Varsta femeii poate spune ce fel de mama este

Caracterisiticile unui parinte, ale unei mame

Increderea in sine ca parinte constituie un indicator important al competentei parentale. Mamele care considera ca sunt parinti eficienti sunt mai competente decat cele care se simt neajutorate. De asemenea, cele increzatoare tind sa ii priveasca si pe copiii lor drept mai putin problematici. Conteaza desigur in acest sens si varsta parentala, dupa cum veti afla in continuare, dar si experienta anterioara (cu alti copii) in perceptia de sine/cea asupra copilului. Astfel, mamele cu varsta mai inaintata tind sa fie mai responsabile fata de copii in comparatie cu mamele mai tinere, iar parintii care au crescut alti copii (rude, alti copii) sunt mai capabili sa faca solicitarilor impuse de maternitate.

Stadiul de mama presupune o caracteristica de responsabilitate acceptata. Modificarea psihologica imensa care insoteste tranzitia la statutul de mama este acompaniata de modificari hormonale specifice feminine, iar emotiile intense resimtite cu privire la asigurarea bunastarii copilului sunt extrem de personale; nimeni nu este mai important ca mama pentru supravietuirea copilului. Este prezenta prolactina, hormonul ingrijirii, care are proprietati pentru favorizarea rabdarii si a abilitatilor de hranire necesare prin ingrijirea materna. Aceste schimbari care apar cu maternitatea sunt cele mai bruste si puternice din intreaga viata.

Din punct de vedere spiritual, stadiul de mama este un interval de timp din calatoria unei femei. Nasterea invata femeia despre sensul profund al mediului prin experienta asupra proceselor corporale care impun un sentiment de control puternic. Responsabilitatea de mama este constant puna la incercare pe masura invatarii lectiilor de compasiune lipsita de egoism pentru o alta fiinta. Aceasta etapa a vietii este considerata un ritual de trecere catre intelepciunea inerenta feminina; sunt accesate noi puncte forte, lectii spirituale importante si renuntare, dar si responsabilitati. Femeile aflate in acest stadiu care nu sunt mame vor incerca sa aiba grija de altii, sa preia responsabilitatea celor care au nevoie, sa ingrijeasca copii vitregi/ai rudelor si animale.

Doamna Rodica Matei - psiholog, membru direct International Psychoanalytical Association (IPA) pe care o puteti gasi la www.generatia.ro disponibila la adresa: rodi_matei@yahoo.com ne ofera urmatoarele informatii:

"Gradul de maturitate psiho-afectiva este mai important decat anii pe care ii numara o femeie cand devine mama. Varsta biologica are relevanta in primul rand in masura in care impune limite fiziologice. Aceste limite tin de posibilitatea de a mai avea alti copii, de capacitatile fizice de a fi in acord cu ritmul de dezvoltare al copilului si cu nevoile lui de miscare si activitate. De asemenea, varsta biologica poate influenta comportamentul matern al femeii in masura in care aduce dupa sine crizele specifice procesului de maturizare. In acest sens exista o corelatie intre varsta biologica si etapa de dezvoltare afectiva. De exemplu, o mama adolescenta va trebui sa faca fata atat posibilei depresiei post partum cat si crizei specifice adolescentei.
Influenta varstei este insa moderata de alti factori din viata femeii, conditia socio-profesionala, sanatatea psihica si fizica, implinirea ei sufleteasca. De departe cel mai important factor este reprezentat de echilibrul sau afectiv. As spune ca varsta in sine este relevanta doar in masura in care afecteaza echilibrul afectiv al mamei.
De exemplu, sa ne gandim la o femeie peste 40 de ani care se confrunta cu sentimentul ca tineretea a trecut, cu suferinta ca tocmai a divortat, dar este fericita cu cariera pe care o are si cu situatia sa materiala buna. Maternitatea poate fi traita de ea ca un dar care vine sa umple lipsa de iubire si sa dea sens bunastarii ei, sau dimpotriva ca pe un obstacol in a-si desavarsi cariera sau a incepe o noua relatie."

