Mamici de cariera: Interviu cu Elena Hancu-Bulavitchi

Elena Hancu-Bulavitchi Designer de interior, femeie antreprenor 34 ani, Timisoara www.ambientus-design.com A urmat cursurile Universitatii de Vest Timisoara, Facultatea de Design. Si-a deschis propriul studio de design in anul 2002, iar de anul acesta este asociat la o fabrica de mobilier - Casa Gamma din Timisoara. Este o mamica fericita si implinita de fetita ei Ana Sofia, in varsta de 3 ani si 10 luni.

1. Cum s-a schimbat viata ta de cand esti mamica?
Cu certitudine s-a schimbat, desi baniuam ca va fi o schimbare si am fost pregatita pentru ea. Mi-am propus sa ma bucur fiecare clipa de fetita mea, fiind constienta de aceste momente unice.

2. Cum a fost nasterea?
Am fost norocoasa ca am avut o sarcina foarte usoara, care mi-a permis sa-mi continui activitatile curente in mod normal. Si bebe m-a menajat foarte mult in toate privintele :-) Am devenit prietene inca din burtica.

Dupa asa o sarcina eram sigura ca si nasterea va fi la fel de usoara, am foarte optimista si abia asteptam sa o vad. Mi-am dorit foarte mult o nastere naturala, pentru care m-am si pregatit.

Surpriza a fost ca travaliul a durat 23 de ore... la un moment dat am cedat sfatului medicului, m-am pregatit pentru cezariana. Dar pana in final a decis si bebe sa vada lumina zilei si a venit pe cale naturala pe lume.

Acum imi dau seama ca, de fapt, a asteptat ziua de luni si data de 12. S-a nascut la miezul noptii. Sau poate a vrut sa fim nascute pe aceeasi data. Eu fiind pe 12 decembrie, nascuta luni, iar ea pe 12 ianuarie, nascuta tot luni.

3. Cand ai vrea sa-l faci pe al doilea copil?
Cand va fi momentul cu siguranta va veni.

4. Ai alaptat? Cat timp?
Da, mi-am propus sa-i ofer copilului meu de la bun inceput un start bun in viata si am alaptat atat cat a dorit ea. Din pacate la 6 luni nu a mai vrut san.

5. La cat timp dupa nastere ai revenit la munca?
Avand o profesie liberala, am lucrat de la 2 luni dupa ce am nascut, meseria mea permitandu-mi lucrul partial si de acasa. Sotul meu este un tata extraordinar, s-a implicat si m-a ajutat enorm in cresterea fetitei. Am decis de la bun inceput sa ne ocupam de cresterea copulului singuri si sa savuram fiecare etapa din dezvoltarea ei. Acum, privind in urma, nu regret nicio clipa, chiar daca a fost foarte, foarte greu pentru ambii.

Sarcina Elenei Kilograme acumulate in sarcina: 11.5 kg Revenirea la greutatea initiala: la 54 kg, intr-un an de zile. Nastere: naturala Maternitate: de stat, Odobescu - Timisoara Alaptare: 6 luni

6. Cum ai reusit sa scapi de kilogramele acumulate in sarcina? In cat timp ai revenit la greutatea initiala?
Din fericire am o constitutie si mostenire genetica foarte buna, am acumulat exact cat e normal - 11 kg. Nu mi-am propus sa ajung la greutatea de inainte de sarcina, decat dupa ce voi termina alaptatul, prioritatea fiind bebelusul.
Am facut de la 6 luni kinetoterapie pentru spate si restul musculaturii si masaj saptamanal timp de un an.

7. Cum te mentii in forma?
Cu exercitii fizice de 2 ori pe saptamana, masaj si alimentatie sanatoasa. Cred ca pe langa toate acestea spiritul, echilibrul interior pentru sanatatea psihica, capacitatea de a te bucura de lucruri marunte, toate sunt foarte importante.

8. Descrie-o in cateva cuvinte pe fetita ta. Cu cine seamana?
Este minunea din viata mea, cea mai perfecta si frumoasa creatie a mea. Este foarte isteata, activa, curioasa, cu adevarat este o binecuvantare si cel mai frumos cadou primit de la viata.

9. Ti-ai dorit baietel sau fetita?
Fetita. Si eu si sotul ne-am dorit fetita. Este fata tatei.

10. Cine i-a ales numele? Ce semnificatie are?
Numele ei are o poveste foarte interesanta. Eram intr-o calatorie, in masina si dupa vreo 500 km, am inceput sa alegem numele copilului nostru, desi nu era in proiect :-). Era prin 2006. Bebe s-a nascut in 2009.

