Mi s-a spus că nu vor avea copii de la 14 ani, dar acum sunt mama la 34 de ani

Sindromul ovarelor polichistice afectează tot mai multe tinere, iar una din complicațiile acestui afecțiuni este infertilitatea.

Lauren Johnson Reynolds a fost diagnosticată la vârsta de doar 14 ani cu acest sindrom și a simțit cum întreaga lume i se năruie atunci când medicul ginecolog i-a spus că este foarte probabil să poată avea niciodată copii.

”Nu știam ce presupune sindromul ovarelor polichistice, dar știam că voi fi mamă”, mărturisește ea.
În vârstă de 34 de ani, Lauren a fost diagnosticată cu infertilitate din cauza constatării medicului ginecolog atunci când era adolescentă.

Pe lângă infertilitate, acest diagnostic presupune și alte simptome fizice și psihice. Pacientele iau în greutate mult mai repede, au păr în exces pe corp și se confruntă cu acneea, cu anxietatea și depresia.

Dar Lauren din Londra susține că acea informație primită de la medici a fost total iresponsabilă. Femeia dorește să asigure și alte paciente că nu în toate cazurile se instalează infertilitatea, ci pot chiar să conceapă unul sau mai mulți copii.

Lauren, terapeut și specialist în nutriție, a fondat un plan alimentar complet pentru a combate sindromul ovarelor polichistice. Aceasta își amintește că atunci când avea 13 ani a avut prima menstruație. Apoi menstruațiile s-au oprit.

Medicul i-a spus că cel mai probabil nu va rămâne niciodată însărcinată. A asigurat-o că, și dacă va rămâne gravidă, va avea nevoie de ajutor specializat pentru a păstra sarcina și pentru a aduce bebelușul pe lume pe cale naturală.

De-a lungul anilor femeia s-a confruntat cu acneea și a încercat să își mențină o greutate corporală sănătoasă.

”Vino înapoi în cabinet atunci când rămâi însărcinată și vedem ce putem face pentru tine”, au fost cuvintele medicului specialist.

11 semne care pot să îți spună că ai sindromul ovarelor polichistice

Încă de la o vârstă fragedă, fata știa că vrea să devină mamă și să aducă pe lume copii

Diagnosticul primit a măcinat-o atât de mult pe tânără încât nu putea să nu se gândească în adâncul sufletului visul de a fi mamă i-ar putea fi spulberat.

”Nu s-a gândit nimeni la modul în care acele cuvinte m-ar fi afectat din punct de vedere psihic. Îmi amintesc cum mama a fost foarte supărată și a plâns tot drumul de la medic către casă, gândindu-se că trebuie să fie o afecțiune foarte serioasă”, mărturisește Lauren.

Iar acest lucru a determinat-o pe fată să se afunde și mai mult în gânduri negative. Lauren s-a luptat încă de mică cu acneea, care îi acoperea pieptul, spatele și fața. De asemenea, s-a confruntat cu pilozitate excesivă și cu fluctuații de greutate.

Aceasta a urmat, la fel ca multe alte femei diagnosticate cu sindromul ovarelor polichistice, un tratament cu anticoncepționale. Pilulele au ajutat-o să-și țină sub control acneea, dar aveau ca efect advers o anxietate inexplicabilă și schimbări ale stării de spirit.

La vârsta de 26 de ani, Lauren a renunțat la pilula anticoncepțională. Simptomele acestui sindrom o afectau destul de mult atât pe plan fizic, cât și mental. La acel moment, și-a dorit să rămână însărcinată, întâlnindu-și viitorul soț cu care dorea să întemeieze o familie.

”De fiecare dată când un cuplu din cunoștințele noastre anunțau o sarcină, mă durea îngrozitor pentru că știam că acest lucru nu mi se va întâmpla niciodată”, își amintește ea.

Afecțiunea cu care s-a confruntat a determinat-o să devină terapeut nutrițional și să ajute femeile care suferă de sindromul ovarelor polichistice.

În ceea ce privește încercarea de a rămâne însărcinată, menstruațiile neregulate o împiedicau să-și urmărească perioadele de ovulație. Ca urmare, a învățat că există și alte metode pentru a monitoriza semnele pe care corpurile i le dădea că este pregătit pentru conceperea unui copil.

Lauren începuse să își urmărească temperatura corporală și cantitatea de mucus cervical. De asemenea, a început să ia suplimente alimentare și să ducă o viață mult mai sănătoasă pentru a putea rămâne însărcinată.

La vârsta de 32 de ani, Lauren a rămas gravidă și i-a dat vestea mamei ei la telefon printre lacrimi, fiind îngrozită că ar putea să piardă sarcina.

”Eram îngrozită de gândul că voi putea pierde copilul. Mă trezeam noaptea pentru a mă duce la baie să verific dacă nu sângerez. Am mers în mod constant la ecografii pentru a verifica bătăile inimii copilului. De asemenea, am folosit hipnoterapia care m-a ajutat foarte mult și m-a calmat”, explică ea.

De la vârsta de 14 ani când a primit acea veste de la medicul ginecolog, a simțit cum orice speranță de a aduce pe lume un copil îi era năruită. Și a crezut vreme de 18 ani că nu va fi capabilă să țină o sarcină.

În realitate, femeia a avut nevoie de doar 10 luni să concepă bebelușul. Aceasta este o perioadă considerată absolut normală pentru orice cuplu.

Ulterior, Lauren a dorit să treacă din nou prin testele din adolescență și să vadă dacă diagnosticul de sindromul ovarelor polichistice a rămas valabil. Din nou, răspunsul a fost unul pozitiv, sec și lipsit de empatie de la medici prin intermediul unui apel telefonic.

Sindromul ovarului polichistic

De când și-a schimbat modul de viață, dieta și mentalitatea, femeia a văzut îmbunătățiri în starea ei de sănătate. Deși are încă perioade lungi între menstruații, se simte mult mai bine, nu mai are acnee și dorește să-și împărtășească povestea întregii lumi. Simte că este de datoria ei să încurajeze femeile cu acest sindrom care vor să rămână însărcinate.

Peste 60% din femeile diagnosticate cu sindromul ovarelor polichistice pot avea ovulație spontană grație unui stil de viață sănătos și scăderii în greutate. De asemenea, există posibilitatea conceperii unui copil prin inseminare artificială, în ciuda afecțiunii.

”Nu s-a schimbat nimic în 20 de ani de când am primit cruntul diagnostic. Este un mod absolut iresponsabil din partea medicilor să anunțe pur și simplu femeile că suferă de sindromul ovarelor polichistice și nu vor putea avea niciodată un copil”, concluzionează ea.

Foarte multe femei care primesc acest diagnostic se luptă atât cu simptomele neplăcute, cât și cu necesitatea de accepta faptul că e posibil să nu devină niciodată mame. Povestea lui Lauren ne arată că există speranță și că cele mai crunte diagnostice se pot dovedi mici în fața voinței și puterii mari a femeilor de a deveni mame.