Ce melodie românească era hit în anul în care te-ai născut

Anul 1960 - Aida Moga - A fost de ajuns o melodie

În anii 60 cultura românească era reprezentată de teatrul de revistă Constantin Tănase și de dive precum Aida Moga, o timișoreancă incredibilă care cucerise publicul printr-o personalitate debordantă și printr-un talent zguduitor. A debutat în 1938, alături de sora sa, Lavinia. "Dacă nu veneam la București, aș fi rămas o anonimă" declară Aida, într-un interviu cu profesorul universitar dr. Gheorghe Sarău, cel care i-a dedicat un proiect complex, „Aida Moga (Atât cât ştim)", apărut la Editura Sigma în decembrie 2013. Hitul A fost de ajuns o melodie aduce spre noi ritmurile specifice acelei perioade, și ne imaginăm cu ușurință serile ritmate ale acelei perioade frumoase, cu cupluri dansând și lumini romantice.    

 

Anul 1961 - Aurelian Andreescu - Oameni

Cel mai apreciat compozitor al Epocii de Aur, Aurelian Andreescu s-a remarcat și prin vocea sa incredibilă. „A fost probabil cel mai valoros interpret pe care l-a avut muzica ușoară românească din timpul său, și nu numai. Cânta pentru satisfacția sa . Avea vocea tremolată, viguroasă, încânta publicul, pe care l-a iubit și respectat totdeauna. Era echilibrat și avea sufletul nobil.", declară Temistocle Popa. Piesa Oameni a spart tiparele acelor vremuri, pentru că nu era o romanță, care desena cu acorduri muzicale dragostea, ci o baladă duioasă care oferea lumii o povață muzicală nemuritoare.

Anul 1962 - Luigi Ionescu - Lalele

Așa este că în momentul în care ai citit rândul de mai sus ai și început sa fredonezi melodia acestui celebru cântec? Trebuie să știi că Lalele se numea inițial Gagarin, și era un cântec compus de Temistocle Popa pentru Teatrul de Revistă Constantin Tănase, fiind dedicat primului om ce ajunsese în cosmos. Însă nu a avut succes, așa că Aurel Storin i-a rescris versurile și melodia a fost schimbată pe ritmuri de cha-cha. "Şi aşa am ajuns la lalele şi am scris un cântec de o banalitate fără cusur, de care mai târziu, când am scris alte texte, mai frumoase şi mai poetice, m-am jenat, dar deja era prea târziu.", declară acesta. Însă cântecul a devenit hit, iar Luigi Ionescu a fost toată viața legat de el.  "Cântecul a avut o circulaţie nemaipomenită. Se cânta peste tot. Cântau florăresele pe stradă, ţigăncuşele în Gara de Nord. În prima seară, când a cântat «Lalele», Luigi Ionescu n-a putut să iasă din scenă. S-a legat tare de acest cântec. Chiar lumea îl striga pe stradă: «Băi, lalele!». Era cântecul lui Luigi. L-a purtat cu succes timp de 40 de ani", mai spune compozitorul.

 

Anul 1963 - Margareta Pâslaru - Cum e oare?

Margareta Pâslaru în 1963 era deja celebră, chiar din 1961, când bătuse recordul de vânzare cu 26.000 de discuri cu "Chemarea mării" de George Grigoriu. În 1963, Valeriu Lazarov punea în scenă prima ediție a festivalului de la Mamaia, iar Margareta muzicii româneși nu putea să lipsească. "Cum e oare?" (muzică: Florin Bogardo; text: Madeleine Fortunescu) a primit premiul Uniunii Scriitorilor. Piesele erau cântate în două variante, iar interpretarea Margaretei Pâslaru a fost cea care a devenit hit și care este și acum apreciată și admirată ca o perlă a muzicii românești. 

 

Anul 1964 - Margareta Pâslaru - Două rândunici

Faima Margaretei Pâslaru și vocea ei inconfundabilă au continuat să fie prezente în muzica românească cu un alt șlagăr ce era fredonat de o întreagă țară, la radio, la televizor și în toate localurile epocii cu muzică live după ce a câștigat premiul UTM la festivalul Mamaia din 1964. În emisiunea "Atenție, se cântă" Horia Moculescu afirma că festivalul "Mamaia s-a născut ca replică la Festivalul San Remo. În 1964 melodia "Două rândunici" (compozitor Radu Șerban și interpretată de Margareta Pâslaru), a fost una dintre marile succese ale muzicii ușoare românești." 

Anul 1965 - Luminița Dobrescu - Doar băieții sunt de vină

Luminița Dobrescu a fost prima câștigătoare a faimosului festival "Cerbul de aur"și a reprezentat țara noastră cu succes în multe festivaluri internaționale importante din acea perioadă. Șlagărul Doar băieții sunt de vină s-a lansat în 1965 și a fost compus de George Grigoriu, fiind cel care a propulsat-o pe Luminița spre faimă. Cariera acesteia a înflorit îm rumătorii ani, însă, regimul comunist a determinat-o să părăseasc țara și să se stabilească în Germania, unde și-a continuat cu succes cariera, a înregistrat 10 discuri şi a avut un succes răsunător cu un cântec ce va deveni hit al anilor 70, "I've Found My Freedom" (Mac & Kattie Kisoon). Mai mult, artista a jucat în două seriale de televiziune, unde a deţinut rolul principal. 