Din sute din nume care le-am trecut in revista ne-au placut Ana si Sofia. Sofia insemnand - intelepciune si Ana - gratie divina. Asa ca ne rugam sa fie fetita si nu baiat, ca pentru el nu am gasit niciun nume care sa ne placa.

Asa ca in momentul aflarii vestii, cum nu puteam renunta la nici un nume, i-am spus Ana Sofia, ca dupa mult timp sa aflam ca este un nume foarte popular in Europa.

Ana Sofia Varsta: 3 ani si 10 luni Data nasterii: 12.01.2009 Greutate la nastere: 3,400 Kg Inaltime la nastere: 52 cm Nota: 9.5

11. Cine i-a facut prima baita bebelusului? Cine ii face acum baita?
Impreuna si la inceput, si acum. De fapt acum face singura, inclusiv capul il spala singura.

12. Cine te-a ajutat la ingrijirea bebelusului, mai ales la inceput? Bona? Bunici?
Doar noi doi. Am avut noroc de un ingeras cuminte, sanatos si care dormea noaptea.

13. Cum este o zi din viata voastra impreuna? Cum o petreceti? Cum va jucati? Ce-i place sa faca?
Depinde de zi, de anotimp. Iarna facem jocuri si activitati in casa, in restul anului in aer liber. Pictam, desenam, modelam, coasem ca de, are fata inspiratie!, o vede pa mama facand aceste lucruri si vrea si ea.
I-am proiectat o masuta unde are la indemna toate cele necesare creatiei si se administreaza singura in functie de starea ei.

14. Ce faci cand ti-e foarte dor de ea? Cum o alinti?
Ma gandesc cu drag la ea, ma surprind ca zambesc si-i multumesc Domnului pentru tot. Pentru alint, depinde de circumstante si de stare: pisicuta, ingeras, printesa, iepuras, bubu.

15. A avut colici? Daca da, cum le-ai rezolvat?
Am fost o mamica ,,norocoasa”, daca pot sa spun, cum s-ar exprima alte mamici, copilul meu nu a avut asa ceva. M-a ajutat mult o carte a unui psiholog italian care sustine ca nu exista colici, ci doar nevoia copilului de a se depresuriza, de a se descarca emotional prin plans, neavand alte modalitati a face acest lucru. Tot ce trebuie sa faca parintele este sa il tina in brate in tot acest timp si sa-l linisteasca. Ea dadea si niste repere orare, durata a acestui mod de plans pentru a-l putea identifica.

Pot doar sa confirm cele spuse de ea, copilul meu integrandu-se perfect in descrierile cartii... sau am fost doar o mamica norocoasa. Ceea ce pot confirma este ca erau singurele reprize de plans care durau 40 deminute pentru o zi intreaga.
Recunosc ca suntele emise erau de o asa frecventa inalta, ca doar sotul meu le facea fata, el fiind la ,,datorie” in momentul declansarii crizelor de plans.

16. Cum a fost eruptia dintisorilor? Cum ai trecut peste aceasta etapa?
Mai greu a fost pentru noi cu trezitul noaptea decat pentru bebelus. :-)

17. Cum a fost diversificarea? Cine-i gateste? Care-i mancarea preferata? Ce nu-i place?
Ce pot sa spun este ca diversificarea am facut-o ca la carte, dar cu influente de „feeling” matern. In general multe chestii din cresterea copilului le-am facut si dupa simtul interior.

De gatit, chiar glumesc ca am fost bucatareasa un an si 8 luni, pana a mers la o cresa privata unde se gateste ca acasa. Nu i-am dat niciodata mancare de la borcan, gateam zilnic mancare facuta in casa si aprovizionata de la tarani, lucru pe care-l fac si acum.

Poate datorita acestui fapt copilul meu mananca de toate, poate datorita alimentatiei mele care a si preluat-o din burtica. Dar cu siguranta educarea gustului se face in copilarie. Multi se mira cand Ana Sofia mananca cate un morcov crud, patrunjel, brocoli, mazare, telina, pastarnac, nemaivorbind ca adora salata de varza. Specfic acest fapt, stiind ca multi parinti au probleme la capitolul legumelor verzi. Sa nu uitam si de proteine care sunt la baza cresterii lor. La acest captol de obicei mamicile pot discuta cu orele :-).

