sunt mult mai fragili si vulnerabili la nastere. Ei au nevoie de o atentie constanta si de contact fizic. "Il pui pe pantecul mamei si se catara (pentru ca nu vede absolut deloc cateva zile) pana la san. Lucreaza ca un magnet. Este uimitor", se minuneaza de fiecare data dr. Iosif Niculescu. La nastere, copilul se afla in imposibilitatea sa-si ridice capul, sa se deplaseze, sa-si regleze temperatura sau sa se hraneasca. Asta, spre deosebire de puii de animale care se nasc cu instincte de supravietuire care le permite sa se ridice si sa umble sau sa alerge de indata ce se nasc.
Oamenii de stiinta spun ca bebelusii se nasc cu doar trei reflexele de baza: sa respire, sa suga si sa inghita. Savantii pun acest lucru pe seama imaturitatii creierului nou-nascutului uman, care, la nastere, este de numai aproximativ 25% din greutatea sa de adult, in timp ce multe alte mamifere se nasc cu 60% - 90% din dimensiunea lor creierului adult. De aceea, copiii depind de parinti pentru a supravietui si pentru a se linisti.
"Expertii in pediatrie si psihologie afirmau anterior ca la nastere copilul este orb, nu poate distinge culorile, nu isi poate recunoaste mama si aude numai ecouri ale cuvintelor celor din jur. Se credea ca, pentru bebelus, diferentele de temperatura din timpul nasterii nu conteaza, ca bebelusul nu are miros si nici gust, ca plansul sau nu are semnificatie, ca zambetul sau este doar eliminarea unor gaze si ca bebelusul nu este "echipat" cu un creier care sa ii permita sa isi aminteasca, sa invete sau sa gaseasca semnificatii in experientele traite. Evidenta cazurilor din terapii arata insa altceva: bebelusii sunt senzitivi, cognitivi si sunt afectati de experienta din timpul nasterii", explica psihoterapeutul Eugenia Popovici.
"Este o trecere de la un mod existential, in care totul ii este asigurat la altul, in care trebuie sa respire singur, sa manance singur, sa cheltuie energie ca sa existe. Face parte din normalitate. Are nevoie de pauze intre contractii ca sa-si reechilibreze nevoile metabolice. De aceea, travaliul trebuie urmarit, sa nu fie intempestiv si profund medicalizat", vine in completare ginecologul Iosif Niculescu.
Cum se adapteaza nou-nascutul la viata extrauterina?
Fiecare organ sufera modificari de natura sa-l ajute pe copil sa supravietuieasca in mediul extern. Respiratia este prima care se adapteaza la viata extrauterina. Un sistem respirator dispare si altul se initiaza. Plamanii se golesc de lichid in timpul contractiilor uterine si se inunda brusc cu aer la contactul cu atmosfera. Cu alte cuvinte, in mediul intrauterin, fatul primea oxigen din sangele mamei direct prin placenta. La nastere, dupa ce cordonul ombilical este taiat, iar copilul indepartat de placenta, bebelusul trebuie sa respire singur. Iar prima miscare respiratorie este cheia.
Temperatura corpului este a doua ajustata. Imediat dupa ce este expulzat din mediul cald unde a locuit atatea luni, copilul pierde multa caldura si se socheaza foarte repede. Se trezeste intr-un mediu rece si necunoscut, neprietenos. Creierul transmite mesajul ca este frig, iar corpul incepe sa creeze caldura prin arderea unei grasimi speciale care se gaseste numai la nou-nascuti: grasime bruna. De aceea, trebuie uscat imediat sub lampa sau la pieptul mamei.
Primul supt este benefic si trebuie sa se petreaca cat mai repede dupa nastere. Aduce anticorpi si un minim de energie. Conceptele modern sustin punerea la san in prima ora dupa nastere ca fiind importanta.
Activitatea renala a nou-nascutului este diminuata in primele zile dupa nastere. Si asta deoarece bebelusul se naste cu vezica urinara goala. Urina acumulata in mediul intrauterin este eliminata inainte sau in timp ce fatul aluneca prin canalul de nastere. Copilul nascut pe cale vaginala va avea prima mictiune in primele 24 de ore de viata, iar cel nascut prin cezariana va avea nevoie de doar 3-5 ore de la nastere ca sa elimine lichidele din corp.
Meconiul, primul scaun al bebelusului, negru verziui si cu textura pastoasa, presupune eliminarea substantelor digerate si a resturilor procesului metabolic realizat de ficatul in timpul vietii intrauterine. Daca in primele doua zile dupa nastere, bebelusul nu elimina meconiul, trebuie solicitata parerea specialistului. Ar putea suferi malformatii ale tubului digestiv. De asemenea, in primele doua saptamani, bebelusul alaptat la san poate suferi de diaree fiziologica: multe scaune apoase pe zi (numarul poate ajunge la 10). Este un fenomen normal cauzat de imaturitatea tubului digestiv.
Asadar, ficatul este supus unei intense adaptari la mediul extern: trebuie sa descompuna reziduurile si sa secrete substantele care coaguleaza sangele, functii care in mediul amniotic erau suplinite de mama. Un indicator al imaturitatii hepatice a copilului este icterul fiziologic (excesul de bilirubina din sange). Icterul apare atunci cand bilirubina este secretata in cantitati mai mari decat poate fi distrusa de ficatul nou-nascutului si eliminata din corp. Aproximativ 80% dintre bebelusii nascuti la termen si 50% dintre prematuri se nasc cu icter fiziologic. Culoarea galbena a pielii si albul ochilor dispar in 7-10 zile la nou-nascutul la termen si in 21 de zile la prematuri.