Anul 1966 - Gică Petrescu - Du-mă acasă, măi tramvai

Du-mă acasă, măi tramvai era de ceva vreme mare hit prin atmosfera muzicală a Bucureștiului anilor 60, poate chiar de când, în 1946, se introducea în barul grădină „Arizona" ultima inovație tehnică, microfonul. Pe atunci Gică Petrescu cânta șansonete și șlagăre americane și, din cauza aceasta, intra în atenția autorităților, reclamat fiind de poliție la Ministerul Culturii. Piesa devine cu adevărat hit, cu acte în regulă, când Gică Petrescu o înregistrează în 1966 la Electrecord și începe să fie transmisă și la radio, alături de alte cântece nemuritoare de-ale sale precum „Căsuţa noastră" sau „Uite-aşa aş vrea să mor".  

 

Anul 1967 - Margareta Paslaru & Dan Spataru - Ale tale

Compusă de Aurel Manolache, piesa Ale tale devine faimoasă când, interpretată fiind, în limba spaniolă, de către Dan Spătaru și Margareta Pâslaru, la "Festivalul cantecului" din Varadero, Cuba, cucerește publicul, care solicită un bis prin ropote de aplauze. Magazin 16.12.1967, Victor Stamate: "Publicul a rasplatit cu ovatii melodia "Varadero", compusă în cinstea festivalului și cântată în duet de Margareta Pâslaru și Dan Spătaru. La cererea publicului, bucata a fost repetată cu același suces în al treilea concert."

 

Anul 1968 - Florin Bogardo - Să nu uităm să iubim trandafirii

Compus în 1968 chiar de Florin Bogardo, pe atunci regizor muzical la Radiodifuziunea Română, pe versurile lui Ovidiu Dumitru, ''Să nu uităm să iubim trandafirii'', devine un mare șlagăr al vremii respective și continuă să crească în faimă, când anul următor, obține premiul al doilea la festivalul de la Mamaia, iar în 1970, Therese Steinmetz, din Olanda, câștigă ''Cerbul de aur'', interpretând-o pe scena festivalului. Florin Bogardo intră, astfel, în analele istoriei muzicii românești, cu acest șlagăr, dar și cu alte compoziții, pe care începând cu 1972 le-a dedicat soției sale, Stela Enache.

Anul 1969 - Mondial - Atât de fragedă

În 1966, la Clubul Institutului Politehnic Bucureşti, un grup de studenți talentați pun bazele unui grup muzical ce avea să devină un icon al generației lor și un simbol al muzicii românești. Mondial devine repede preferata publicului, iar în 1969 lansează Atât de fragedă, îndrăgita poezie a lui Mihai Eminescu, pusă pe acorduri muzicale diafane și interpretată de către solistul trupei de atunci, Radu Stoica. 

Anul 1970 - Anca Ageamolu - Soare, Soare

Deși o preluare a piesei ''Soley, Soley'' a trupei scoțiene Middle of the Road, ''Soare, Soare'' devine hitul anului 1970 și datorită vocii inconfundabile a Ancăi Ageamolu, una dintre artistele românce pe care regimul comunist a șters-o din istoria și a gonit-o din țară. Aceasta a emigrat în Germania, iar în prezent locuiește în Geretsried, un orășel la sud de München, plin de emigranții cu origine germană din România, unde are, alături de fiul său, un magazin de muzică.

 

Anul 1971 - Dan Spătaru - Să cântăm chitara mea (coloana sonoră Cântecele mării)

În 1971 se lansa cu mare succes filmul muzical româno-sovietic, Cântecele mării, care îl avea pe Dan Spătaru în rol principal, alături de Natalia Fateeva, Ștefan Bănică și Ion Dichiseanu și care a devenit o capodoperă și datorită cântecelor compuse de Temistocle Popa, ale căror versuri au fost scrise de Mircea Block, și traduse și adaptate în limba rusă de Robert Rojdestvenski. Să cântăm chitara mea face parte din coloana sonoră a filmului și devine hitul anului 1971, fiind interpretat de Dan Spătaru, acompaniat de cvartetul Mecet format din Vifor Florescu, Francisc Munteanu jr., Constantin Teoharie și Cristian Valică.     

 

Anul 1972 - Margareta Pâslaru - Cântecul zânei (coloana sonoră Veronica)

În 1972 se lansa unul dintre filmele muzicale care avea să devină un clasic al cinematografului românesc, și care continuă și în prezent să fie apreciat de publicul de toate vârstele. „Veronica", inspirat din luma fabulelor lui La Fontaine, în regia Elisabetei Bostan, a fost vizionat de peste 3.620.176 de spectatori în cinematografele din România, de la data premierei și până la data de 31 decembrie 2014, așa cum atestă înregistrările Centrului Național al Cinematografiei, o cifră record pentru un film românesc. Și coloana sonoră a filmului Veronica a dăinuit de-a lungul anilor impresionând publicul și la momentul apariției. Una dintre melodiile acestuia, Cântecul zânei, interpretată de Margareta Pâslaru, a fost compusă de Temistocle Popa și a devenit cel mai fredonat cântec al acelui an, de copii și de adulți depotrivă. De fapt, toată coloana sonoră a filmului a fost un hit. Cine ar putea uita de periculosul motan Dănilă, de leneșul Greiere sau de obraznica Vulpe?

 

Anul 1973 - Mini-Song - Ciobănașul

În perioada comunistă, un grup muzical coral reușea să devină un adevărat fenomen. Abordând un stil vesel și optimist, plin de culoare, cu un repertoriu neobișnuit, format din colinde și cântece internaționale, Minisong, era varianta mini a corului Song (format din studenți de la Facultatea de limbi germanice de la Universitatea din București). Ioan Luchian Mihalea a fost fondatorul grupului de copii, din care au făcut parte, de-a lungul timpului, Dana Rogoz și Alina Sorescu. Tot el fiind și cel responsabil pentru unul dintre șlagărele care au fost adorate încă de la momentul lansării, „Ciobănașul". Artistul a avut parte de un destin tragic, fiind ucis în propriul său apartament de doi bărbați, în anul 1993. Însă talentul său dăinuie în nemurire. 

