- 1. Ești nu doar jurnalist și blogger, cum te prezintă site-ul personal, ci și prezentator de emisiune și scriitor. Povestește-ne despre cele mai recente experiențe profesionale și cele mai dragi proiecte. Ce te-a determinat să le inițiezi?
- 2. Dispui, de asemenea, de experiență și în zona de antreprenoriat. Cum poți descrie proiectul Elefănțelul Curios? Ce abilități te-a ajutat să deprinzi? Dar cea de consilier pentru dezvoltare personală?
- 3. Cumva toate experiențele tale se învârt în zona parentingului. Crezi că ai reușit să schimbi/îmbunătățești ceva în acest domeniu?
- 4. Mai presus de toate ești mamă. Cum reușești să îți organizezi programul zilnic? Cine te ajută și cât timp reușești să petreci alături de copii?
- 5. Cum consideri că te ajută cunoștințele profesionale în activitatea de mamă? Dar cele de mamă în activitatea profesională?
- 6. Cum te-a schimbat experiența maternității?
- 7. Ce fel de părinte consideri că ești? Tipul autoritar sau tipul prietenos?
- 8. Povestește-ne despre copii. Ce activități preferate au? Ce meserii își doresc să aibă? Ți-ar plăcea să îți calce pe urme în domeniul profesional? I-ai implicat în vreunul dintre proiectele tale?
- 9. Sunt la grădiniță sau la școală? Cum s-au integrat în colectivitate?
- 10. Ce activități vă place să realizați în familie? Ce locuri vă place să vizitați?
- 11. Cât de importanți consideri că sunt primii 7 ani din viață? Care sunt principiile pe care le urmărești în educația copiilor?
- 12. Ce sfaturi ai pentru mămicile cu o viață profesională activă?
1. Ești nu doar jurnalist și blogger, cum te prezintă site-ul personal, ci și prezentator de emisiune și scriitor. Povestește-ne despre cele mai recente experiențe profesionale și cele mai dragi proiecte. Ce te-a determinat să le inițiezi?
Absolut toate proiectele în care m-am implicat până acum au fost pe sufletul meu, Slavă Domnului! Sunt o norocoasă, știu, și sunt recunoscătoare pentru asta. Fie că lucrez în televiziune, fie că am consiliat oameni în funcții înalte din Guvern sau din administrația locală, fie că am lucrat cu copii și părinți, toate activitățile mele au un sens și un scop.
Prima mea carte, lansată la Târgul Internațional Gaudeamus, ediția 2018, "Rețete aburite pentru mămici grăbite" face parte din demersul meu de a încuraja mamele să-și facă timp și pentru ele pentru că, nu-i așa, dacă mama e fericită, întreaga familie e bine! Este o carte născută din propria experiență, cu preparate gătite extrem de ușor și povestite pe înțelesul tuturor, cu tips&tricks observate de-a lungul timpului, cu un ghid al alimentelor folosite realizat de un consultant în nutriție, cu prefața semnată de un profesor doctor pediatru cu vastă experiență și cu spicuiri din ghidurile la zi ale OMS și EPSGHAN.
Emisiunea Parenting XXI, pe care o realizez la Canal 33 este singura emisiune TV din România, la momentul actual, care dezbate pe larg (avem 45-50 de minute săptămânal, la dispoziție) subiecte din nișa de parenting, care au tangență și cu sfera de business, care este de altfel specificul postului de telviziune. Mi-am propus să aduc în fața publicului specialiști, părinți, chiar și copii care ies din mulțime, care au ceva de spus, pentru a ne ajuta să găsim soluții și răspunsuri la toate frământările cu care se confruntă părinții copiilor secolului 21.
2. Dispui, de asemenea, de experiență și în zona de antreprenoriat. Cum poți descrie proiectul Elefănțelul Curios? Ce abilități te-a ajutat să deprinzi? Dar cea de consilier pentru dezvoltare personală?
Clubul pentru copii Elefănțelul curios s-a născut din nevoia mea de a oferi altceva copilului meu. Pentru că la începuturi aveam un singur băiețel, pe instinctul căruia am și mizat de multe ori. De exemplu, el a ales cumva spațiul, prin reacția pe care a avut-o când a pășit prima oară acolo. Acum este un spațiu care găzduiește în jur de 50 de copii zilnic și povestea merge mai departe, chiar dacă eu m-am retras din acest business. Am învățat să dăruiesc mult în anii dedicați Elefănțelului, dar să și primesc! Copiii sunt cele mai sincere repere, iar îmbrățisările pe care încă le primesc de la cei care au crescut și în ochii mei îmi confirmă că a meritat. Am învățat să lucrez cu oamenii, să construiesc și să sudez o echipă, să ascult și să fiu acolo! În tot acest parcurs am avut și eu umerii mei pe care să mă sprijin, de la care am învățat să dau mai departe. Un psiholog și un coach m-au ajutat să văd lucrurile și din altă perspectivă, să mă dezvolt, să cresc, să înțeleg. Așa a venit nevoia să mă certific ca și consilier pentru dezvoltare personală, pentru a dărui și eu la rându-mi, pentru a oferi un cadru părinților care simt nevoia să fie ascultați, să nu fie judecați, criticați, sfătuiți fără să ceară, poate.