Din experienta pot confirma: nu-i impuneti copilului sa manance cu forta ceva daca nu-i place, va capata aversiune. Nu-l fortati sa manance mai mult decat simte el, copiii stiu exact cat au nevoie si motivati-l sa manance alimentele care nu-i plac cu rabdare si calm. In plus, copiii au perioade: acum le place un aliment, dupa nu il mai vrea. Acum noi incercam sa revenim la branzica :-)

18. Cand a facut primii pasi? Ai fost alaturi de ea?
Da, au fost clipe minunate. A mers foarte devreme, la 9 luni si jumatate, poate datorita faptului ca am fost la inot pentru bebelusi de la 4 luni si am stimulat-o destul de mult prin exercitii. Am fost categoric impotriva premargatorului.

Am preferat sa-i creez conditiile necesare in apartament pentru a avea curajul sa porneasca singura. De altfel, nici nu a mers de-a busilea, s-a ridicat direct in doua picioruse.

19. Cat de des mergi la control la pediatru? Ai ales o clinica privata?
 Da, am ales o clinica privata. De fapt mi-a fost recomandat un pediatru si sunt foarte multumita de ea. La control mergem de cate ori este nevoie.

20. A avut probleme de sanatate? Cum ai trecut peste ele?
Ca parinte de prim copil in cuplu, ne cam panicam la inceput pentru orice lucru. Dar cu rabdare, perseverenta, informatie, am reusit sa trecem peste ele.

21. Cum a fost botezul si petrecerea de mot?
Intim, duhovnicesc, patruns de spiritul creatiei. Petrecerea, superba.

22. De la ce varsta ai dus-o la gradinita? Ii place? Te-ai confruntat cu raceli mai frecvente din aceasta cauza?
Am decis sa o dam la cresa in momentul in care va avea o foarte buna stabilitate pe picioare. Am pregatit-o cam o luna inainte facandu-i acasa program de cresa pentru a o obisnui cu orarul. A racit un pic in primul an, este o normalite pana se adapteza si ea la mediu. Pentru mine a fost mai greu - ce dura la ea 4 zile, la mine tinea 2 saptamani si chiar o luna.

23. Ce sfaturi ai pentru proaspetele mamici Qbebe? Sa se bucure din plin si sa savureze aceste clipe unice cu copilul lor. Si sa nu uite ca acum pun baza la tot ce va insemna puiutul lor: sanatate si dezvoltare fizica, emotionala, cognitiva. Ocupati-va de ingerasii vostri, acordati-le atentia, jucati-va cu ei. Va doresc sa aveti multa, multa rabdare cu voi si cu ei. 24. In final, spune-ne cum te descurci ca mama cu o cariera de succes? Ce sfaturi ai pentru mamicile care sunt in aceeasi situatie? In continuare ne ocupam doar noi doi de crestrea ingerasului, desi acum ca e la gradinita este parca totusi mai usor, in plus este foarte independenta si ascultatoare. Incercam sa pastram echilbrul, in toate planurile. Desi uneori sincer imi zic ca nu le pot face pe toate, paradoxul este ca nici nu se putea renunta la ceva.

Am un barbat minunat alaturi de mine, care ma incurajeaza, ma asculta sau doar ma tine in brate la pieptul lui sa ma destind. 

Ador meseria pe care o fac, nu as putea lasa sa treaca o zi fara sa creez ceva, sa desenez, sa concep. Sotul chiar ma dojeneste uneori sa o iau mai incet, ca o sa raman fara baterii :-). Dar satisfactiile care vin in urma unui lucru bine facut, a cuiva foarte multumit, nu pot egala cu nimic starea interioara de fericire. Dupa o zi de munca, seara adormind langa ingerasul tau care te strange strans, strans si-ti spune - te iubesc mama, cel mai mult - te simti cu adevarat implinta, uiti de toata oboseala, ii multumesti pentru tot Domnului si-ti doresti doar sanatate si ca fiecare mama din lume sa poata adormi in pace langa puiutul sau.

Sfaturi... Nu cred ca sunt in masura sa dau sfaturi. Stiu ca este foarte greu sa faci fata cerintelor din diverse planuri. Si sa faci fata cu brio. Poate ar trebuie sa cerem mai putin de la noi, sa nu tindem sa fim perfecte in toate momentele zilei. Sa acceptam ca si noi avem nevoie de putin rasfat si odihna. Si sa ni-l oferim. Sa nu uitam de noi. Sa avem momente din zile doar pentru noi, doar pentru sufletul nostru, nu pentru ca trebuie. Fiecare sa il descopere si sa-l savureze din plin. Am sa ma destainui: unul din momentele zilei este savurarea unei cesti de ceai bun cu tot ritualul de care tine, timp care este doar pentru sufletul meu. Lucrurile acestea marunte o sa va echilibreze spritual si veti avea puterea de a darui mai multe celor apropiati voua.