 

Anul 1974 - Mihaela Mihai - De-ai fi tu salcie la mal

Horia Moculescu compunea în 1974 melodia unui cântec ce avea să devină de referință în istoria muzicală românească, cu textul lui Puiu Mihai Maximilian, răposatul soț al Stelei Popescu. Vocea inconfundabilă a Mihaelei Mihai a interpretat piesa, care, culmea, a fost refuzată când a fost înscrisă la Festivalul de la Mamaia. Totuși, ea a reușit să ajungă în inimile publicului și a devenit una dintre cele mai fredonate melodii ale țării noastre.   

Anul 1975 - Aurelian Andreescu - Copacul

Aurelian Andreescu, despre care se crede că ar fi cea mai bună voce masculină a muzicii românești, intră cu un al doilea cântec în lista noastră, cu un cântec compus de bunul său prieten, Zsolt Kerestely, pe versurile lui Ovidiu Dumitru. Se spune că șlagărul ar fi fost compus pentru marele cârmaci dictator, însă, cu o finețe delicată în versuri, a reușit să depășească această etichetă. "Copacul" a câștigat premiul 3 în 1975, la festivalul de la Mamaia, dar nimeni nu mai reține ce cântec a ieșit pe primul loc în acel an, dar oricine știe să fredoneze linia melodică și versurile acestui șlagăr nemuritor.

 

Anul 1976 - Cornel Constantiniu - Doar în ochi de fată

În 1970 câștigă Steaua fără nume și își face debutul în peisajul muzical românesc al acelor vremuri. Foarte repede, Cornel Constantiniu devine răsfățatul Epocii de Aur, fiind cel mai râvnit burlac al acelei perioade, asaltat peste tot de fanele sale, cu bilețele de amor și cu flori. Carismatic și talentat, Cornel a avut însă ochi numai pentru soția sa, actrița Domnița Constatiniu. În 1967, acesta lansează un cântec ce avea să devină foarte repede primul în preferințele românilor în acel an, Doar în ochi de fată. În prezent, de peste 10 ani, marele artist de luptă cu o boală necruțătoare, Parkinson, având-o în continuare alături de el pe soția sa, cu care împarte același destin de peste 40 de ani. 

Anul 1977 - Doina Badea - Ploaia și noi

Seara de 4 martie a anului 1977 aducea o tragedie înspăimântătoare în viețile tuturor românilor: un cutremur puternic cu magnitudinea de 7,3 grade pe scara Richter, ce a provocat mii de victime şi însemnate pagube materiale. Cutremurul a adus decesul Doinei Badea, o artistă adorată de public. În rămășițele casei unde aceasta locuia au fost găsiți soțul și cei doi copii ai ei, iar din trupul ei nu s-a găsit decât o mână. Tragedia a marcat o țară întreagă, și a devenit un simbol emoționant al acestui eveniment cutremurător. Ploaia și noi, un cântec intrepretat de Doina Badea, compusă de Vasile Vasilache jr., pe versurile Flaviei Buref, deși a fost lansată cu mulți ani înainte de cutremur, a reînviat în acel an, pentru a omagia talentul artistei, dar și ca un elogiu al famiilor îndurerate adus tuturor victimelor. 

Anul 1978 - Angela Similea - Un albastru infinit

În 1977 la Festivalul de la Mamaia, o voce cu nuanțe de cristal, cu un timbru aparte, inconfundabil, cânta pe muzica lui Marcel Dragomir versurile lui Ovidiu Dumitru și dădea glas unui cântec ce avea să devină faimos. Un albastru infinit nu a câștigat notorietate în același an, poate și din cauza tragediei cutremurului, însă, în 1978 era pe buzele tuturor românilor. Angela Similea devine foarte repede una dintre cele mai apreciate soliste, fiind supranumită "Doamna șlagărelor" și "Cea mai iubită cântăreață de muzică ușoară".

 

Anul 1979 - Mihai Constantinescu - O lume minunată

Un om mic la stat, dar mare la sfat și la inimă, vesel, energic și senin, așa cum îl descriu prietenii, Mihai Constantinescu lansează în 1979 cântecul ce avea să devină reprezentativ pentru personalitatea sa muzicală. "O lume minunată" a devenit peste noapte hit, și are și acum același succes, printre publicul de orice vârstă. De unde succesul? Poate din faptul că minunatul cântecel exprimă perfect atmosfera copilăriei, purtând în versurile sale un mesaj cât se poate de nemuritor: inocența și bucuria trebuie conservate orice ar fi, să ne devină valori, pentru ca să nu se piardă din această lume, bucuria de a fi. 

 

Anul 1980 - Margareta Pâslaru - Lasă-mi toamnă, pomii verzi

Inspirat de versurile scrise de Ana Blandiana în poezia "Cântec", "Lasă-mi toamnă pomii verzi" este unul dintre acele șlagăre pe care orice român îl recunoaște încă de la primele acorduri. Așa că, Margareta Pâslaru intră din nou în topul nostru cu un cântec celebru, care atinge corzile oricărui ascultător. Șlagarul primește votul publicului și în în "Top 80" Radio România Actualități, ca fiind unul dintre cele mai frumoase cântece din ultimii 80 de ani.

