Spune-ne cateva vorbe despre tine si ceea ce te defineste. Esti mama, ai o cariera frumoasa in media, tii sub control o afacere colorata si plina de bucurie si originalitate, ai scris o carte. Ce te ghideaza in viata? Cum echilibrezi totul?
Sufletul e cantarul care ma ajuta sa pun ingredientele cu masura. Am avut puterea de-a face balanta sa se aplece mai mult spre ce vreau si mai putin spre ce trebuie. Sunt ghidata de interese emotionale si-atunci nu gandesc nimic, niciodata in bani. Gandesc in vise, in proiecte pentru suflet si mi le asum pe de-a-ntregul. Cand intru intr-o hora intru numai daca imi place muzica si-atunci joc. Si joc cu toata bucuria fara sa ma gandesc ca obosesc, ca transpire, ca mi se strica pingelele. Cred ca ma defineste bucuria cu care am ales sa traiesc. Pentru mine fiecare zi este speciala. Traiesc ziua de astazi fara sa tarasc in ea problemele de ieri si fara sa o incarc cu intrebarile despre maine.
Ai o fetita, Maya. Povesteste-ne despre ea. Care ti s-au parut cele mai dificile etape in cresterea ei, dar cele mai distractive?
Maya este felul in care Dumnezeu m-a facut sa inteleg minunea vietii. Am avut norocul sa fac un copil la 30 de ani, cu un barbat pe care l-am iubit foarte mult si intr-un moment in care stiam deja lucruri despre mine. M-a ferit Dumnezeu de probleme serioase. Cred ca identific 3 perioade dificile: primele luni de viata cand am ajuns cu ea la urgenta deshidratata. Eu nu prea aveam lapte ea era lenesa la supt si ne-am confruntat cu situatia aceea in care "copilului care nu plange nu i se da tata". A doua perioada dificila la fost inceputul scolii. Aici a trebuit sa fac fata unui program, sa ma adaptez rigurozitatii si dupa doua saptamani de scoala m-am dus la invatatoarea si am rugat-o sa-mi explice cu liniuta ce am de facut pentru ca ma simteam depasita. Al treilea moment a fost intrarea in preadolescenta cand intr-o seara s-a culcat asa cum o stiam cu mine, ascultatoare, vesela, empatica si s-a trezit un alt copil care isi dadea ochii peste cap si imi raspundea in doi peri cand imi era lumea mai draga. Din fericire iesim din povestea asta care m-a solicitat foarte mult. In rest, Maya este o minune toata suflet. Un copil cu care am facut echipa din prima clipa si care aduce lumina si bucurie vietii mele. Ma invata in fiecare zi sa fiu mai buna.
Iti amintesti cand si cum a mers prima oara? Cand a vorbit, care a fost primul cuvant? Prima zi de gradinita? De scoala? Care sunt acele momente pe care nu le vei uita niciodata?
Da. Mi le amintesc pe toate. Desi sunt o femeie foarte ocupata, un om care a muncit mult si si-a construit pe fortele proprii o cariera in mass-media mai intai si apoi in zona de show, nu am lipsit de la nici un eveniment important din viata ei. M-am dat peste cap, am invartit bagheta magica, am renuntat la alte lucruri dar am fost acolo, cu ea si la primii pasi, si pentru primul cuvant- tata, si in prima zi de gradinita, scoala. Nu am ratat nicio serbare nu am lipsit de la nicio zi de nastere din viata ei. Luna aceasta pe 24 face 14 ani si nu-mi vine sa cred cate lurcuri frumoase am trait impreuna. Noi ne-am facut ceea ce numim "banca de amintiri". In ea depunem tot timpul intamplari, emotii, trairi pe care sa le pastram in suflet toata viata. Mergem in vacante, facem lucruri, traim experiente nemuritoare.
Care ar fi cele 3 cuvinte care te descriu pe tine ca mama? Dar ca femeie? Dar pe Maya, ca fiica ta? Iti seamana? Care sunt calitatile pe care le are acum si pe care vrei sa le ia cu ea ca adult?
3 cuvinte pentru mine ca femeie- generoasa, muncitoare, inspirata.
3 cuvinte pentru mine ca mama: curajoasa, inteleapta, empatica.