3. Cumva toate experiențele tale se învârt în zona parentingului. Crezi că ai reușit să schimbi/îmbunătățești ceva în acest domeniu?
Vă pot povesti câteva dintre realizările de la Afterschool-ul pe care l-am fondat, idei care au fost preluate și de alte instuții de profil, lucru care m-a bucurat nespus! Am fost la vremea respectivă primul afterschool privat din București care a introdus un Club de lectură atent structurat, în parteneriat cu Asociația Curtea Veche, prin programul Cărțile copilăriei, cu metodologie realizată de psihopedagogi, însușită și de dascălii noștri. Am făcut cursuri de prim ajutor pentru copiii și personalul nostru în parteneriat cu Crucea Roșie.
Acum, prin șansa pe care o am, realizând emisiunea tv, îmi doresc să aduc în atenția părinților și alte voci credibile, avizate, cu experiență, cu subiecte care nu se rezumă doar la copilăria mică și bebelușie. Și este mare nevoie, mi s-a demonstrat prin reacția celor care mi-au scris de când am anuțat despre acest proiect. În doar o săptămână am programat primele 10 ediții. Împreună, da, cred că putem face foarte multe!
4. Mai presus de toate ești mamă. Cum reușești să îți organizezi programul zilnic? Cine te ajută și cât timp reușești să petreci alături de copii?
Cei din jur îmi spun des că petrec prea mult timp alături de copiii mei. Eu nu cred că există așa ceva. Ne facem programul cum simțim și cum avem nevoie. Eu am întotdeauna timp pentru ei, rar îi mai grăbesc, nu contează în ce discuție importantă sunt, dacă arde acasă, am mereu o vorbă bună să-i liniștesc. De curând am fost nevoită să explic cum e să prezinți în direct, cel mare chiar a fost la televiziune în timpul unei emisiuni. Doar atunci mami nu e disponibilă. În rest, ei știu ce înseamnă iubirea mea necondiționată, promisiunile. Îi implic mult și în activitățile mele, de la gătit până la ședințe, unde se poate, dar le respect și spațiul pe care și-l revendică deja.
Dacă la început nu știam să cer sau măcar să accept ajutor, am învățat și asta și există în viața lor și tati, două perechi de bunici și o doamnă tare dragă nouă, adesea asimilată cu o altă bunică.
5. Cum consideri că te ajută cunoștințele profesionale în activitatea de mamă? Dar cele de mamă în activitatea profesională?
Eu sunt un tot! Nu am avut decât foarte rar, în parcursul meu profesional, o viață de birou. Și nici atunci nu am închis și am plecat acasă fără grijă până a doua zi. Sunt la fel de organizată și riguroasă, neliniștită și activă, în toate planurile vieții mele. Din experiența lucrului cu părinții și copiii am reușit să conștientizez că suntem mulți cu aceleași probleme, temeri, îndoieli, am văzut manifestările altor copii în anumite situații și doar astfel am fost mai obiectivă poate și cu ai mei. Când am devenit mamă, prioritățile s-au rearanjat și în ceea ce privește viața profesională.
6. Cum te-a schimbat experiența maternității?
Eu am visat toată viața să fiu mamă. Abia am așteptat momentele astea! Nu mi-am imaginat neapărat rochia de mireasă de prințesă, cum fac toate fetițele, dar copii îmi doream dintotdeauna. Am uitat să mă și pregătesc pentru experiențele ce aveau să mă încerce. Am înțeles după ceva vreme de sufocat copilul că aș putea umbla la suflețelul meu, că nu sunt singură în bula mea, că sunt mai puternică decât puteam să-mi imaginez vreodată și că pot crea lucruri pe care îndrăzneam să le visez. Așa a început o etapă de transformare profundă și continuă a mea, personal, iar zi de zi îmi construiesc traseul pe care mi-l doresc.
7. Ce fel de părinte consideri că ești? Tipul autoritar sau tipul prietenos?
Eu sunt de părere că toți copiii, toți oamenii își aleg prietenii și au vreme să-și construiască relații în afara familiei. Eu sunt doar mama copiilor mei, mereu acolo, cu vorbă bună și lungă, de cele mai multe ori cu calm și interes, dar și cu scăpări omenești. Permit, explic, arăt, demonstrez, delimitez, cresc. Roadele încep să le culeg deja, abia aștept să văd în ce fel de adulți se vor transforma. Trăim azi, dar îi cresc pentru mâine.
8. Povestește-ne despre copii. Ce activități preferate au? Ce meserii își doresc să aibă? Ți-ar plăcea să îți calce pe urme în domeniul profesional? I-ai implicat în vreunul dintre proiectele tale?