„În lungile turnee prin țară, devoram volume de versuri. Așa am descoperit poeziile lui Virgil Carianopol și pe cele ale Anei Blandiana. Poezia Anei Blandiana, sensibilitatea ei, au stârnit în mine sentimente profunde, mult peste înțelesul strict al versurilor. Forța destinului, pierderea zilei, a cerului lin, a păsărilor, disperata ofrandă. Inspirată, am fredonat tema melodică a refrenului «Lasă-mi, toamnă, pomii verzi» până am ajuns acasă. Iar la pian am definitivat restul piesei."
povestește Margareta Pâslaru. 

Anul 1981 - Nicu Alifantis - Balada blondelor iubiri

„De foarte multe ori, muzica există în text. De fapt, dintotdeauna; muzica există în orice fel de scriitură. Așa cum scriitura e mai bună sau mai puțin bună, așa și muzica interioară a poveștii e mai bună sau mai puțin bună. Dar ea există. Toată lumea spune: «Maamă, ce tare e Alifantis, ce frumos pune pe muzică versurile poeților!» Eu zic că nu; și vă spun de ce: orice poezie are muzica ei, are un ritm al ei. Nu știu dacă ați avut vreodată ocazia să ascultați un poet care își recită propriile poezii. Sunt foarte speciali, au acea muzicalitate specifică încărcăturii pe care au dat-o poeziei respective.", afirmă Nicu Alifantis pentru Ziarul Metropolis. Și nu este de mirare că toate cântecele sale, inspirate de versurile magice ale unor talentați poeți, au devenit adevărate legende muzicale în sfera muzicii românești. Poate din acest motiv și Balada blondelor iubiri, o poezie scrisă de George Țârnea, supranumit și poetul iubirii, a devenit faimoasă datorită punerii pe acorduri muzicale de către Alifantis. Nu știm dacă melodia a fost inspirată de marea iubire artistului, soția sa Anca, alături de care a avut o viață personală complicată și furtunoasă. Dar știm, cu siguranță, că este una dintre acele melodii pe care simțim nevoie să le ascultăm de fiecare dată când dragostea ne dă târcoale.

Anul 1982 - Ștefan Hrușcă - Rugă pentru părinți

Cândva, în februarie a anului 1982, într-o noapte geroasă, la Sinaia, în Casa de Creație a Uniunii Scriitorilor, Adrian Păunescu, imaginea și vocea Cenaculului Flacăra, a fost cuprins de inspirație și a simțit nevoia că este timpul să scrie ceva pentru părinți. Alături de el se afla o voce pe care tocmai o descoperise, profundă și proaspătă, a tânărului Ștefan Hrușcă, un învățător din Maramureș. Păunescu l-a trezit din somn pe Hrușcă (nu credeam că voi scrie vreodată această frază) și împreună au creat ceea ce este acum cel mai faimos și răscolitor cântec al Cenaclului Flacăra. Nu înainte de a se crea puțină panică, pentru că Ștefan uitase melodia după ce s-a culcat, obosit. Însă, un profesionist în ale creațiilor muzicale, Păunescu a avut grijă să înregistreze linia melodica la momentul compunerii ei. Și bine a făcut, pentru că acum putem să ne lăsăm apăsați de greutatea unui cântec cu adevărat profund.  

Anul 1983 - Corina Chiriac - Strada Speranței

În 1983, la Festivalul Mamaia, melodia cântată de Corina Chiriac, Strada Speranței, câștiga Premiul organizatorilor, la secţiunea „Creaţie". Foarte repede, acest cântec magic a devenit de referință pentru repertoriul Corinei Chiriac, la fiecare concert al artistei fiind solicitat și aclamat ca la prima audiție, chiar și după zeci de ani. Șlagărul a creat emoții puternice celo 3 implicați în nașterea lui, fiind compusă de Vasile Veselovschi, pe textul maestrului Mihai Maximilian. La festivaluri, toate cântecele înscrise erau verificate, pentru a se supune regulilor socialiste. Strada Speranței nu se prea potrivea acestor reguli, iar cei trei au decis că nu vor schimba nimic la ea, știind că riscă să fie descalificați. Cântecul a trecut testul, iar la finalul intepretării lui, emoțiile au fost și mai puternice când nimeni nu aplauda și s-a lăsat un moment de tăcere. Însă aplauzele au pornit și abia de s-au potolit, anunțând un succes nemuritor al melodiei.

Anul 1984 - Azur - Mai întoarce, Doamne, roata

Doar ce ai citit și ai și început să fredonezi, nu-i așa? Acest cântec era compus în vremuri în care formațiile lăutărești cântau prin localuri și înregistrau creațiile lor originale pe casete fără drepturi de autor. Casetele se copiau, iar astfel de cântece incredibil de intense și de iubite ajungeau în casele oamenilor și deveneau, neoficial, hituri. Formația Azur se lansa în acest an, iar Mai întoarce, Doamne, roata, compusă de Nelu Vlad, urca, ușor, în inimile românilor, devenind hit, chiar dacă formația devenea cu adevărat cunoscută abia în urmatorul an, când își lansau primul album oficial. 

 

Anul 1985 - Compact - Fata din vis

În anii 80 rock-ul avea un gust aparte, romantic și nebunesc în același timp, era condimentat de curaj, dar și de multă creativitate. Fata din vis a fost cântat inițial pe versuri în engleză, fiind compus în urma unei întâlniri misterioase dintr-un tren. Textul pe care îl cunoaștem acum a fost scris de Paul Csusci chiar înainte de un concert, acest fiind lovit atât de brusc de inspirație, încât l-a scris pe ușa unui vestiar dintr-o sală de sport.Cântecul a cucerit publicul, atât în concertele Compact cât și pe albumul de debut al formației. Acesta a avut un succes atât de uriaș încât, în primii doi ani de la lansare, a cunoscut şapte tiraje consecutive. Acum este un cântec obligatoriu pentru orice învățăcel la chitară dar și un imn nemuritor al baladelor rock românești.