Maya e combinatia perfecta dintre mine si tatal ei. Atat fizic cat si emotional. A luat de la mine bucuria de a face si de la el puterea de a spune NU. A luat de la mine nevoia de actiune si de-a avea in preajma ei oameni si de la el capacitatea de-a face selectia. E empatica, desteapta, generoasa. E perfecta. Incerc sa nu pun pe ea nicio presiune sa o iubesc fix asa cum este si sa raman un ghid care nu intervine prea mult. Daca eu as fi fost ce a vrut mama mea eram vanzatoare sau maxim o asistenta medicala maritata cu un popa.
Care a fost cea mai dificila intrebare pe care Maya ti-a adresat-o si cum i-ai raspuns? Dar cea mai amuzanta replica pe care ai primit-o de la ea?
- M-a intrebat cum se spune urat la toate acelea: vagin, penis, sex... era foarte mica, vreo 6 ani si desi stiam exact cum se spune "urat" mi-a venit foarte greu sa le formulez. Aveam senzatia ca tocmai mancasem 3 lamai.
- Am avut multe replici amuzante. M-a intrebat daca eu as putea sa traiesc departe de ea asa cum traieste tatal ei (noi suntem despartiti de 10 ani si el locuieste la Londra). I-am spus ca nu, iar replica ei, care a devenit banc in gradinita, a fost" vezi- tata e puternic !. Altadata mi-a spus ca ma iubeste dar nu ma place tot timpul. Are tot felul de remarci. Pe unele dintre ele am apucat sa le scriu si sunt subiect in blogul meu www.mirelaretegan.ro
Este clar ca Maya a fost cea care te-a inspirat in cariera, mai ales in conceptul Zurli. Acum Gasca Zurli este un adevarat fenomen la nivel national. Spune-ne cum ai ajuns sa creezi personajele? Este ceva din tine, din Maya, care se regaseste si in ele?
Gasca Zurli sunt eu in multe forme pe vremea cand acum 10 ani ii spuneam Mayei toate aceste povesti. De fapt eu am pus in scena tot ceea ce am inventat de dragul Mayei. Dorind sa inlocuiesc educatia formala am scris cate o poveste pentru fiecare experienta pe care am considerat-o importanta si am avut grija sa o las sa-si foloseasca imaginatia. Toate povestile mele au fost scrise pe si pentru sufletul ei. Din fericire s-a potrivit sa fie si pe sufletul altor copii care asemeni Mayei s-au bucurat de aceasta forma de reprezentare si uite-asa am urcat pe scena ceva ce credeam ca va avea un singur spectator- Maya.Acum "eu" suntem opt personaje iar Maya sunt milioane de copii din Romania si Diaspora.
Sunt si eu mama si am invatat, indirect, de la tine, multe, cand intri in rolul de "Tanti Prezentatoarea". Primul lucru a fost sa ii las copilului meu independenta dorita la spectacolele Zurli. Am vazut ca este mai greu sa controlezi parintii decat copiii, mai ales in spectacolele mici de teatru. Ce sfaturi ai pentru parintii care participa la spectacolele Zurli? Dar pentru parinti, in general? Ce calitati importante ne fac parinti mai buni?
Noi am chiar inventat ZURLICODUL- este un cod pentru parinti. Asa cum ai descoperit la spectacolele noastre, copiii au dreptul sa faca ce vor atata timp cate nu-si pun viata in pericol si nu perturba spetacolul (sigur ca noi ne-am bazat pe faptul ca le vom capta atentia ceea ce se si intampla). In schimb adultii sunt obligati sa respecte niste reguli care tin de intarziere, perturbare, posesivitate.
Parintii nostri sunt frumosi. Vorba lui Marian Ralea "ti-ai crescut niste parinti foarte frumosi". Sunt destepti, au simtul umorului, sunt complici cu noi si stiu sa aiba grija de magia in care cred copiii lor. In acelasi timp, m-as bucura sa vad parintii mai atenti la tot ce se intampla in jurul tau. Nu e corect sa treci peste orice ca sa-ti impingi copilul in fata, pentru o fotografie mai repede sau pentru un autograf ... noi oricum avem grija sa stam cu fiecare copil in parte si nu exista niciun motiv ca ei sa fie disperati. M-as bucura sa nu mai existe cate unul care isi urca el singur copilul pe scena sau cate unul care vorbeste tare la telefon in timpul spectacolului.