Despre etapele din cariera

Psihologii au identificat etapele psihologice prin care trece intreaga cariera a unei femei, in numar de trei. Astfel, prima etapa se afla in preajma varstei de 20 ani si este caracterizata prin ambitie. Femeile stiu atunci ca pot avea tot ce doresc si incearca sa-si atinga toate obiectivele. In aceasta etapa nu exista diferentieri semnificative prin comparatie cu evolutia profesionala a sexului opus. A doua etapa este caracterizata prin asa numitul soc cultural si incadreaza decada a treia din viata femeilor. Aceasta este perioada de varsta in care companiile incearca sa-si identifice liderii, exact cand ceasul biologic al femeilor le impune sa devina mame. Din acest motiv, ele pot ramane in urma barbatilor in plan profesional. Cea din urma etapa, din jurul varstei de 40 ani, este reprezentata prin auto-afirmare. Femeile se axeaza din nou pe cariere si-si doresc sa evolueze, iar scepticismul angajatorilor le poate determina sa porneasca pe un drum propriu.

Varstele la care o femeie devine mama

Putine sarcini din adolescenta sunt planificate, acestea creand ingrijorari de natura financiara, intreruperea educatiei si compromit perspectivele de angajare. Insa mamele adolescente tind adesea sa sustina ca prezenta unui bebelus le-a schimbat viata si realizeaza ca au timp sa-si realizeze mai tarziu ambitiile.

Dimpotriva, mamele cu varsta peste 40 ani se pot confrunta cu probleme de fertilitate (obtin greu sarcina dorita), sunt expuse unui risc crescut de complicatii si au mai putine sanse de a putea apela la bunici pentru cresterea copiilor. Insa ele simt ca le pot oferi copiilor un camin potrivit si mai multe oportunitati deoarece dispun de o stabilitate financiara, au o cariera bine cimentata si sunt sigure pe ele insele.

Conform Dr Bronwyn Harman, expert familial la Universitatea Edith Cowan, cele mai "privilegiate" sunt femeile care devin mame in preajma varstei de 30 ani deoarece beneficiaza adesea de aspecte ale ambilor lumi - energie si flexibilitate alaturi de fundament financiar si experienta de viata. Singurul inconvenient este ca se pot confrunta cu dificultati cand doresc sa-si reia activitatea profesionala dupa ce nasc deoarece nu au o cariera bine consolidata.

Doamna Rodica Matei - psiholog, membru direct International Psychoanalytical Association (IPA) pe care o puteti gasi la www.generatia.ro disponibila la adresa: rodi_matei@yahoo.com ne ofera urmatoarele informatii:

"Dincolo de varietatea foarte larga de situatii in care se poate afla o femeie care este mama, se pot trasa unele coordonate generale specific fiecarei varste.
- mama adolescenta 15- 19 ani se poate confrunta cu problema pastrarii copilului in functie de relatia cu familia de origine si de relatia cu partenerul. De asemenea, poate avea dificultati materiale, iar modul in care ea isi creste copilul poate fi influentat puternic de aceste realitati carora trebuie sa le faca fata. Pe de alta parte, varsta mamei apropiata de copilarie o poate face in acord, mai sensibila si mai atenta cu nevoile copilului sau.
- mama foarte tanara 20- 25 ani poate si ea rezone foarte bine cu copilul sau. Problema care poate aparea este legata de faptul ca se afla la inceput de cariera si poate sa fie nevoie sa lipseasca foarte mult din viata copilului. Starea ei afectiva poate fi influentata de nesiguranta specifica varstei si astfel poate pune pe prim plan ceva ce "trebuie" mai degraba decat ceea ce este mai adecvat perosnalitatii copilului.
- mama tanara 25 - 30 ani situatia nu este foarte diferita fata de etapa anteroara, doar ca mama este probabil sa fie mai echilibrata, matura si sa puna pe prim plan rolul de mama, mai degraba decat alte aspecte ale vietii.
- mama matura 30-40 ani poate gasi un echilibru intre diferitele roluri pe care le are in viata sa, astfel incat sa acorde suficient de multa atentie copilului, fara a se centra total pe el.
- mama peste 40 de ani poate fi supraprotectoare, mai ales daca este unicul copil. De asemenea, transimiterea transgnerationala, "mostenire de familie" poate fi accentuata in defavoarea dezvoltarii eului autentic al copilului. Este un fenomen care are loc atunci cand copilul este suprainvestit ca obiect narcisic. Astfel, i se incredinteaza misiunea de implini visele si idealurile parintelui daca acesta deja simte ca nu mai are sansa sa la implineasca.
Aceste etape sunt influentate si de cati copii are femeia la momentul respectiv. Un copil unic va fi altfel tratat decat al treilea copil, de exemplu."