 

Anul 1986 - Stela Enache - Ani de liceu

Povestea acestui șlagăr începe cu scriitorul George Șovu, cel care scrie scenariul pentru filmul Liceenii, care trece în producție în vara lui 1986, având ca actori principali pe Ștefan Bănică-junior și Oana Sârbu. Filmul primește penrtu coloana sonoră o compoziție a lui Florin Bogardo, pe versurile textierului Sașa Georgescu și interpretat de Bogardo și cântăreața Stela Enache. Ani de liceu, devine, astfel, după lansarea filmului, hitul anului 1986, nu înainte trece prin ceva critici. Regizorul a considerat cântecul prea monoton, iar cei doi actori principiali nu au convins cu interpretarea lor. De aceea s-a apelat laduetul Bogardo-Enache. Iar versurile acestuia au fost considerate de-a dreptul scandaloase de către cenzorii epocii comuniste, din cauza tonicului ironic asupra vieții de liceu, o notă care a fost criticată și în filmul propriu-zis. 

Anul 1987 - Loredana Groza - Bună seara, iubito

Interzisă timp de șase luni, din cauza versurilor mult prea directe, considerate absolut ostentative pentru acele vremuri, Bună seara, iubitor, este, poate, cel mai intens șlagăr al muzicii românești. Poate și pentru că era permis să fie difuzat în anul lansării lui la radio numai după ora 24.00. Cântecul a fost compus de Adrian Enescu, versurile aparțin poetului Lucian Avramescu, iar interpretarea aparținei Loredanei Groza, cu participarea actorului Ion Caramitru. Melodia a rămas, astfel, chiar și acum, după 3 decenii, cea mai cunoscută dintre interpretările Loredanei.  

Anul 1988 - Iris - Floare de iris

În 1984 începe parcursul unei formații rock ce se luptă timp de 6 ani cu regimul comunist, interpretând și compunând cântece ce erau considerate lucrări disidente cu versuri scrise de poeți la fel de disidenți, precum Mircea Dinescu. Floare de Iris aparține albumului „Nu te opri!", lansat în 1988, fiind înregistrată din cauza temerilor că formați ar fi urmat să fie interzisă, așa cum povestește Cristi Minculescu. Cântecul, care inițial s-a vurt a fi un testament, a devenit, de fapt imnul formației, care dăinuiește și acum în peisajul rock-ului românesc, ca un martor muzical al unei epoci demult apuse, dar care a modelat răni adânci în identitatea poporului român. 

Anul 1989 - Mihaela Runceanu - Fericirea are chipul tău

„Cântecul este modul prin care dăruim oamenilor tot ce avem mai bun şi mai frumos în noi", spunea Mihaela Runceanu. Una dintre puținele soliste care avea studii muzicale și absolvise Conservatorul, Mihaela era iubită, respectată și apreciată și reușea să interpreteze cântecele cu o personalitate aparte și într-un stil magic. Fericirea are chipul tău este o melodie ce și-a atins succesul nemuritor, din păcate, prin destinul tragic al Mihaelei. Melodia a fost compusă de Marcel Dragomir, iar textul a fost scris de Eugen Rotaru, și câștiga în 1989 concursul radiofonic „Melodia lunii iunie", iar în 28 octombrie participa la spectacolul-maraton „Start Melodii '89", care avea loc în „Sala Radio". Aici cântecul și interpreta lui au repurtat un succes răsunător, fiind bisată de trei ori; iar Mihaela, emoţionată, a îngenuncheat la aplauzele publicului. Acesta avea să fie ultimul spectacol susţinut de Mihaela Runceanu.  Pe 1 noiembrie, la 1 dimineața, solista a fost ucisă în garsoniera ei din București. În urma ei a lăsat această magnifică interpretare:   

 

Anul 1990 - Laura Stoica - Dă, Doamne, cântec

Prima rockeriță modernă a României se lansa în 1990, când publicul era absolut îndrăgostit de ceea ce putea să îl rupă de tumultul unei Revoluții abia încheiate. Cu Dă, Doamne, cântec, Laura reușește să câștige trofeul Mamaia din acel an la secțiunea interpretare, pe muzica lui Viorel Gavrila și versurile lui Eugen Rotaru. Melodia devine repede hit și o propulsează pe frumoasa solistă în topuri, fiind declarată cea mai bună solistă pop-rock din acea perioadă. Laura Stoica rămâne pentru totdeauna în sufletul publicului român, melodiile ei fiind reinterpretate și mereu recunoscute de la primele acorduri. Sfârșitul ei tragic, într-un accident de mașină, într-o curbă periculoasă, în timp ce se întorcea de la un concert de la Urziceni, a adus o cicatrice profundă în peisajul muzical românesc, ce nu se va vindeca niciodată, mai ales că Laura era însărcinată și fericită. Viorel Gavrilă, compozitorul piesei "Da, Doamne, cantec" afirma, după ce a aflat de accident: "Încă nu-mi vine să cred ce s-a întâmplat. Am cunoscut-o in ‘89, când s-a angajat la Teatrul din Ploiești, unde eu eram dirijor. A fost un profesionist desăvârșit, o voce de excepție. A avut o viață agitată, dar în ultima vreme își rezolvase problemele. Îmi amintesc că, acum mai bine de un an, mi-a povestit că a întâlnit exact bărbatul pe care și-l dorea. Era atât de fericită".