Îi ador că sunt ai mei, dar și pentru că sunt atât de diferiți. Sunt adevărate lecții de viață pentru mine, copil unic. Îmi place deseori doar să îi privesc, să îi ascult, intervin doar când se aud voci ridicate. Noi, în familie, am hotărât să îi lăsăm să încerce orice tip de activitate extracurriculară își doresc, apoi să își aleagă ce li se potrivește. Cel mare (7 ani și jumătate) face tenis, actorie și încearcă să se împrietenească cu limbile străine, pentru că a descoperit cât de greu se descurcă în altă țară. Citește deja de ceva vreme, grație și clubului de lectură de care aminteam mai sus și își dorește să devină matematician. Nici nu știam că știe acest cuvânt.
Și datorită întrebărilor tale am aflat acum și ce vrea să se facă cel mic (4 ani și jumătate)- artificii, vrea să lanseze artificii! Și i se potrivește perfect, pentru că așa este el, ca o explozie de culoare, lumină și sunet puternic, râde din tot sufletul, este înfățișarea expresiei "a te bucura ca un copil". Pe el îl văd în domeniul artistic cumva, are o ureche foarte bună. Dar are timp să aleagă.
9. Sunt la grădiniță sau la școală? Cum s-au integrat în colectivitate?
Da, avem acasă un preșcolar de grupă mijlocie și un elev de clasa I, în învățământul de stat.
Cu grădinița nu a fost ușor la niciunul dintre ei, dar am reușit o acomodare treptată, cu multă răbdare din partea mea și plans pe înfundate de multe ori. Noi, ca părinți, cred că trebuie să fim convinși că este cel mai bun lucru pentru copilul nostru, să avem încredere și să creăm o relație cu educatoarea, apoi lucrurile curg de la sine. Dacă tu, ca mamă/tată duci copilul cu sufletul îndoit în mediul acela, dacă și verbalizezi toate nemulțumirile în fața celui mic, integrarea va fi foarte greoaie. Și mai e ceva, eu îi cred și le iau apărarea, chit că e în fața unor adulți și am observat siguranța cu care pășesc a doua zi în acel loc.
Școala, pe de altă parte, a fost o țintă bine definită pentru cel mare. Și-a dorit mult să atingă și să depășească acest prag. S-a schimbat complet, a crescut brusc, îi place foarte mult, deseori stau și îl aștept în curtea școlii mult până se îndură să plece, chit că-i noapte afară. Dacă s-ar dilata cumva timpul, cred că ar mai lucra câte ceva și acasă.
10. Ce activități vă place să realizați în familie? Ce locuri vă place să vizitați?
Copilul unic Izabela a fost obișnuit cu jocuri de masă (Nu te supăra frate, Scrabble etc) care se desfășurau cu mare veselie la noi în casă, în familie. Ai mei încă mai practică asta și cu nepoții. Recunosc, la noi e un pic mai greu acum din cauza diferenței de vârstă, dar ușor ușor începe și piticul să integreze regulile și începe să fie distractiv. Eu mă joc mult cu ei, ne împușcăm, amenajăm bowling în casă, lego, tot felul de board games. Stau cu mine la bucătărie și deja încep să se descurce și ei, mergem la filme, organizăm playdate-uri cu familii prietene, fugim la munte, la mare, în funție de sezon. Eu mi-aș dori să le arăt lumea, să cunoască istorii, oameni, rase, culturi. Au călătorit deja în multe locuri din țară și din străinătate, cu noi sau cu bunicii și avem multe planuri deja pentru anul viitor.
11. Cât de importanți consideri că sunt primii 7 ani din viață? Care sunt principiile pe care le urmărești în educația copiilor?
Eu cred cu tărie că înainte de a construi trebuie turnată fundația. Toți copiii merită să crească alături de părinții lor, să știe care e casa lor, care e mama și care-i tata. Și mai cred că frații trebuie să crească împreună, oricare ar fi diferența de vârstă și oricât de greu ar părea că se înțeleg.
Nu i-am forțat niciodată să stea cu altineva, nu i-am mințit că mă duc la baie și m-am mai întors noaptea, ci le-am dat timp să își dorească. Să experimenteze, să zboare din cuib, să vrea să plece cu bunicii, să stea cu prietenii. I-am învățat să-și exprime emoțiile, să se bucure, să își exprime furia, să plângă chiar dacă sunt băieți, să poarte roz dacă au chef, să spună Te iubesc și Mulțumesc, să aprecieze, să respecte, să cunoască, să întrebe.
Eu rămân acolo, sunt stâlpul pe care se sprijină, în care descarcă pentru a-și lua ce au nevoie.
12. Ce sfaturi ai pentru mămicile cu o viață profesională activă?
Nu am sfaturi, am doar felicitări! Atâta timp cât faci ce îți dorești, ce îți place și te împlinește, atâta timp cât ești mulțumită și te ferești de vinovăție și de comparații, ești cea mai bună mamă pentru copilul tău!