Citeste si:

De ce varsta la care femeile devin mame a crescut? Studii, cauze si efecte. 

Varsta biologica potrivita pentru o mama

Ultimii ani din adolescenta sau inceputul decadei a doua din viata reprezinta din punct de vedere biologic varsta potrivita, conform lui John Mirowsky, sociolog la Universitatea din Texas; atunci sunt cele mai proaspete ovocitele, iar corpul/organele reproducatoare sunt in forma. In cazul in care varsta optima presupune cea mai buna sansa de sanatate a copilului si nu neaparat a sarcinii, este vorba de 26 ani - cele mai mici rate de defecte la nastere conform unui studiu din California. O cercetare realizata la nivel national a luat in considerare alti parametri si a ajuns la alta varsta - 32 ani (ratele de mortalitate infantila). Daca varsta optima este tradusa drept cea mai buna stare a sanatatii mamei pe termen lung, este 29 ani - femeile au raportat cea mai energizata stare si s-au simtit cel mai bine, respectiv 30 ani -au raportat cea mai buna stare de sanatate si 34 ani - au prezentat cele mai putin dureri/boli cronice (media e 31 ani). Nu in ultimul rand, daca cea mai potrivita varsta este definita in termeni de durata a vietii pentru mama, un studiu a demonstrat ca este 34 ani. Cercetatorul concluzioneaza ca presiunea sociala care intarzie debutul maternitatii depaseste semnificativ avantajele biodezvoltationale ale unui corp tanar; pentru binele sanatatii mamei pe termen lung, o femeie ar trebuie sa nasca prima data la 34 ani si ultima data inainte de 35 ani.

Doamna Rodica Matei - psiholog, membru direct International Psychoanalytical Association (IPA) pe care o puteti gasi la www.generatia.ro disponibila la adresa: rodi_matei@yahoo.com ne ofera urmatoarele informatii:

"Sarcina si maternitatea in sine constituie momente cheie in dezvoltarea femeii si atrag dupa sine crize specifice. Copilul, mai ales primul nascut te face sa te confrunti cu copilul din tine, cu vulnerabilitatile tale de copil pe care le credeai depasite. Din acest motiv, varsta psihologica nu apare in prim plan in ceea ce priveste comportamentul matern. Copilul te poate ajuta sa recuperezi blocaje in propria dezvoltare, sa vindeci ranile sufletesti. Totusi, un grad ridicat de imaturitate poate duce la incapacitatea de a-l trata pe copil ca pe o persoana diferita, cu nevoi diferite. Asemenea mame vor vedea copilul ca pe o prelungire narcisica a lor, fara drept la autonomie.

Recomandarile pentru proaspetele mame sunt urmatoarele:
- Sa constientizeze faptul ca un copil este un dar. Femeia este cea care "aduce copilul pe lume", nu ea il creeaza. Prin urmare sa il trateze cu respect, sa pretuiasca faptul ca a venit in viata ei.
- O alta recomandare este legata de a nu avea prejudecati legate de personalitatea copilului. Sa il accepte asa cum este, sa il ajute sa compenseze trasaturile mai accentuate si sa dezvolte trasaturile mai estompate, pentru a creste o fiinta echilibrata.
- Sa fie curioasa sa il cunoasca si sa il ajute sa se cunoasca pe sine, cu bucurie si interes
- Iar ultima recomadare este RABDAREA, in cazul in care vrem sa ii ajutam pe copii sa se dezvolte, este un atu esential"

Trebuie sa retineti ca, indiferent de varsta, toate femeile primipare (mama pentru prima data) sunt afectate de un grad de anxietate. Aceasta nu tine de o anumita generatie, ci e prezenta pretutindeni deoarece nu exista experienta cresterii unui copil si mai este prezent si sindromul mamei bune-mama buna nu exista, insa indiferent ce ati face, din punctul de vedere al cuiva, ceva faceti gresit, insa acest lucru este perfect normal pentru orice om.

Multumim doamnei Rodica Matei pentru ajutorul oferit in realizarea articolului.

Surse:
www.sandiegotherapists.com; www.psychologytoday.com;www.healthofchildren.com;www.smh.com.au; www.sharecare.com