Anul 1991 - Mădălina Manole - Fată dragă

Compusă de Şerban Georgescu,  „Fată dragă" este piesa de semnătură a Mădălinei Manole, cea care îi aduce un succes răsunător în 1991, fiind consemnată chiar și în topurile Billboard ale acelui an. Patricia Kaas a României, așa cum o alintau fanii ei, Mădălina ia "Discul de Aur"cu această melodie, și face numeroase turnee în în SUA, Canada, Austria, Belgia, Germania şi Franţa. De-a lungul vremii faima ei mai scade și solista se confruntă cu un destin tragic, în 2010, chiar în ziua în care împlinea 43 de ani, punându-și capăt zilelor prin ingerarea unui pesticid foarte puternic. Moartea ei a adus numeroase speculații, iar în jurnalul ei consemna că în ultimii ani ai vieții ducea lipsa celebrității, dar că, totodată, regreta numeroasele momente pe care le-a petrecut departe de familie.

„Îmi aduc aminte că eram plecată cel puţin 20 de zile din 30, cât are o lună! Tot timpul făceam şi desfăceam valizele, îmi era tare dor de patul de acasă, dar sălile arhipline şi zecile de buchete de flori pe care le primeam, bucuria de pe chipurile oamenilor atunci când mă vedeau în carne şi oase pe străzile din oraşul lor, păpuşile pe care mi le aduceau copiii la fiecare spectacol, autografele şi scrisorile primite de la fani, melodiile cântate de ei vers cu vers, toate astea m-au făcut să uit de lucrurile mai puţin plăcute din viaţa mea de artist, dorul de cei dragi de acasă, articolele din presa de scandal, renunţările, sacrificiile, dieta normală a unui artist", scria artista.

Anul 1992 - Holograf - Banii vorbesc

Înființată în 1978, Holograf devine repede una dintre cele mai de succes trupe rock din România, fiecare dintre albumele lor conținând cântece care au ajuns hit-uri. "Banii vorbesc"este lansat în 2012, poate și ca un mesaj al unei Românii ce își revenea după un regim comunist și începea să guste libertatea. Se prea poate ca una dintre experiențele pre-revoluției a trupei să fi dat naștere acestui hit, așa cum povestea Dan Bittman, solistul trupei, pentru Adevărul: "Noi în `89 am participat la Festivalul Mondial al Tineretului din Coreea de Nord şi l-am văzut pe bunicul lui Kim Jong-un, Kim Ir-sen, care a inventat tot ce urma să se întâmple în România. Ceauşescu era mare fan Coreea de Nord. Cam 100.000 de coreeni studiau aici. Am văzut ceea ce urma să se întâmple în România dacă învingea comunismul: cantine de bloc, bani nu aveau - ei nu ştiau să umble cu banii -, securitate, comunism, totul pe faţă. Plus, o chestie care pe noi ne-a marcat: dimineaţa, pentru că noi nu aveam somn din cauza schimbării de fus orar, vedeam şiruri de camioane. Câte o mie de camioane de oameni plecau în tăcere din oraş. La muncă, la orez...îi duceau afară ca să nu-i vedem. Ei erau oamenii care nu dădeau bine. Acolo s-au pus bazele revoluţiei din România."

Anul 1993 - Laura Stoica - Un actor grăbit

Nonconformistă, puternică, ireal de frumoasă și cu o energie debordantă, Laura Stoica este una dintre icoanele muzicii românești. În 1993 era deja o celebritate, aclamată și adorată de public. Un actor grăbit era deja cunoscută din 1992, iar în 1993 bate toate topurile și devine repede un șlagărla fel de nonconformist și de energic precum solista lui. Compozitorul piesei, Bogdan Cristoiu, era bun prieten al Laurei, și i-a compus melodia rapid, exact ca ritmul acesteia, iar versurile, sub semnătura Andreei Andrei, au fost inspirate chiar de o poveste reală de iubire dintre un actor și iubita lui. Hitul a devenit un soi de imn al deținuților, care îl fredonau închipuindu-și că se întorc la iubitele lor.  Pe 9 martie 2006, însărcinată cu primul ei copil, Laura Stoica este implicată într-un accident, găsindu-și sfârșitul și lăsând în urmă o moștenire muzicală incredibilă. Pentru că, probabil, nu există român care să nu fi fredonat cel puțin o dată versurile acestei melodii.  

 

Anul 1994 - Ștefan Iordache și Sanda Ladoși - Eu vreau să-ți spun că te ador

Un tango stilizat, inspirat de o mare iubire, Eu vreau să-ți spun că te ador aduce în atenția publicului două voci miraculoase, Sanda Ladoși și actorul Ștefan Iordache. Cântecul, compus de Dan Iagnov, are la bază trăiri ale interpreţilor și participă la Festivalul de la Mamaia în 1994, devenind repede un mare hit.  În ultimul său interviu, Ştefan Iordache spunea: „Lumea mă ştie mai degrabă pentru că am cântat cu Sanda Ladoşi, şi mai puţin pentru Hamlet, Richard sau ce am mai făcut eu. Privesc situaţia cu umor. Nu-mi doresc popularitate. Au alţii destulă!"Mai mult, se speculează că actorul a pierit în 2008 cu un mare, acela de a nu mai fi cântat încă o dată alaturi de Sanda Ladoși. 

Anul 1995 - Monica Anghel - Spune-mi

Compusă de Cornel Fugaru, și interpretată într-un mod excepțional de către vocea inconfundabilă a Monicăi Anghel, Spune-mi participă la Festivalul Mamaia din 1995, câștigând premiul I la secţiunea de Creaţie, dar nu și trofeul, o mare dezamăgire pentru compozitor. Însă, după festival melodia a devenit repede un adevărat hit, fiind preluat de radio și televiziune, apoi câștigă Marele Premiu la Festivalul Internaţional Cerbul de Aur de la Braşov și continuă să fie aclamată, câștigând 11 premii la 11 festivaluri internaţionale de muzică.