Sistemul osos este flexibil si elastic, ceea ce face ca oasele craniului occipital - nesudate si cu densitate mica - sa se recompuna rapid dupa ce aluneca prin canalul de nastere. Compresia pe care o simte copilul - la trecerea prin canalul de nastere o putem asemui cu trecerea de forta majora printr-un tunel cu diametrul mai mic decat al corpului nostru.
Creierul copilului este inundat cu oxitocina, hormonul atasamentului, produs in exces de gravida cu rol bine stabilit in evolutia fiintei. La nastere, copilul pierde aceasta resursa si pana cand creierul lui nu produce singur neurohormonii si neurotransmitatorii necesari evolutiei si dezvoltarii armonioase, are nevoie de toata atentia si grija mamei. Primele informatii depozitate in inconstientul copilului si contribuie la sanatatea lui mintala si emotionala mai tarziu in viata.
Sistemul imunitar se dezvolta in timp dupa nastere, pe parcursul a cativa ani. Si aici un rol esential il joaca alaptarea la san. Prin laptele matern, copilul primeste anticorpi de la mama astfel incat sa lupte eficient impotriva microbilor cu care intra in contact si sa-si dezvolte, astfel, imunitatea.
"Adaptarea la copiii nascuti pe cale vaginala este naturala. Adaptarea respiratorie, a sistemului circulator, colonizarea cu germeni se intampla natural. La cezariana insa, totul este brusc si usor fortat. Pentru copiii normali, modificarile nu sunt o problema. In schimb, pentru copiii cu deficit de crestere sau pentru prematuri, adaptarea respiratorie este mai dificila. Exista studii care incearca sa sugereze riscul autismului la copiii nascuti prin cezariana. Exista, in orice caz, dificultati mai mari in adaptarea respiratiei. Pe de alta parte, cezariana a devenit o operatie de rutina, iar complicatiile sunt minime. Sunt voci care se intreaba retoric unde ajungem ca specie daca toti ne nastem prin cezariana? Care este impactul social al costurilor?
La prematuri, in functie de gradul prematuritatii, cu cat esti mai departe de data limita, cu atat mai multe organe sunt nedezvoltate. Plamanul se formeaza complet la 34 de saptamani, intestinele nedezvoltate pot necroza, dezvoltarea intelectuala poate suferi si retina sa se dezvolte insuficient. Cu cat scazi sub 30 de saptamani, dezvoltarea cerebrala este mai afectata. Statisticile au demonstrat ca pana la 70% din copiii sub 750 de grame au probleme neurologice", concluzioneaza dr. Iosif Niculescu, medic specialist obstetrica - ginecologie.
Adaptarea emotionala a copilului
Indiferent de cum a venit pe lume, perioada imediata nasterii este cea mai importanta din punct de vedere emotional pentru orice copil. Atunci se formeaza atasamentul, increderea si siguranta ce vor genera mai tarziu un parcurs armonios de dezvoltare a personalitatii bio-psiho-sociale a individului in colectiv. "Este samburele fara de care orice fiinta va fi incompleta ulterior indiferent de cate "coji" bune si hranitoare vom pune pe sufletul lui. Acest sambure se formeaza in pantecul mamei,se concretizeaza la nastere si se consolideaza in primii doi ani de viata", sustine cu tarie psihoterapeutul Eugenia Popovici.
Inca din momentul conceperii, embrionul - bebelus inregistreaza fiecare sentiment, senzatie si experienta a mamei. Cordonul ombilical nu este singura legatura care il leaga de mama sa. Pentru ca un embrion sa poata supravietui, dragostea este mai importanta decat hrana.
"Studiile efectuate pana acum au prezentat cifre alarmante referitoare la capacitatea de adaptare si crestere normala functie de experienta memorata somatic la nastere de catre copil. Copiii nascuti normal pe cale vaginala si intr-un interval firesc au o capacitate buna de adaptare la mediu, evenimente si atasament. Copiii nascuti prin cezariana au nevoie de cateva zile pentru ca lichidul din plamani sa fie eliminat. Timp important pentru bonding-ul necesar puiului de om, dar si pentru nevoile lui de siguranta, incredere si afectiune. Cu grija specifica, acesti copii pot recupera frustrarea desprinderii "by surprise" si separarea. In caz contrar, vor fi mai sensibili emotional la separare si schimbare, mai plangaciosi sau mai bolnaviciosi. Cele mai spectaculoase adaptari le suporta copiii nascuti prematur deoarece recuperarea fizica se produce mai repede si mai sigur decat cea psihologica. Iar studiile efectuate pana acum au concluzionat ca rezilienta de care au dat dovada in timp n-a cicatrizat anxietatea de separare si pierdere sau cea de moarte", concluzioneaza psihoterapeutul.
Surse:
https://www.parentmap.com/article/babys-fourth-trimester-helping-your-baby-make-a-peaceful-transition-from-womb-to-world
http://www.rebirthingbreathwork.net/birth.html
http://www.osteodoc.com/birthtrauma.htm
Urmareste-ne pe Google News