Si mai am o intrebare, in afara subiectului, cu care as vrea sa ne distram putin. Am observat o tendinta generala la spectacolele voastre, atunci cand personajele Zurli stau de vorba cu micutii, dupa spectacol. Zana cea buna este intotdeauna in centrul atentiei tuturor, baieti sau fete. Nici macar Fetita Zurli nu o eclipseaza. De ce crezi ca exista aceasta atractie a copiilor fata de ea? Si, tot din acelasi cadru, trebuie sa ne spui cine si cum a inventat bentita Fetitei Zurli?
Suntem atrasi de frumosul pe care il percepe ochiul. Eu care nu am fost niciodata o "zana" am inteles repede cum stau lucrurile. Cei care nu avem din nastere niste elemente care sa ne puna in valoare fara sa spunem nimic stim ca trebuie sa facem ceva ca sa atragem. Ne place tot cea ce este frumos. De la un rasarit sau un apus pana la un copac inflorit sau o casa vopsita vesel. Zana e mare, e roz, are un costum spectaculos, este in esenta imaginea binelui. O iubim pentru ca ne simtim in siguranta, protejati si pentru ca ne da o stare de bine. Apoi, aspirational, toate fetitele isi doresc sa fie Zane sau printese pentru ca viata lor pare una simpla si plina de bucurii. Pana la urma toti ne dorim o viata buna.
Pe 31 mai la Sala Palatului ne vom bucura de un nou spectacol marca Zurli - „Zboara, zboara, vrajimaturica!". Ce aduce nou acest spectacol?
E o superproductie. Peste 100 de oameni implicati. Scena va avea un fundal plin de ecrane in asa fel incat sa vada foarte bine toata lumea, inclusiv din ultimul rand. Elemente noi si spectaculoase, cantece noi si un mesaj superb. Sunt sigura ca vom avea lacrimi de fericire in coltul ochilor celor mari. Va garantez ca este cel mai frumos si plin de emotie spectacol de copii pe care l-ati vazut vreodata. Un spectacol de la care vom pleca toti mai fericiti si mai bogati. Cantece noi, coregrafii si multa, multa emotie.
La Sala Palatului vom avea pentru prima oara la vanzare papusa Fetita Zurli si cartea cu primele desene Gasca Zurli, cartea "Zboara, Zboara Vrajimaturica" . Fiecare copil prezent va primi Jurnalul cu Autografe un produs exclusiv marca Zurli cu semnaturile tuturor personajelor.
Eu una simt lipsa de atentie din partea lumii adultilor catre lumea copiilor. In afara de locurile de joaca banale, de cateva ateliere si de piese de teatru nu prea ai ce sa faci cu copilul in timpul sezonului rece. Nici macar restaurantele nu iti ofera un mediu child friendly. La un moment dat, ai scris intr-un interviu ca vrei sa deschizi si un restaurant Zurli. In ce stadiu este acest vis al tau?
Maya e mare acum, nu mai vrea sa se distreze cu mine si iti marturisesc, nu mai sunt la curent cu zona asta. Restaurantul ZURLI este la nivel de vis inca. Trag tare si nadejde ca la toamna vom avea un spatiu al nostru pe care sa scrie mare Teatrul Zurli si sa fac acolo lucrurile asa cum imi doresc sa fie, un loc de spectacole pentru copii.
In final, iti multumim pentru ca existi si pentru ca aduci atat de multa bucurie si culoare in viata copiilor nostri.
Eu iti multumesc pentru ca datorita tie si altor parinti ca tine noi am crescut frumos si am devenit ceea ce presa numeste astazi- trupa fenomen national. Voi, parintii care ati crezut in noi si in cea ce am scris eu ne-ati asezat frumos, acolo sus si ne sustineti mai departe sa facem lucruri minunate.
Ati inteles ca educatia formala poate fi inlocuita cu acest minunat spectacol al imaginatiei si ati sustinut cu suflet un proiect romanesc cu personaje si povesti 100% romanesti.
Va asteptam cu drag sa ne sustineti si in incercarea noastra de a duce Zurli pe cea mai mare scena din Romania - Sala Palatului.
Surse fotografii: pagina de Facebook mirelareteganoficial
Urmareste-ne pe Google News