Anul 1996 - BUG MAFIA - Până când moartea ne va despărți

După Revoluție, România gustă din plin libertatea și încep să apară și libertățile muzicale, inspirate din ceea ce se asculta peste granițe. Astfel că, în 1993, doi dintre componenții trupei Black Underground, Dragoș Vlad-Neagu (Caddillac)  și Vlad Irimia (Tataee), se cunosc chiar pe stradă și inspirați de pasiunea pentru o trupă hip-hop de peste hotare, Cypress Hill, pun bazele hip-hop-ului românesc. Li se alătură și Alin Demeter (Uzzi) , iar cei trei lansează 3 ani mai târziu o adevărată nebunie muzicală, prin hitul Până când moartea ne va despărți, unde se aude pentru prima dată și vocea lui Puya.

"Toată lumea voia să vorbească, toată lumea încerca să facă ceva. Erau artişti dance, artişti rock care voiau să facă ceva şi era un fel de efervescenţă pentru că întreaga ţară se trezea la viaţă, mai mult sau mai puţin. Poate e puţin exagerat, dar fusesem toţi într-o cuşcă până la începutul anilor '90. Toată lumea voia să facă lucruri, dar foarte puţini reuşeau pentru că, repet, nu existau platforme, nu existau modalităţi prin care să te promovezi. Întotdeauna am luat în calcul posibilul impact la public al unor piese. Întotdeauna am luat în calcul de ce refrenul ăsta trebuie să fie aşa, şi nu aşa. Dacă vrei să trăieşti din asta, la un moment dat trebuie să o tratezi ca pe o meserie, dacă vrei să fie o meserie", declara Tataee într-un interviu pentru Agerpress. 

Anul 1997 - Talisman - Atât de singur

Talisman, trupa compusă din  Alin Oprea şi Tavi Colen, a pornit din Regie, când cei doi cântau fetelor la chitară. Din o simplă activitate de student, cei doi au dat naștere unei formații de succes în 1996, câștigând marele premiu la Festivalul Om Bun, când au avut și prima apariție live. Însă piesa care i-a consacrat este "Atât de singur", cu un ton melancolic, romantic și aproape tragic, care a fost inspirată de experiența personală a lui Alin Oprea.

"Am întâlnit o fată la sfârşitul clasei a X-a, Adina o chema, era din Cluj... Cred că a fost prima mea dragoste, dar nu a fost o dragoste împlinită. Simţeam că asta e tot ce mi-am dorit, aveam senzaţia de suflet pereche. Am zis să mergem la mare, într-o tabără, mă gândeam şi să evolueze relaţia, departe de părinţi....Am luat bilete în tabără, cu trenul bineînţeles...Ea urma să urce de la Cluj, iar pe mine mă lua din Câmpia Turzii. M-am urcat în respectivul tren, bucuros să o întâlnesc, am mers în compartimentul în care trebuia să ne întâlnim. Nu a venit....Nu-mi venea să cred că nu a venit...", povestea Alin la o emisiune televizată.Dezamăgit, Alin își face de cap în tabără. Mai târziu a avut parte de un moment dramatic. "M-am întâlnit cu mama Adinei, îmbrăcată în negru, de doliu... Se vedea că era distrusă. Am întrebat-o ce s-a întâmplat şi mi-a spus că Adina nu mai e. Era bolnavă de mult şi când a trebuit să plecăm la mare a avut o criză şi până m-am întors... nu mai era. Imaginaţi-vă ce vinovăţie am simţit eu când m-am gândit ce am făcut două săptămâni la mare şi ea era pe patul de moarte...", a încheiat cu tristețe solistul.

Anul 1998 - Holograf - Ți-am dat un inel

Una dintre cele mai cunoscut și mai fredonate melodii sub semnătura Holograf, ''Ți-am dat un inel'' are o poveste foarte interesantă, în care protagonistul principal este chiar Dan Bittman, solistul trupei. ''Este povestea unui inel pe care am vrut la un moment dat să îl ofer cuiva. A fost unul dintre puținele momente din viața mea în care am vrut să fac pasul acesta și n-a fost să fie așa. Până la urmă, ne-am despărțit. Este o întreagă poveste de dragoste care s-a consumat la începutul anilor '90. A fost inițial o poveste tristă, transformată într-o mare veselie, ca la români'', afirma acesta într-un interviu radio, conform site-ului gazetaromaneasca.com. 

Anul 1999 - Pasărea Colibri - Vinovații fără vină

Cuprinsă în albumul formaţiei Pasărea Colibri „Cântece de bivuac" din 1999, Vinovaţii fără vină este cântecul de protest al lui Dorin Liviu Zaharia, „omul care a compus, a scris şi a făcut artă în underground", fost membru fondator al formaţiei Olympic'64 şi unul dintre primii compozitori de muzică folk ai generaţiei sale. Mircea Baniciu își amintește că Chubby Zaharia, cum îi spuneau prietenii, a dorit neapărat ca Pasărea Colibri să se ocupe de acest cântec. „Textul era foarte frumos, dar cântecul era orchestrat în stilul anilor '60", spune Mircea Baniciu despre compoziţia pe care, ulterior, a reorchestrat-o. Chubby era o figură aproape mistică, un lider șaman în grupurile folk, și a devenit chiar și inspirație pentru personajelel principale ale scriitorului Ioan Petru Culianu în două povești scurte, Oglinda ovală și Istoria III. 

Anul 2000 - Marcel Pavel - Frumoasa mea

''Muzica este totul pentru mine, este limbajul universal. Dragostea și pasiunea pentru muzică mă definesc ca om.'',declara acum 3 ani Marcel Pavel. Și a demonstrat-o mereu de-a lungul timpului, absolvind Conservatorul la 50 de ani, fiind singurul solist pop care a lansat și un album de muzică clasică. Însă melodia care l-a consacrat a apărut în anul 2000, Frumoasa mea fiind, poate, cel mai solicitat cântec la nunțile românești. Piesa este compusă de Ovidiu Komornyik, și apare înregistrată pe primul album al lui Marcel Pavel, intitulat chiar ''Frumoasa mea'' (2000), care a obținut Discul de platină, fiind vândut în 250.000 de exemplare.

Anul 2001 - Voltaj - Ca la 20 de ani

Tânar vreau mereu să fiu ... așa începe unul dintre cele mai cunoscute hituri ale muzicii românești pe care orice român știe să îl continue. Trupa Voltaj este și acum una dintre cele mai active din acest domeniu, dar și una dintre cele mai vechi. Pentru că, sigur nu știați, dar trupa a fost înființată în 1982 de către muzicieni plecați de la trupa Iris și a avut multă vreme schimbare de membri de trupă. Abia când a apărut Călin Goia ca solist, totul s-a liniștit ăn cadrul trupei, dar a luat amploare în succesul acesteia. Piesa este un imn care leagă generațiile, fiind potrivită atât pentru tinerii de 20 de ani cât și pentru bunicii de 60. Este şi acum piesa cea mai cerută la concertele formaţiei, fiind mereu păstrată pentru finalul de concert, ca un punct culminant și mult dorit al publicului.

 

Anul 2002 - Narcisa Suciu - Poate tu, poate eu

Născută la Baia Maria, Narcisa Suciu studiază canto și chitară și câștigă numeroase trofee și premii la festivaluri importante precum Cerbul de Aur, Festivalul celor Trei Mări din Varna, Festivalul din Zrenjanin, Iugoslavia. În 2002 câștigă Trofeul Cea mai frumoasă Melodie de Dragoste din România la Festivalul Cântecului de Dragoste TVR cu melodia „Poate eu, poate tu" a lui Mihai Pocorschi. Acum Narcisa Suciu trăiește în Finlanda, Joensuu, alături de soțul său și de fiica lor și cântă numai când este chemată în România.

''Am o viaţă foarte simplă. Mă ocup de casă, de căţelul nostru, Ozzie, fac tot posibilul ca oamenii din casă aă aibă tot ce-şi doresc, să le gătesc ce le place, să le asigur tot confortul, am timp pentru mine, am timp pentru hobby-urile mele , am timp să vorbesc cu prietenii. Duc o viaţă foarte normală. In momentul în care m-am mutat, în capul meu a fost că am ieşit la pensie. Şi am fost foarte mirată când a început să-mi sune telefonul şi să mă cheme oamenii să cânt în România. Eu, sincer, credeam că n-o să mă mai cheme nimeni. De cand m-am mutat acolo, am venit constant acasă să cânt. De câte ori sunt chemată, vin cu drag.'', declară Narcisa pentru Libertatea pentru femei . 

Anul 2003 - Cargo - Dacă ploaia s-ar opri

Suprinzător, dar multe dintre trupele cele mai cunoscute ale mediul muzica românesc au fost înființate pe vremea comunismului. Așa este și Cargo, care a luat ființă în 1985 la Timișoara. Însă abia în 1992 trupa scoate primul ei album. În 2003 apare albumul Spiritus Sanctus, care aduce în atenția publicului piesa ce va deveni o revelație a rock-ului românesc, Dacă ploaia s-ar opri, compoziţia liderului Adrian Bărar. În prezent, de fiecare dată când cineva spune Cargo, mintea automat se duce către această piesă. Trupa a primit în 2016 Ordinul "Meritul Cultural", cu ocazia împlinirii a 30 de ani de existenţă de la Preşedintele Klaus Iohannis, pentru "contribuţia deosebită la promovarea muzicii rock în România şi îmbogăţirea patrimoniului acestui gen muzical, pentru remarcabile interpretări muzicale".

"Acolo a fost un moment de bucurie, e clar că aşa o distincţie serioasă marchează tot ce ai făcut de 30 de ani. Mi-au trecut asta prin cap momentele din viaţa trupei, însă înainte de distincţie. E clar că faci o analiză când se împlinesc aşa ani, ce s-a întâmplat, cum s-a întâmplat...E clar că am făcut Cargo pentru că ne plăcea să cântăm. Vroiam să cântăm, să facem ceva deosebit. Nu ne gândeam atunci să câştigăm mulţi bani, ci să facem o formaţie cu care să reuşim să ne cântăm bucuriile şi necazurile.", declara Adrian Bărar într-un interviu pentru Adevărul.

Anul 2004 - Hi-Q - Gașca mea

Gașca mea este și acum prezentă ca temă muzicală la orice petrecere. Un hit nemuritor, Gașca mea este imnul tinereții, al prieteniei, al vieții lipsite de griji, dar și al dragostei. Trupa Hi-Q a activat timp de 18 ani şi a fost compusă inițial din Dana Nălbaru, înlocuită de Nicoleta Drăgan, Mihai Sturzu şi Florin Grozea. A început în 1995, când Florin i-a propus colegului său de clasă să fie solistul trupei, iar în 1997 este cooptată Dana. Adevăratul debut discografic devine posibil prin semnarea unui contract cu casa de discuri Roton, iar în 2000, Mihai, Florin şi Dana scot "Totul va fi bine!", un al hit nemuritor. Chiar dacă formaţia nu mai activează, cântecele ei antrenante rămân parte din patrimoniul muzical românesc.